Articolul dedicat cofetarului-bombonar Daut Ismail al anilor 60-80 de  Clujul Cultural, singurul site de cultură din Transilvania, a trezit reacții mari între clujenii care au prins acei ani și care au cumpărat înghețată și alte produse de la acesta.

Dar, atenție, clujenii ne-au scris că sunt… doi, că mai era și un alt cofetar, în aceeași perioadă, concurent! 

Zeci de comentarii au invadat siteul și rețeaua socială Facebook.

Traficul a explodat în seara publicării, 09.00 ianuarie 2021, iar Clujul Cultural a încheiat ziua cu aproape 3000 de vizitatori unici, conform Google Analytics, instrument ce măsoara audiența online în timp real.

Mulțumim cititorilor pentru lectură, poze și informații!

În urma reacțiilor a reieșit că erau…doi cofetari! Iar cel despre care am scris, Daut Ismail era… albanez nu turc!

Cea mai relevantă informație și fotografie a venit de la Zoltán Németh, din grupul Vechiul Cluj, care  a postat un cita dint-un ziar maghiar și o poză cu Daut Ismail.

”Daut era un mahomedan de origine albaneză. Soția sa: s-a născut Anna Vincze. Fiica lor este Fatime, iar fiul lor este Abdul Bahi. Daut Ismail este cofetar, locuind în Cluj-Napoca din 1928. Copiii merg la o școală maghiară, sunt pionieri; și vorbesc excelent nu numai maghiară, română, ci și turcă!” citat din publicația Ország-Világ, 1966-02-16 / 7. szám (numărul 7).

 

Daut Ismail (mijloc, cu mustață) cu familia, foto din publicația Ország-Világ, 1966-02-16 / 7. szám (numărul 7).
”Wow, ea e Fatime, am fost colege de școală, era cu un an mai mică, eram privilegiați toți copiii din preajma ei, mereu primeam cate o acadea, fondanta, ba și un glob de înghețată în plus la preț de una…ce om minunat era nenea Ismail, apoi a venit marea demolare că sa se facă loc blocurilor de pe str Pata și așa a dispărut bucuria copilăriei ”, a completat Monica Steflea.
”L-am cunoscut personal in copilarie, tata era prieten cu el. Era albanez si nevasta unguroaică.
A avut un baiat si o fată care au emigrat in Olanda. Inghețată avea in functie de anotimp,  vara avea si de fructe iar iarna vanilie si ciocolata, halviță, mere trase in glazură de zahăr ars, rahat,  tot felul de bunătăți de crăciun. Totul de foarte bună calitate. A mai fost un cofetar pe strada Paris concurenta lui il chema tot Ismail dar nu se putea compara cu Daut bacsi”, își aminteșete Alex Kiss.
Ai dreptate, Bilal Zaim era renumit.
Unii cititori s-au întrebat dacă cei doi nu erau…rude:

”Nu era rudă cu cel de pe Paris? Căci și domnul făcea o excelentă înghețată ( colț cu strada Porumbeilor)!”, a scris Costel Mureșan.

”Fiind elevă în anii ’70 la Liceul M.Eminesci,era o plăcere că la terminarea cursurilor sa merg pe jos până în cartierul Gheorgheni (Aleea Borsec) unde locuiam atunci.Drumul meu era și pe strada Pata unde avea chioșcul Daut Ismail.Imi cumpărăm înghețată de 3 lei,50 de bani era globul.Avea mai multe feluri de înghețată,toate foarte bune. Ce vremuri frumoase au fost !„, scrie Maria Sfara.

Gelu Aștilean și-a adus aminte că Si in zona str. Herculane, langa Scoala generala nr.1 in perioada anilor 74-82, cat am fost elev al acelai scoli, avea o toneta alba cu geam de sticla de unde ne cumparam halvita, lingatoare si alte dulcegarii, nu sunt sigur daca vindea el personal sau era un angajat de al lui, cert e ca asa era si atunci spusa ca luam dulciuri de la turc!”.

In anii 70, in fiecare duminica, venea cu un cărucior pe roti, pe strada Gheorgheni, actuala Brâncuși. Intra printre blocuri și striga ,,Johnny și halvița”. Eram mititei, blocuri întregi de copii, ieșeam val vârtej din casa și cumpărăm delicatese: halvița, sucitoare( un fel de halvița f tare, răsucită, albă cu dungi de diverse culori), mere glazurate, cocoși și alte figurine din zahăr ars. Și mai avea o specialitate pe băț, tot din zahăr ars, căreia noi copiii ii spuneam ,, lingătoare”.„, scrie si Ioana

A avut toneta pe Pata pana cel putin prin 78-79. Eram in clasele primare si mereu ma opream sa-mi iau halvita si dulciuri de la dansu. Locuiam in Gheorgheni dar eram la Liceul de Muzica si treceam zilnic pe la dansul.„, a scris și Andreea.

Braga era Dumnezeiască!„, și-a amintiti Mihai Peczi.

”A avut magazinul pina prin 1984, aproximativ, cind s-a demolat str Pata. Cind mergeam spre casa de la scoala ne mai luam cite o “lingătoare” sau “Kojac” cum le ziceam noi, sau halvita. mama-mi povestea ca, in copilaria ei, Ismail umbla pe strada cu caruciorul cu inghetata. dupa demolare a locuit tot in zona, pe Pata, la bloc, unde puteai sa mai dai comenzi de bomboane de brad, de ex, dar doar daca-ti duceai tu zaharul, era perioada cind era rationalizat.”, a scris și Matei Câmpan.
”Eu l-am prins și cu toliga cu dulciuri și la cofetăria de pe Pata, care a dispărut la demolarea străzii. Cumpăram foarte des de la el. Era foarte tăcut și nu l-am văzut zâmbind niciodată. Pe firmă scria Daut Ismail – cofetar bombonar. Mergeam pe jos pe Arieșului 2 km ca să cumpăr de la el”, ne precizează Constantin Trofin, ziarist tv si conferentiar universitar.
Daut Ismail, un cofetar iubit de toți!
”În anii crunti ai sfarsitului epocii de aur, se mutase undeva in blocurile de langa Piulita. Mai facea bomboane de pom, daca ii duceai tu zaharul. Crancene vremuri..„, spune arhitectul Dan Clinci. Iar Emil Aluaș amintește că „Am mancat inghetata de la Ismail. De zeci, poate sute de ori. Intreaga Pata era numai case si gradini. Incredibila frumusete”.
”…Angajații de la Teatru-Operă aveau credit . Maestrul Cofetar Daut îi trecea pe caiet și incasa banii, atunci cînd Artiștii își primeau retribuțiile”, dezvăluie Sergiul Gavril Suciu.
Iar Suciu Călin încheie apeteotic: „Mi-a luminat copilăria, ne porneam toată gașca din Cipariu în sus pe Pata după înghețată. Niciodată de atunci încolo, nici măcar la gelateriile din Alpi n-am mai mâncat o înghețată atât de bună, de aromată și de pufoasă. Avea și ciocolată de casă și alte bunătăți. Te lingeai literalmente pe degete. Apoi cred că l-au demolat și nu a mai avut unde să-și dezvolte mica afacere, i-am mai văzut câțiva ani firma la etajul (1 sau 2) al blocului de pe Pata construit în drteptul locului unde-și avea parcat „căruțul minune”. Poate că totuși o singură dată am dat peste înghețată similară, era tot un turc la „Nisipurile de Aur ” în Bulgaria. S-au mai pornit gelaterii prin Cluj dar sunt departe de Daut ismail. Păcat că n-a avut urmași care să-i exploateze în continuare secretele.„

 

 

8 COMENTARII

  1. Mai era un cofetar in Cluj, care vindea la fel din carucior halvita, lingatoare, forme de animale din zahar ars. Venea la Liceul Nicolae Balcescu in pauza mare si vindea acolo. Nu stiu de ce origine era, avea un picior amputat si umbla in cirje. Imi aduc aminte ca avea o Volga mare cu control la mina. Avea un baiat Ghita parca il chema. Locuiau in casa alaturata de mine pe str Cuza Voda nr 4. Eram prieten cu Ghita si-mi dadea reducere de pret la dulciuri. Isi aduce cineva aminte de acest cofetar?

    • Multumim de comentariu. Erau doi cofetari-bombonari albanezi, asa cum a reiesit dupa ce am scris de cel mai cunoscut Daut Ismail. Sigur e vorba de unul din ei. Dar din reactiile cititorilor a reiesit si ca erau si doi cofetari români.

  2. Intre anii 1955 -1961 Daut Ismail de origine albanez,dar ii spuneau oamenii si copii TURCUL venea la Liceul nr.3 -actualul Emil Racovita in pauza mare (10,50) cu toliga cu geamuri in care erau expuse produsele sale ( halvita, sucituri din zaher, mere trase in zahar , limb de zahar ) in special de taomna pana la sfarsitul scolii (iunie ) iar vara cu inghetata prin cartier.Majoritatea produselor costau 1 leu iar globul de inghetata 0,50 bani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.