Au trecut exact 9 zile de la închiderea ediții a 16-a a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), cel mai mare festival de film din România.
Ieri, regizorul Tudor Giurgiu, unul din fondatorii TIFF, președinte al festivalului, a scris pe pagina sa de facebook o recapitulare a unor întâmplări și situații trăite la TIFF#16.
Pornind de la la cele scrise de Giurgiu, Clujulcultural.ro, site partener media de 4 ani al TIFF, a întrebat mai mulți participanți, antreprenori, jurnaliști acreditați, jurnaliști din alte domenii dar pasionați de film, ce opinie au despre TIFF16, cum li s-a părut ediția aceasta. Majoritatea ne-au răspuns dar ne-am lovit și de refuzuri, mulți preferând să țină pentru ei experiența de la TIFF. De asemenea, parteneri și sponsori au refuzat din motive de contracte de confidențialitate pe care le înțelegem, așa e în business, să își spună opinia.
Clujulcultural.ro mulțumește tuturor celor care au răspuns sondajului nostru. Nu am intervenit în răspuns, fiecare și-a spus punctul de vedere.
Începem turul nostru cu postarea președintelui TIFF, dăm Cezarului ce e al Cezarului.
Tudor Giurgiu despre cum a trăit TIFF #16:
„Scurta recapitulare subiectivă și quasi-haotică a unui TIFF de poveste, la o săptămână după. Cu ce mi-a fost foarte drag. 1. Atmosfera din timpul fabuloasei proiecții cu Metropolis la Castelul Banffy. 2000 de oameni vrăjiți de muzică live a celor 65 de instrumentiști. 2. Tagliatelle con Crema din tartufo – la Da Pino. 3. Părinții colegului nostru Eugen Tămaș. I-am întâlnit în foyerul Casei De Moda, locul care se identifică cu InfiniTIFF și realitatea virtuală. Timizi, ușor stresați, dar mândrii de băiatul lor, Zino fiind location manager acolo. Am intrat cu mama lui la Doom Room și emoțiile ei erau la max. 4. Reîntâlnirea cu Tora Vasilescu. 5. Filmul “Regii manelelor” și concertul Kana Jambe. Hai să nu ne mai fandosim sau să fim revoltați că TIFF-ul s-a “manelizat”. Domnul Alex Tocilescu a zis-o foarte bine, „Oricum, e haios ca un festival la care sunt o grămada de filme despre minorități (sexuale și etnice) e criticat pentru că a avut un concert cu o muzică asociată cu una dintre minoritățile respective, Sau mă rog, de fapt nu-i haios, ci mai curând absurd”. 6. Atelierele pentru copii din programul EducaTIFF. 7. Oamenii veniți la proiecția Delon îmbrăcați în “alendeloane” – ura, Codruța Simina, bine că ne-a ieșit. 8. Danezii de la performance-ul Doom Room. Totally crazy. 9. Corul de bulgăroaice din King of Belgians care a început să-mi cânte brusc și deodată, pe terasa Casei TIFF, în ultima noapte de dinaintea plecării lor din Cluj. 10. Luca – voluntar italian, stabilit de demult în Cluj, care a primit taskul de a-i însoți și avea grijă de câțiva dintre actorii români care ne-au vizitat. Nu am văzut demult atîta delicatețe și eleganță, precum cea a lui Luca, 11. Sprijinul primit “pe ultima sută” de la Auchan, sponsor culinar TIFF. Chapeau! 12. Prima dată când am reperat-o la un cocktail pe Violeta Andrei – m-am emoționat și mi-am adus aminte de filmele copilăriei, de almanahurile „Cinema” pe care le colecționam. Am pupat-o, i-am strâns mâna fragilă și am stat la povești 20 de minute. 13. Party-ul de la Diesel. Pentru că, se pare, a fost ultimul înainte de a se închide. Diesel se confundă cu istoria TIFF iar Mircea Buteanu e unul din cei care au înțeles importanța unui astfel de festival pentru oraș. 14. Cafeaua de la Narcoffee. Lângă cinema Victoria. De vis. Iar Cascara Tonic m-a cucerit definitiv. 15. Film Food – mare succes. In principal, datorită chefilor și a restaurantului Bricks. 16. Filmul islandez “Heartstone” – o bijuterie. 17. Ochelarii de soare de la Prototip Studio – multumesc Ágnes. 18. Publicul fabulos de la proiecția (la ora 11 dimineața) documentarului “O fată tânăra de 90 de ani”. Mulți pensionari cinefili emoționați participând activi la q&a-ul de după film. 19. Întâlnirea cu Ulrich Seidl, un regizor pe care îl ador. Și DVD-boxul primit cadou (wow!) 20. Delon. Mă așteptam să văd un tip ciufut si încrezut, dar am cunoscut un om simpatic, glumeț și foarte generos. 21. Fotografia genială facută de Cosmin Bumbuț la InfiniTIFF – powered by Samsung. E toata esența TIFFului acolo, eclectismul și provocările constante adresate spectatorilor de orice vârstă. 22. Minerul-brigadier Cătălin Cenușă, erou în documentarul lui Andrei Dăscălescu „Planeta Petrila”, al cărui speech la gala de închidere a smuls ropote de aplauze. 23. Nespresso pentru acel unic „pink and sparkling” servit la cocktailul de pe Feleac și pentru alte mii de motive. Și aș mai putea continua dar mai bine ne (re)vedem la anul, 1-10 iunie.
Andrei Crăciun, ziarist freelancer la București pe andreicraciun.eu:
„Mi s-a părut că e mare și că se declujenizează și asta nu e bine.
A fost primul meu TIFF și e ca și cum aș fi pășit pe o planetă nouă și foarte spectaculoasă.
Radu Hângănuț, ziarist, Transilvania Reporter, corespondent Cluj pentru News.ro și Cațavencii:
În primul rând mi-a plăcut felul în care festivalul a transformat orașul. O face de fiecare dată și demonstrează în acest fel că e mult mai mult decât un festival la care poți să vezi câteva sute de filme. Proiecția meciului Simonei Halep a fost o dovadă a faptului că TIFF-ul e mai mult decât filme. Mi-au plăcut întâlnirile de la TIFF Lounge, unde an de an vin oameni cu idei tot mai relevante și importante și mi-au mai plăcut și momentele în care TIFF a atras atenția asupra unor chestiuni importante pentru societate. Și aici mă refer la „controversata” proiecție a documentarului „Regii Manelelor” sau la premiul simbolic pe care TIFF l-a acordat profesoarei Adela Stan, sancționată pentru că a recomandat un film cu scene gay. TIFF reușește să fie o parte din ce în ce mai importantă a orașului și sper ca în viitor să aibă o voce tot mai puternică.
Dan Olteanu, antreprenor la Donuterie:
Una din cele mai complexe ediții TIFF. Am văzut câteva din filmele premiate, cel islandez care a câștigat Premiul Publicului și marele câștigător al Trofeului Transilvania, ambele impresionante. Am regăsit ca în fiecare an atmosfera specială a unui Cluj cu adevărat deosebit în zilele festivalului. Felicitări echipei din jurul lui Tudor Giurgiu.
Vasile Manu, jurnalist eClujeanul.ro:
Ediția cu numărul 16 a celui mai important și intens festival al Clujului, TIFF, și printre cele mai longevive din România, a fost, din punctul meu de vedere, cea mai importantă și frumoasă. Anul acesta organizatorii s-au întrecut pe ei înșiși, atât la capitolul filme, cât și la capitolul evenimente conexe, concerte. Să reușești să îl aduci pe marele Alain Delon la Cluj e mare lucru și o realizare remarcabilă, un actor uriaș, cunoscut la nivel mondial și care s-a dovedit a fi un om fain, deschis, amuzant și plăcut. De asemenea, noi cei mai tineri care nu am avut norocul să fim alături de TIFF încă de la început, am avut privilegiul anul acesta să îl vedem și pe marele Armand Assante, un alt monstru sacru al cinematografiei mondiale, iar întâlnirea de la TIFF Lounge a fost memorabilă. E foarte greu să descrii în cuvinte tot ce s-a întâmplat în TIFF pentru că ai atât de multe spus. Party-urile, atmosfera de festival din oraș, vibe-ul tipic de TIFF, proiecțiile de pe malul Someșului, întâlnirea cu Tora Vasilescu de la Victoria, filmele interesante și pentru toate gusturile, noul proiect infiniTIFF și experiența de VR care mi-au dat ocazia să înțeleg ce înseamnă această experiență de realitate virtuală, proiecția Metropolis de la Castelului Banffy din Bonțida, toate acestea, și multe altele, mă fac să afirm că ediția de anul acesta a fost cea mai tare din istoria festivalului. Și o spun eu, care sunt implicat în festival de 7 anișori. Istoria mea cu TIFF-ul a început în 2010, când eram un simplu voluntar în departamentul de subtitrări și am ajuns din 2012 să mă dedic festivalului în calitate de jurnalist. E o onoare pentru mine să scriu și să acopăr TIFF-ul, să cunosc regizori, să întâlnesc actori, să văd filme în premieră, să intru pentru o săptămână în fascinanta lume a cinematografiei. Sper că în următorii ani să mai avem privilegiul să vedem la Cluj, în cadrul TIFF, și alți titani ai cinematografiei mondiale. Mulțumesc organizatorilor pentru o ediție reușită și sper că anul viitor să reușiți să mă surprindeți plăcut și să vă întreceți pe voi înșivă. Din nou! Mult succes.
Cristian Ivaneș, jurnalist, Radio Domeldo.ro, Cluj-Napoca:
Filme în mare măsură de calitate, unul foarte prost am vazut, Mucenicul, Rusia. O rușine manelizarea de la Casa de Cultură, fiindcă atrage după sine o involuție culturală, ori societatea merge înainte prin, sau și prin cultură.
Cristian Aszalos, jurnalist Look TV:
Am pierdut multe ore din viață în cinstea celei de-a șaptea arte. În schimb, o spun cu franchețe, nu din patriotism local, la TIFF am câștigat mult ore frumoase de viață. Pentru că filmul de artă exprimă viața, pentru că idealurile omului sau imaginația sunt tot produsele trăirilor noastre. Fără a avea pretenția că mă erijez subit într-un critic de film, am redat mai jos șapte concluzii la care am ajuns la finalul acestei ediții de TIFF, în calitate de cinefil, dacă îmi permiteți. M-am referit la festival și la modul general, privind atât în trecut cât și în perspectivă, și am remarcat câteva aspecte.
Opinia lui pe larg AICI
Kristina Reștea, jurnalist, ActualdeCluj.ro:
Pentru mine, a fost una dintre cele mai bogate ediţii de TIFF.
Mi-a plăcut să văd că festivalul nu s-a instalat confortabil în vreo aură a ediţiilor precedente, ci că a încercat şi acum să aducă ceva nou sau care să ducă vorba mai departe – vezi InfiniTIFF sau aducerea lui Alain Delon, care, dincolo de ideile lui politice discutabile (ca să mă exprim elegant), rămâne o emblemă în cinema-ul mondial.
A doua cea mai bună chestie a TIFF-ului – după treaba cu zecile de filme din care ai de ales – e faptul că sunt prin oraş oamenii de Film. La multe dintre proiecţiile la care am ajuns, am prins în sală, după film, câte un regizor / actor / producător. Asta e ceva special, faţă de felul în care vezi filme de obicei. Până şi „Regele Belgiei” a povestit binevoitor cu cei curioşi, după gală.
Cât despre filme, am făcut acum un calcul: am văzut 7,5% din total. Puţin. Dar pot să zic că anul ăsta am nimerit bine: cele mai multe dintre filmele văzute mi-au plăcut şi vreo câteva au fost “remiză” (nu l-am găsit pe niciunul atât de plictisitor sau revoltător încât să vreau să ies din sală, ceea ce mi s-a mai întâmplat la alte ediţii). Multe te pun serios pe gânduri. Cu menţiune specială: Familia mea fericită, Jurământul, Planeta Petrila. Minunate! Foarte bun pentru Cluj: cinema pe Someş şi săli pline pline în centru.
Să trec şi un “minus”: eu, una, nu am fost convinsă de ideea concertului de manele sau poate nu am reuşit să înţeleg ce s-a vrut demonstrat prin asta. Dar… rămânem toleranţi .Poate ar mai fi un “minus” festivalier de trecut aici. Sunt mulţi oameni faini cu care te poţi intersecta la TIFF; dar, pe de altă parte, apar în perioada aceasta tot felul de personaje care îşi dau importanţă. Asta strică din farmec.
Până la ediţia #17, aştept să văd efectele TIFF şi în restul anului.
Alin Șutea, ziarist la șutea.ro:
Plusuri
Proiecțiile sold-out. Mai mult ca în oricare an, la TIFF.16 a trebuit să te miști foarte repede ca să prinzi un loc la multe dintre proiecții, indiferent de locație.
Set-up-ul din Piața Unirii. Toată zona de bar și lounge a arătat excelent, cu un mare plus pentru servirea de la baruri, acolo unde totul mergea foarte repede, în ciuda aglomerației.
InfiniTIFF. Spațiul de la fosta Casă de Modă a fost excelent pus în valoare, iar toți cei care au testat Doom Room susțin că încă îi mai bântuie momentul. În sens pozitiv, bineînțeles.
Alain Delon și Derek Jacobi. Discuțiile cu cei doi mari actori de la conferința de presă, respectiv TIFF Lounge, au fost memorabile, pline de amintiri, râsete și cu multe ironii inteligente.
Atmosfera și filmele. Atmosfera de la TIFF e arhicunoscută și resimțită. La capitolul filme, Infernul, un film sloven, al lui Vinko Möderndorfer a rămas șocul festivalului, pentru mine.
Minusuri
Claxoanele din Povestea Iubirii. La trei zile după ce Tudor Giurgiu lăuda modul în care autoritățile locale sprijină TIFF, cineva s-a gândit să dea drumul circulației în Piața Unirii, chiar în timpul uneia dintre proiecțiile-vedetă. Smart city!
Dor de Arta. TIFF nu e la fel fără cinema Arta.
Programul de noapte. Parcă ar fi binevenite câteva evenimente adiacente suplimentare, pentru publicul larg, gen concerte sau petreceri, după miezul nopții, atunci când se termină ultimele filme.
Remus Florescu, coordontor ediție Transilvania al cotidianului central Adevărul:
