ISTORIA CLUJULUI (III) Cum s-a înfiinţat Parcul Sportiv „Iuliu Haţieganu”

Istoria Clujului

Clujulcultural.ro, singurul cotidian online de cultură clujean, continuă serialul dedicat istoriei Clujului.

Până acum aţi putut citi povestea inedită a Regelui renascentist Matei Corvin şi povestea Bastionului Croitorilor.

Acum a venit rândul unui loc foarte frecventat de generaţii, Parcul Sportiv „Iuliu Haţieganu”, fost Victor Babeş, cum e cunoscut mai ales între clujeni, care aparţine Universităţii „Babeş -Bolyai”.

Povestea este scrisă de bibliotecarul Felix Ostrovschi, de la Biblioteca Central Universitară, colaborator, începând cu acest text amplu, al siteului clujulcultural.ro.

Lectură plăcută!

parcu BUN

„Educaţia este trăire. Iar o trăire mai ideală nu se poate decât printr-o educaţie fizică colectivă, care permite ca această trăire să fie în mijlocul colectivităţii, naţiunii şi pentru naţiune. Educaţia fizică s-a dovedit cea mai înaltă metodă de educaţie pentru tineret. […]

Drama lui Iuliu Haţieganu. Parc construit din suferinţă

În ţara noastră abia acum încep primele încercări de organizare a sportului universitar. Primele începuturi de organizare le găsim la Cluj, unde activează deja din 1920 societatea sportivă <<Universitatea>> compusă din studenţi universitari. Există o viaţă sportivă de vreo 9-10 ani la Politehnica din Timişoara şi de vreo 4-5 ani se observă o mişcare sportivă şi în Bucureşti.

Sportul universitar suferă însă de aceleaşi boli de care este cuprins întreg sportul românesc. Pseudoamatorismul, politicianismul, comercialismul, darea în spectacol au intrat şi în viaţa sportului universitar. […] Este deci o necesitate naţională şi de stat, ca educaţia fizică să fie practicată în toate universităţile noastre, Ea trebuie să fie aşezată pe planul cel merită, având ca scop creşterea unei generaţii creatoare şi conştiente de datoriile ei faţă de neam şi ţară”[1].

Hatieganu

Edificarea parcului sportiv pentru tineri din Cluj, a fost în parte determinată de durerea suferită de profesorului Iuliu Haţieganu după moartea fiului său, Tuţu Iulian Marius, în vârstă e 10 ani, în anul 1928.

Şi pentru că aminteam de Iuliu Haţieganu, să-l caracterizăm prin cuvintele care l-au descris la împlinirea vârstei de 50 de ani: „Fără să facă sgomot în jurul lui, profesorul Iuliu Haţieganu s-a impus prin muncă laborioasă, prin fapte. El e o energie creatoare, un viguros reprezentant al spiritului de progres, pus în serviciul umanităţii, al naţiunei şi al ştiinţei. A participat de la primele începuturi la organizarea învăţământului Daciei Superioare şi a Facultăţii de Medicină, câştigându-şi pe acest teren merite nepieritoare. A fost profesor, savant, cu renumite lucrări de specialitate, îndrumător al tineretului, drept şi harnic decan, dar mai cu seamă un neostenit soldat pentru combaterea bolilor sociale, reuşind să înfiinţeze un dispensar antituberculos şi altul antiveneric, fală a Universităţii clujene”[2].

Să îi dăm voie tocmai iniţiatorului programului de construcţie să spună povestea întemeierii acestui parc. „S-a creat în amintirea micului şi bunului meu fiu, Ţuţu, copil bun şi cuminte, care la vârsta de 10 ani, a părăsit această lume, pământul ţării, cu toată îngereasca putere a sufletului său. […] Pentru a reuşi în educaţie, prima condiţie este de a crea un loc, unde tineretul să se întâlnească cu plăcere pentru a trăi marile învăţături. Ştiind că apropierea de tineret este mai uşoară prin porţile fizicului, am crezut necesară înfiinţarea unui parc sportiv.

Locul l-am găsit în plimbările mele pe malul Someşului. Cel mai potrivit loc, cu apă, cu aer, cu soare, cu arbori, o adevărată grădină olimpica în miniatură!

În anul 1931 am început lucrările cu buget modest, cu forţe mici, şi astfel, an de an, cu cele mai mari economii şi cu ajutorul multor instituţii şi a câtorva conducători ai vieţii de stat, am reuşit să construiesc cel mai frumos şi mai armonic parc sportiv din Sud-Estul Europei, pe care şi ungurii l-au privit şi-l privesc cu admiraţie. El se întinde pe aproape 30 de hectare între cele două ramuri ale Someşului.

Parcul sportiv din Cluj, a fost pus în serviciul educaţiei tineretului pentru a promova desvoltarea armonică a forţelor fizice, morale şi intelectuale, oferind cele mai active surse de conservare şi de recreaţie: aer, soare, apă.

Iuliu parcvu

El devine o înaltă şcoală a exerciţiilor fizice, permiţând şi exerciţiul spiritului, prin care educaţia fizică devine mai perfectă, căci puterea cea mai mare de recreeare derivă de la creator. Posedând şi o minunată bisericuţă de lemn el este şi o şcoală de exerciţii religioase şi morale. Oferind doritorilor de lumină posibilitatea de a gusta creaţiile gândirii omeneşti, într-o mică bibliotecă proprie, le pune la îndemână un colţ liniştit al naturii, pentru lectură şi astfel este şi o şcoală de exerciţii intelectuale. […]

Parcul sportiv cuprinde terenuri multiple pentru toate sporturile, jocurile şi exerciţiile fizice. Afară de acestea are şi bibliotecă şi biserică.

Parcul sportiv nu serveşte spectacolismului ci este şcoala adevăratei educaţii fizice. Nu are stadion unde 22 fac sport şi 22 000 privesc, ci vrea să inverseze aceste cifre, ca 22 000 să facă exerciţii şi 22 de inşi să privească. […] În parcul sportiv se practică deci sportul într-un mediu care permite o educaţie morală, religioasă şi intelectuală. Este deci locul unde se face exercitarea simultană şi armonică a tuturor forţelor fizice, morale şi intelectuale. Se respectă deviza nouă în educaţia fizică: trup disciplinat, sănătos, frumos, în serviciul sufletului, şi se tinde spre formarea unui om gata de serviciu şi sacrificiu pentru naţiune, pentru ţară, având în faţă adevărurile eterne ale lui Dumnezeu.

Parcul sportiv din Cluj, care serveşte o educaţie integrală a individului pentru a-l face servitor fidel şi puternic al neamului, al ţării, este şi o expresie a geografiei pământului românesc. Fiecare teren de joc poartă numele unei provincii, fiecare drum numele unui viteaz, fiecare stâlp numele unui judeţ. Astfel, tineretul petrece ziua sub comanda pământului şi a conducătorilor neamului românesc”[3].

  Terenul ales pentru construirea noului parc se afla pe malul Someşului, spre vest de Parcul Central, aflându-se în proprietatea Academiei Agricole (actuala USAMV n.r.) Convenţia din 1931, prin care toată această parte era donată pentru construirea viitorul parc sportiv , a fost semnată de către rectorul Mihail Şerban din partea Institutului Agronomic, de către profesorul dr. Ioan Goia, din partea „ASTREI” şi de către dr. Iuliu Haţieganu, care ocupa funcţia de prorector al universităţii.

 Iuliu Haţieganu a contribuit cu suma de 1 milion lei împrumutaţi de la Banca Albina. I s-au alăturat şi alţi entuziaşti cu diferite sume de bani donate. Specialiştii din partea Agronomiei s-au ocupat cu alegerea soiurilor de arbori. Aceştia au fost plantaţi de un grup de studenţi mobilizaţi de antrenorul Ion Arnăutu, în primăvara anului 1934, propunându-şi ca acest parc să semene cu o grădină olimpică în miniatură. Au participat, prin muncă voluntară, medici, elevi, studenţi, profesori, muncitori, funcţionari, militari şi foşti pacienţi. Alţii, din partea organizaţiilor sportive, s-au ocupat cu proiectarea şi în final amenajarea terenurilor sportive pentru fotbal, volei, tenis, un bazin de înot, pistă de alergare, iar arhitecţii s-au ocupat de proiectarea şi construirea clădirilor administrative anexe[4].

HATIEGANU 2

Ce mai conţinea proiectul şi ce s-ar mai fi realizat dacă nu ar fi intervenit războiul, ne putem întreba? În primul rând o sală de sport, în care activitatea sportivă să poată să se continue şi în sezonul rece. Apoi o pistă de canotaj de aproximativ 500 m, paralelă cu apa Someşului. O tribună principală urma să fie amplasată pe terenul central, iar o popicărie în aer liber era proiectată pentru uzul celor vârstnici. În locul numit „Spre Calvaria”, o bibliotecă cu săli de lectură urma să se integreze armonic în ansamblul arhitectural şi vegetal al parcului. Un hotel pentru sportivi, cu toate accesoriile sale, îşi aveau locul bine ales. Terenul destinat copiilor urma să se completeze cu aparate de tot soiul, distractive şi aplicative, prevăzut cu chioşcuri de unde să se distribuie dulciuri, răcoritoare, lapte. Pentru elevi era destinat un spaţiu în care ei să se deprindă cu viaţa de tabără, prevăzut cu vatră pentru foc şi locuri de instalare a corturilor[5].

Parcul sportiv a fost înzestrat şi cu o bisericuţă din lemn, lucrată în stil maramureşan. Pe o platformă, aproape de clopotniţă, era fixată într-un colţ o mică plăcuţă de lemn cu inscripţia: „Ideea parcului sportiv  s-a născut la moartea lui Ţuţu Haţieganu – 1928”. Bisericuţa a ars însă ulterior.

„Scopul unui parc sportiv este de a da multora posibilitatea practicării exerciţiilor fizice şi jocurilor sportive. Permite o practică de exerciţii pe multe terene scăldate în soare, în aer şi în apă.

Un parc sportiv, este o insulă verde afară de oraş, în apropiere de ape curgătoare. Prin aşezarea sa oferă şi acelor cari nu practică sportul, plimbări de recreere. Publicul vizitator, are ocazia să admire pe tinerii sportivi, să prindă gust de a participa la jocurile înviorătoare. […] Serveşte mai puţin spectacolismul şi acesta este admis în cadrul unor serbări mari cu caracter naţional. Spectacolismul este redus la proporţie justă. Nu are un scop comercial, ci numai şi numai propagarea adevăratei educaţii fizice. […]

Parcul sportiv nu are nimic din marile stadioane, nici mirosul circului şi nici sgomotul luptelor cu taurii. Parcul sportiv nu este un stadion, unde oamenii se omoară la casă, nici nu are deviza, record şi afacere, el nu se adresează maselor spectatoare pentru a le exploata şi a le barbariza, ci cheamă la o viaţă nouă întreaga naţiune şi cu deosebire tineretul cărora le oferă un loc de recreaţie şi de educaţie integrală.

Parcul sportiv se compune din arenele destinate aproape tuturor ramurilor de atletică şi de sport. Afară de acestea trebuie să aibă locuri pentru distracţie, pentru dans, pentru viaţa în corturi, bibliotecă, oferind astfel posibilitatea practicării unei vieţi multilaterale. De pe aceste terene nu poate lipsi nici altarul Domnului.

Turnul înalt al bisericei trebuie să vestească că toate energiile sunt de la Creator, iar clopotul cu sunetul său îngeresc chiamă pe toţi sportivii să asiste în zilele Domnului, la Serviciul Divin. […]

PARCUUUU

Parcul Carol II reprezintă exteriorizarea unei concepţii originale, inspirate de aspiraţiile unui popor şi de gândurile unui Rege. Parcul vrea să devină o şcoală deschisă tuturor fiilor poporului, doritori de a înmulţi forţele vitale în serviciul neamului. Parcul este o şcoală înaltă a vigoarei naţionale.

Sunt şi în alte ţări parcuri sportive, mai pompoase, sunt stadioane cu statui de marmură, însă ce poate fi mai frumos decât o grădină cu arbori, cu brazi, cu ape curgătoare, cu isvoare, cu terene, cu poteci, cu biserică, cu aer curat şi soare cald şi de aceea noi considerăm parcul nostru, parcul Regelui nostru, cel mai frumos parc sportiv din lume. […]

Parcul sportiv <<Regele Carol II>>, este o realizare intelectuală şi tehnică admirabilă, însă numai atunci va primi rangul ce i se cuvine, când generaţiile prezente şi viitoare, prin traiul lor şi prin muncă, se vor pune în serviciul idealului: o Românie Mare, puternică, eternă, printr-un popor mare, puternic, etern”[6].

„În parc nu erau atâtea alei pietruite, iar de la podul hotelului Napoca urma un drumeag de ţară. Lângă stadion, în spatele terenurilor de volei şi de tenis – au mai rămas vreo patru – în vremuri cu ape limpezi era loc de scaldă. În faţa tribunei de lemn, terenul părea un lac verzui, cu lintiţă şi umbra acoperişului plutea întoarsă”[7].

Un moment important în istoricul acestui spaţiu îll reprezintă vizita lui Carol al doilea la finele anului 1936.Cu ocazia concursului de automobile de pe <<Coasta Feleacului>>, Majestatea Sa Regele a binevoit să viziteze Parcul Sportiv al <<Astrei>>, unul dintre cele mai frumoase parcuri din sud-vestul Europei. În faţa porţii principale, unităţile de onoare, de şoimi şi cercetaşi în număr de câteva sute au format cordon de gardă. Am remarcat printre comandanţi pe D-nii maior Apostol, Prof. Precup, Prof. Faur, printre comandante pe D-nele Matei. Nistor şi Selma Precup. La orele 5.30 fix, 4 gorniştii şoimi anunţă soirea Maiestăţii Sale şi a întregei Suite. Dl. Dr. Onoriu Meţianu directorul Parcului Sportiv şi comandant O. E. T. R. prezintă raportul, iar Dl. Prof. Dr. Iuliu Haţieganu, întemeietorul parcului, urează Maiestăţii Sale bun sosit apoi ia conducerea întregei Suite. Era spre asfinţite. Soarele îmbrăca întreg Parcul într-o haină de sărbătoare. Imediat în dreapta vedem Parcul Copiilor, cu multiplele instalaţii pentru jocuri şi gimnastica corectivă. În continuare vedem <<sala de curs în aer liber>>, care asemenea unui cordon înflorit, decorează un colţ al frumosului Parc. Drumul duce puţin pe stânga. Majestatea Sa se opreşte, iar Dl. Prof. Haţieganu dă toate lămuririle asupra arenei de atletism, care într-adevăr este foarte bine îngrijită, şi face o impresie deosebită.

Bisericuta 3

<<Bisericuţa Sf. Gheorghe>> cu altarul ei sculptat în flori româneşti, a stârnit admiraţia Maiestăţii Sale. Suita trece apoi prin poligonul de tragere, la locul premilitarilor. Aici ne oprim din nou. Trecem din surpriză în surpriză. Un mic monument, care reprezintă urma M. Sale. În alt colţ lângă troiţa ridicată în amintirea eroilor morţi în răsboi, Stema străgereaseă făcută în mărime naturală din flori. Totul e atât pitoresc aici încât multora nu le vine a crede că acest loc minunat este în Cluj, nu undeva în Apus. Suita condusă de D. Prof. Haţieganu, trec e apoi pe lângă locurile unde vor fi clădite cele trei bazinuri de înnot, pe lângă cele 8 arene de tenis şi se îndreaptă spre ieşire. Tineretul – şoimii, cercetaşi, cercetaşe – intonează urarea Maiestăţii Sale. Suveranul se opreşte şi mulţumeşte tineretului – prin salutul străjeresc; felicită apoi călduros pe Dl Prof. Haţieganu, de realizarea Parcului Sportiv, apoi în uralele entusiaste ale mulţumii şi tineretului, părăseşte parcul. Dl Prof. Iuliu Haţieganu, inspector O.E.T.R. pentru Ardeal şi Banat, mulţumeşte tineretului pentru ţinuta ireproşabilă pe car e a avut-o şi dă ordinul de plecare”[8].

În concluzie, să mai subliniem doar că „Stadionul <<Astra>> din noul şi grandiosul parc sportiv al oraşului este creaţiunea pozitivă a colaborării dintre vechea asociaţie <<Astra>> şi <<Şoimii Carpaţilor>>. Aici se ţin marile competiţii sportive naţionale şi serbările anuale ale <<Şoimilor>> din toate satele ardelene, manifestând în rânduri compacte şi în minunatul lor costum de elegantă stilizare a portului naţional, forţă vie a Ardealului românesc renăscut, care confirmă încă o dată realitatea ardeleană a Clujului pentru totdeauna redevenit românesc”[9].

BISERICUTA

 

[1] Iuliu Haţieganu, Educaţia fizică în Universitate, în vol. Îndrumări universitare, Editura Oficiului Universitar al Universităţii din Cluj, 1936, p.34.

[2] Sărbatorirea profesorului dr. Iuliu Haţieganu, în „Gazeta Ilustrată”, Cluj-Napoca, Anul IV, nr.5-6, mai-iunie 1935, p.78.

[3] Iuliu Haţieganu, Parcul Sportiv din Cluj, în vol. Douăzeci de ani de activitate în Clinica Medicală I, Tipografia „Cartea Românească”, Sibiu, 1944., p.247-248.

[4] Florea Marin, Iuliu Haţieganu. Monografie, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 1999, p.305.

[5] Albin Morariu, Dorin Almăşanu, Iuliu Haţieganu şi ideea educaţiei fizice în România, Editura Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, 1969, p.40.

[6] Parcul sportiv <<Regele Carol II>>, în „Şoimii Carpaţilor”, Cluj, Anul I, Nr.2-3, 1938, p.50-51.

[7] Aurel Şorobetea, Privire de pe Cetăţuie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p.32.

[8] Cursa internaţională de coastă de la Feleac-Cluj, în „Gazeta Ilustrată”, Cluj-Napoca, Anul V, nr.11-12, noiembrie-decembrie 1936, p.207-208.

[9] D.I. Cucu, Clujul. Realitatea românească a capitalei Ardealului, Tipografia Dacia Traiană, Bucureşti, 1944, p.68.

De Felix Ostrovschi.

 

8 thoughts on “ISTORIA CLUJULUI (III) Cum s-a înfiinţat Parcul Sportiv „Iuliu Haţieganu”

  1. Daca parcul initial a avut asa o intindere ce s-a intimplat cu terenul ????? Acum parcul e mic !!! Era interesant de aflat in ce conditii a pierdut din suprafata.

    1. un ha inseamna 100×100 m, deci 30 de ha poate fi 300X1000 m, parcul sportiv este cum a fost, Universitatea a mai construit cladiri si sali de sport.
      In jur erau campurile exeprimentale ale Agronomieie, acum sunt blocuri (cartierul Plopilor vechi si nou), linie de tramvai, sala sporturilor, bazinul olimpic, fostul parc al rozelor, unde acum sunt tot felul de constructii post decembriste- nici nu mai stiu ce anume. Poate cei care au facut articolul, pot sa realizeze o continuare a evolutiei acestui loc. In anii ’60 s-a ridicat sala sporturilor, fostul stadion din lemn, foarte cochet, si care avea si teren de antenament si terenuri de tenis, a fost transformat in anterioara monstruozitate de beton, inlocuita ca alta si mai monstruoasa si cu sala polivalenta, iar vis-a vis era strandul
      Un plaman de verdeta al Clujului cuprizand parcul central si pana dicolo de parcul sportiv, care ar ti trebuit amenajat in spiritul celor propuse de profesorul Iuliu Haţieganu, adica o zona pentru sportul de masa, a fost hacuita mai intai in anii regimului comunist, iar apoi masa crata in continuare de interesele mercantile ale acestei perioade. Nu spun ca nu trebuia un stadion mare la Cluj, ca nu trebuia o sal Polivalenta moderna, dar se puteau alege zone din marginea orasului, pentru a ridica si acele zone. Orasul este tot mai inghesuit, cu o circulatie dificla si cu un aer din ce in ce mai poluat.
      Mare pacat ca lucrurile nu se fac cu gandul la viitorul orasului si al copiilor nostri

      1. Parcul NU a pierdut din suprfata ! [ cele 30 ha au fost delimitate de Poarta Principala , canalul Morii , malul Somesului pina la terenurile de tenis din spate (abandonate), e adevarat ca planurile lui Iuliu Hatieganu cuprindea si Parcul Rozelor dar asta inainte de razboi fara ca terenul sa fie cuprins in Parcul existent la acea data ] In anii 70 au fost adaugate inca cateva hectare pana la drumul ce-l desparte de Parcul Rozelor ( fosta baza Tehnofrig ). „Monstruozitatile ” ( Sali de sport , stadion, bazin olimpic ) NU au fost construite pe terenul Parcului. In viziunea multora probabil trebuiau facute la Tauti , Ciurila sau Salicea ! In secolul XXI ( douazeci si unu ) multi „viseaza ” la stadioane de lemn , bojdeuci de chirpici si frunze de brustur desi le place viata la oras. Da, orasul este inghesuit pentru ca este amplasat intr-o vale ingusta, iar solutia in niciun caz nu este intoarcerea la Epoca de Piatra ci asimiliarea noilor tehnologii ( de exemplu chiar constructia pe verticala in cea mai buna zona d.p.d.v. seismic din TARA ) dar si curmarea orgoliilor unor asa-zisi si vremelnici „primari” de prin imprejurimile Clujului.P.S. De exemplu cand s-a construit Sala Horia Demian ( mostruozitate ? ) aceasta era aproape de marginea orasului , insusi Parcul Babes era capatul lui. Eu zic sa daramam tot si sa facem un parc in centru ( cam din piata Marasti pana la Calvaria ) si sa mutam totul la Huedin. Dar ce vor zice Huedinenii ? Sau ca in scheciurile lui Toma Caragiu : In loc de centru facem parc! dar ce facem cu orasul ? Simplu, il mutam in padure ! Iar Padurea o mutam pe Somes. Somesul bun-inteles il facem subteran !!! Sau suprateran :)))

      2. Din pacate Cluj Arena si sala polivalenta nu s-a constrit din lemn…Nu se mai gaseste,s-au taiat padurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *