Cum au decis românii Capitala Europeană a Culturii. Votul experților la balotaj

Clio Special

Recomandarea juriului european ca titlul de Capitala europeană a culturii să fie acordat Timișoarei, în detrimentul Clujului a încheiat un parcurs de șase ani, în care au fost evaluate 14 orașe candidate.

Acțiunea europeană s-a desfășurat conform unor criterii anunțate în prealabil și a cuprins o etapă intermediară, de selectare a celor mai bune concepte, încheiată prin anunțarea în luna decembrie 2015 a listei scurte cu orașele semi-finaliste: Timișoara, Cluj, Baia Mare și București.

Această a doua etapă a presupus o re-scriere a aplicației, juriul făcând recomandări scrise fiecărui oraș. A urmat o întâlnire în luna martie 2016, care, din păcate, nu a fost publică. În această întâlnire echipelor semifinaliste li s-a cerut să-și completeze programul cu obiective și proiecte specifice fiecărui oraș, puse într-o cheie europeana. Aceste cerințe însă nu au fost făcute în scris, asemeni celor din decembrie 2015. Și din păcate, se pare că votul final nu s-a dat între proiectele Luminează orașul prin tine versus La Est de Vest, ori pe capacitatea echipelor de implementare. Cum s-ar spune, competiția s-a desfășurat în termeni obiectivi (pe proiecte) la nivelul experților europeni, și pe simpatii sau afinități, la nivelul celor desemnați de Ministerul culturii, care au votat, în final pentru Timișoara.

S-a trecut la vot imediat după vizitele juriului pe teren și prezentarea aplicațiilor finale. Lupta trebuia să se dea între proiectele din (euro) regiunea de dezvoltare Nord-Vest, respectiv La Est de Vest și Cultura ospitalității (care erau și complementare). Aceasta deoarece Bucureștiul este capitală administrativă, iar Luminează orașul prin tine rămăsese la nivel de concept – aplicația conținând idei frumoase (și de ce nu, poate chiar mai inspirate decât ale Clujului), aflate însă în stadiu de deziderat, fără obiectivele concrete cerute de juriu.

cluj

Timișoara a rămas în zona literaturii, rescriind la modul artistic proiectul, în vreme ce Bucureștiul, Baia Mare și Clujul l-au abordat conform recomandărilor tehnice solicitate. Totuși, faptul că Timișoara nu a reușit să răspundă la prima întrebare din aplicație (cea care trebuia urmărită prin programe și proiecte concrete) n-a împiedicat-o să intre în finala de la București, alături de Cluj. Motivul probabil au fost problemele politice din Baia Mare, al cărei primar ales a fost suspendat. Așa a intrat Timișoara în finală, iar după prima rundă de vot s-a ajuns la balotaj, conform informațiilor noastre, după ce am discutat sub semnul anonimatului cu participanți la procesul de aplicație: voturile celor 12 din juriu n-au reușit să încline balanța, rezultatul fiind 6 la 6.

timiosoara
Echipa Timișoarei

Paritatea a fost perfectă, pentru Cluj votând 5 experți europeni și unul dintre cei doi desemnați de către Ministerul Culturii, la fel ca și pentru Timișoara.

A fost nevoie de trei sesiuni de vot, susține sursele contactate de clujulcultural.ro, pentru ca membrul român al juriului care a susținut Clujul în primele două runde să-și schimbe votul în cea de a treia. Și să decidă rezultatul, în ultimul moment: 7-5 în favoarea Timișoarei. Așa s-au decis (prin voturile membrilor desemnați de Ministerul culturii) 6 ani de muncă și evaluări, așa a ajuns Banatul iar fruncea! Din păcate, rămân valabile și la nivel european vorbele spuse de Gheorghe Dinică în Filantropica:

Mâna întinsă care nu spune o poveste…

Marius Oliviu,

colaborator Clujulcultural.ro

 

3 thoughts on “Cum au decis românii Capitala Europeană a Culturii. Votul experților la balotaj

  1. Toata istoria asta cu „capitala culturala” are legatura cu simplul concept prin care evenimentele culturale sunt folosite ca sa stimuleze dezvoltarea economica si sa imbunatateasca imaginea unui oras pentru a atrage investitii. Oaresele trebuie sa aiba potential pentru ca a exploata treaba asta dar sa le lipseasca resursele.

    Treaba a devenit extrem de serioasa in timp (nu mai e vorba de cateva evenimente de vara ci de o strategie la nivel macro pentru un an intreg) si bid-urile la fel de serioase, se liciteaza asa cum se face pentru a gazdui marile evenimente sportive. In 2000 atat de tari au fost aplicatiile incat toate cele 9 orase au fost desemnate.

    Totusi, dincolo de obsesiile astea provinciale cu care toata lumea incearca sa „analizeze” si „justifice” de ce a pierdut Clujul cand „Timisoara parca nu merita mai mult dar, uite, Clujul a pierdut pentru ca n-a pus placute”, hai sa ne aducem aminte ca treaba asta totusi e judecata dintr-o perspectiva mai macro si titul ia in considerare si cat de important este beneficiul socio-economic pentru orasul respectiv.

    Orice oras vrea si poate zice ca are nevoie de beneficii socio-economice. Mai ales in Romania :)) Dar, realist vorbind, Clujul sta mai bine in zona asta decat Timisoara care sta destul de slabut. Dintre toate orasele Timisoara era singura pentru care acest beneficiu tragea cel mai mult la cantar, era ca sa zic asa „raportul calitate pret” cel mai bun. Clujul ar fi putut fi intr-adevar dar avea nevoie mult mai putin ca Timisoara. Nu dai de mancare la ala puternic si satul. Ii dai de mancare la ala care are potential dar e flamand. Bucurestiul era out of the question, evident (nicio capitala n-a mai luat titlul din 2000) iar Baia Mare… are un piata draguta si un turn cu acoperis rosu… Sa fim seriosi 🙂

  2. Poate că nu mai contează, istoria o scriu învingătorii. Și mai penibil e să stai cu fruntea-n jos (sic!) și să ți se spună ciocul mic.

  3. Păcat că nu suntem în stare să acceptăm o decizie cu fruntea-n sus şi să ne vedem de treabă după decizie. Această văicăreală şi căutarea vinovaților în exterior este pur şi simplu penibil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *