Maramureşenii au venit la secerat în Parcul Etnografic. O reconstituire a tradiţiei ca la carte

Special

Clujenii care au ales să îşi petreacă ziua în Parcul Etnografic “Romulus Vuia” nu au regretat şi asta pentru că au avut ocazia să afle mai multe despre tradiţia seceratului. Aceştia au asistat la o reconstituire a întregului proces de secerat din zona Maramureşului.

 Asociația Maramureșenilor din Cluj-Napoca a reconstituit ca la carte, întregul proces de secerat

Conform reprezentaţiei, sătenii discută după slujba de la biserică şi se înţeleg ca în dimineaţa următoare să meargă la secerat. Au folosit uneltele străvechi și de asemenea, au respectat străvechile cutume care însoțesc această îndeletnicire: rugăciunea de la marginea lanului, cântecele femeilor și bărbaților din timpul lucrului, împletirea cununilor de spice.

„După cum spune tradiţia, ne vom întâlni la biserică, de acolo ne înţelegem să venim la secerat. A doua zi dimineaţă bună, cum se spune, adică asta înseamnă foarte de dimineaţă, din toate părţile din sat venim la holtă şi începem seceratul. Folosim şi o coasă cu dispozitiv special care apleacă spicele într-o anumită parte ca să se poată strânge snopii, după aceea facem legători, apoi îi aducem şi îi facem căpiţe în cruce, iar apoi facem cununile pentru gazdă şi ne cerem plata. Şi după ce îi gata tot, ca la orice clacă unde se adună toţi sătenii, plata lor este petrecerea de la sfârşit unde se aduc muzicanţi şi se serveşte şi ceva băutură şi mâncare”, a povestit Nicolae Hodor, geograf şi membru al asociaţiei.


Spicele adunate în urma seceratului vor fi utilizate pentru recondiţionare

Manifestarea are, și în acest an, un scop practic: paiele de secară secerate și prelucrate manual reprezintă unul dintre materialele de bază pentru recondiționarea construcțiilor din incinta Parcului Etnografic.

“Anul acesta s-a cultivat secară şi nu grâu pentru că secara am considerat că are paiul mai lung şi ar putea fi utilă pentru anumite tipuri de construcţii pe care vrem să le recondiţionăm, probabil că anul viitor vom încerca să cultivăm o altă plantă cerealieră. Ne mai gândim”, a declarat directorul Muzeului Etnografic din Transilvania, Tudor Sălăgean.

 

Tradiţia  nu moare niciodată! Este transmisă tinerelor generaţii

Ileana Rus este din comuna Bârsana şi a venit însoţită de fiul ei Matei. Amândoi, purtând portul tradiţional cu mândrie.

“Am venit şi aseară ca să pregătim, sper să vă placă. Am venit şi cu Petreuşii, cei mai puternici reprezentanţi ai muzicii maramureşene. O să secerăm, o să cântăm, o să jucăm. Chiar la începutul seceratului fetele pregătesc cunună cu flori şi după aceea intră în holdă cântând ca să nu simtă greutatea lucrului. Este ceva deosebit faţă de ceea ce facem zilnic. Sperăm în fiecare an să reuşim să intrăm în atenţia opiniei publice. Deşi de la 14 ani am devenit orăşancă, nu las costumul popular. Îl folosesc destul de des, la slujbele de la biserică, la sărbători şi alte evenimente. După cum vedeţi am venit cu fiul meu Matei şi de fiecare dată îl îmbrac şi pe el în costumul tradiţional pentru că  vreau să înveţe şi el tradiţiile şi vreau să le păstreze. Da, sunt mândră şi cred că acolo în sat am învăţat ce înseamnă bunul simţ, principiile adevărate ale vieţii”, a declarat Ileana Rus, membră a Asociației Maramureșenilor din Cluj-Napoca.

 

Invitaţi de onoare: Ștefan și Andrei Petreuș

Între orele 12.00 și 14.00 a avut loc o clacă de secerat desfășurată sub genericul „M-o mânat mama la clacă/ Să-mi aleg fată să-mi placă”, cei prezenţi bucurându-se de participarea extraordinară a lui Ștefan și Andrei Petreuș.

“Este ceva sfânt pentru noi. Tradiţia aceasta la secerat împletită cu răsplata, cu petrecere şi jocul în sat ne reprezintă identitatea prin faptul că ne tragem dintr-un popor cu multă cultură”, a spus Ştefan Petreuş.

La rândul său, fiul Andrei Petreuş spune: “Dacă vrei să vezi frumosul, te uiţi la un costum de Maramureş sau la un costum tradiţional. Chiar dacă îs mai tânăr am avut şansa să umblu cu tatăl meu şi am văzut şi Europa, dar n-am văzut costume aşa frumoase”.

Născut în Glod, Maramureș, la 3 martie 1940, Ștefan Petreuș s-a afirmat cu începere din 1966, împreună cu fratele său Ion Petreuș (1945-2002) prin maniera unică de interpretare a cântecelor tradiționale din Țara Maramureșului. După trecerea la cele veșnice a fratelui său Ion, Ștefan Petreuș a luat decizia de a transmite mai departe moștenirea muzicală a familiei, continuându-și activitatea în colaborare cu fiul său Andrei.

 

Manifestarea a continuat între orele 14.00 și 16.00, cu un recital extraordinar susținut de Ștefan și Andrei Petreuș, la Dugeana de joc din Parcul Etnografic, în cadrul căruia vizitatorii au avut posibilitatea de a învăța vechi cântece și dansuri maramureșene, sub îndrumarea membrilor Asociației Maramureșenilor din Cluj-Napoca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *