Conferinta „Salvati Marele Ecran”. Solutii: implicare si fonduri europene

Actualitate TIFF.13

95.000 de spectatori au vizitat în 2013 cinematograful Florin Piersic, care este pe primul loc în România, a anunţat astăzi Tudor Giurgiu, directorul TIFF, citând o statistică a Centrului Naţional al Cinematografiei, în cadrul dezbaterii „Salvaţi Marele Ecran” de la Grădina Boema. La dezbatere participa invitati din Romania si din Polonia si Croatia.

Cinema Victoria este pe locul 10, dar acolo  au loc trei spectacole gratuite pe zi, ceea ce a dus în jos numărul de spectatori plătitori de bilete. Locul doi a fost ocupat de Cinema Pro din Bucureşti.

La Cluj lumea „mănâncă film”, a constatat Tudor Giurgiu.

In România in 1989 existau 156 milioane de bilete vândute în timp ce in 2013 s-au vândut doar 9 milioane de bilete. In Romania există in prezent 25 săli din care doar 6 săli modernizate, a mai anunţat Tudor Giurgiu.

„Proiectul „Salvaţi Marele Ecran” îşi propune să infiinţeze o reţea de 10 cinematografe in viitorii 7 ani pe langă cele 25 de acum. Trebuie să ne implicăm, aşa nu mai merge. Nu am făcut TIFF întâmplător la Cluj. În 2001, ne-am uitat pe statistici şi Clujul era oraşul cu cea mai bună rată de vizionare a filmelor, dublu ca în alte oraşe. Asta a contat enorm. Am făcut un parteneriat cu RADEF iar administraţia locală a conservat şi îmbunătăţit situaţia, inclusiv la nivel de cinematografe. E unul din puţinele oraşe care a digitalizat cinematografe şi are săli în centru, cu un singur ecran ca alternativă la multiplexuri” a spus Giurgiu.

Primarul Clujului, Emil Boc, prezent la dezbatere, a spus că susţine proiectul de salvare a cinematografelor.

„De ce cred în succesul campaniei Salvaţi Marele Ecran? Dau un exemplu elocvent. Clujenii ştiu de cinematograful Dacia din cartierul Mănăştur. De la bingo la manele şi disco, toate au fost acolo, în cinematograf, după 1989. Era o stare uluitoare de paragină. Proprietarul avea un contract pe mai mulţi ani şi era pregătit să continua ca restaurant sau în zona asta. Am făcut efort juridic, ne-am judecat cu fostul concesionar un an. După ce am câştigat, am deratizat şi făcut curat. Apoi am consultat populaţia cartierului în patru dezbateri după ce am dat bani prin bugetul participativ. Mănăşturenii au decis ca să fie în continuare cinema la Dacia”, a exemplificat Boc.

Tudor Giurgiu a prezentat apoi o situaţie statistică sintetică a domeniului cinematografic în România. În 2013 existau 6 cinema membre Europa Cinemas, unde rulează preponderent filme europene. 92 la sută sunt filme americane în România, 9 la sută sunt filme româneşti. În topul sălilor cu un singur ecran, conduce Cinema Florin Piersic cu 95.000 de spectatori. În 1948 existau 308 unităţi cinematografice adică instalaţii care proiectau film, în 1970 erau 6278 unitati plus 5 caravane in ţară, în 1989 erau 630 cinemaografe iar în 2013 existau 25 săli efective, cu 6 săli modernizate. În Bucureşti în timpul războiului existau 46 de săli acum există…5 săli! 78 la sută din oraşele din România nu au săli de cinema! Comparativ Romania are 1 cinema la 315.000 locuitori iar Cehia are 1 cinema la 15.000 locuitori!

Ca cifre de boxoffice, in 1989 se vindeu 156 milioane de bilete iar în 2013…9 milioane.
„Situaţia e dramatică, aici avem imaginea completă a dezastrului, de aici pornim discuţia” a radiografiat Giurgiu.

BUN Giurgiu


Cum s-au descurat Polonia şi Croaţia

Reprezentanta Poloniei la dezbatere a spus că principalul scop a investiţiilor din zona Maloposka, un judeţ polonez înfrăţit cu Clujul, a fost acela de a digitaliza cinematografele.

„La noi sunt cinematografe de stat în oraşe cu populaţie de 100.000 de locuitori în sus. In marile oraşe existau reţele de cinematografe private. Multiplexurile nu investesc în oraşe mai mici, decât în aglomerări urbane unde pot pune cinci ecrane. In oraşele mici cinema-urile sunt administrate de stat. Autorităţile locale sunt responsabile de a oferi servicii culturale, e un drept al cetăţenilor. Aveam lipsă mare de filme pe 35 mm. Am luat măsuri de accelerare, de renovare a cinema-urilor, dotate cu aparatură modernă. Avem 200 de cămine culturale unde nu există aparatură digitalizată pentru că sunt costuri ridicate pe care administraţie nu le poate susţine. Soluţia a fost fondurile europene, de convergenţă, pentru a a reduce discrepanţa dintre regiuni bogate şi regiuni sărace, şi la noi şi la voi” a explicat expertul polonez.
El a mai spus că aceste fonduri nu sunt alocate doar pentru infrastructură ci pentru eliminarea discrepanţelor sociale din societatea noastră.
„Maloposka e o regiune identică Transilvaniei, regiuni partnere, twin, într-un proiect european. Noi avem Festival de Film la Cracovia, voi aveţi TIFF-ul. Important de investit e în centre culturale cu conţinut alternativ nu doar strict în cinematografie. Trebuie să vă gândiţi la cinema ca la nişte centre ale vieţii sociale” a mai spus expertul polonez.
Proiectul nostru s-a numit „Camera de filmat în oraşul vostru”, cu filme în sistem digital, a fost un proiect de succes. Am avut 12 case de cultură cu administraţie proprie cu cinematografe proprii. Am avut o întâlnire cu şefii caselor de cultură şi primarul din Maloposka. Unii au zis că suntem nebuni, alţii s-au alăturat. Asta era în 2009, era ca o misiune pe Marte dar am reuşit şi acum sunt mai multe cinematografe funcţionale în regiune”, a încheiat expertul polonez.

Experienţia croată: dialog, investiţii, eficienţă

Tina Hajon, de la Centrul Audiovizual Croaţia a explicat cum s-a rezolvat acolo situaţia.
„Am fost responsabil de digitalizare. Exista o reţea private condusă de două firme, CineStar şi Moviplex, companii austriece şi germane, care dispunea de 100 de ecrane digitale. Toate erau în marile oraşe coate cu peste 250.000 de locuitori. Celelalte 46 erau cinematografe independente, cu un singur ecran, nici unul digitalizat. Am implementat un program national, cu sprijin de la Ministerul Culturii şi s-a decis să se digitalizeze ecranele din oraşele mici. A fost obiectiv în strategia naţională pentru industria audiovizuală, în planul Ministrul Culturii 2010-2014. Au rezultat 153 de ecrane, 137 digitale, 90 la sută din ecrane au fost digitalizate, un mare succes. Impactul investiţiilor a însemnat, în perioada 10.10.2012-10.10.2013, un public de 4 ori mai numeros, venit de 4 ori mai mare. Au crescut cu 50 la sută filmele rulate. Acum îmbunătăţim bazele de date cu expozanţi şi distribuitori”, a spus Tina Hajon.

 

1 thought on “Conferinta „Salvati Marele Ecran”. Solutii: implicare si fonduri europene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *