22 martie 2014

Ce spune rectorul UBB, istoricul Ioan Aurel-Pop, despre cuvântul SERVUS

By In Special

Asociaţia Cluj – Napoca Capitală Culturală Europeană 2021 a postat pe siteul asociaţiei un text excepţional al rectorului Universităţii „Babeş-Bolyai”, academicianul, istoricul Ioan Aurel-Pop, care explică de unde vine şi ce înseamnă exact cuvântul Servus. Textul este publicat în contextul în care Asociaţia a ales ca slogan al candidaturii la titlul de capitală culturală europeana sintagma Servus 2021, care a stârnit polemici, în special pe reţelele sociale, unde reacţia publicului e cea mai rapidă. Conceptul candidaturii poarta numel de East for West.

 

Clujulcultural.ro publică în întregime textul rectorului UBB intitulat ” Despre un cuvânt de salut care cuprinde o lume…”

 

” Despre un cuvânt de salut care cuprinde o lume…”

Încă din copilărie, românii transilvăneni aud între familiari și prieteni cuvântul „servus”, ca formulă de salut. Mai mult, în aceeași ambianță a Transilvaniei, oricine poate constata repede că, în forme ușor modificate, acest termen este utilizat și de maghiari și de sași (șvabi), adică de germanici, atâția (foarte puțini) câți mai sunt ei pe la noi.

Cuvântul este, fără nicio îndoială, latinesc și se poate traduce în românește prin „sclav”, cu variantele „șerb” (moștenit în română chiar din latinescul servus-i, de declinarea a II-a), „iobag”, „rob” etc. La origine, cuvântul modern „servus” este o elipsă (rest al unei expresii, obținut prin suprimarea unor cuvinte care nu sunt indispensabile pentru obținerea sensului dorit) a expresiei Ego servus tuussum!, ceea ce vrea să zică „Eu sunt servitorul tău!”, cu sensul „Mă pun la dispoziția ta!”, „Sunt gata să te slujesc!” etc. Expresia se folosea în antichitatea romană, în Imperiul Roman (cu siguranță și în provinciile Dacia, Moesia și alte provincii danubiene), ca formulă de curtoazie, în rândul elitei (patricienilor mai ales, dar nu numai) și ea trebuie legată de o alta, anume Servus humillimus!, tradusă literal „Sunt sclavul cel mai plecat!” sau „Sunt slujitor preaplecat!” ori „Slugă preaumilă!”. Salutul acesta era folosit atunci doar între bărbați și el venea numai dinspre inferior spre superior.

S-a crezut, de către unii, că acest salut provine la noi direct din latinește și că există o continuitate în folosirea sa din timpurile antice până în epoca modernă și, implicit, până astăzi. Nu este așa, fiindcă, la români, prin evoluția firească a limbii, „servus” a devenit „șerb”! O performanță de acest fel au reușit – între toate popoarele romanice – numai italienii, prin locuitorii din regiunea Veneto, care au salutul binecunoscut de „ciao!”, moștenit din vechime din latinescul „sclavus” (sinonim cu „servus”). „Sclavus”, din forma „sclavo”, a ajuns în venețiană „sciavo”, apoi „sciao” și, în final, „ciao”. Însă formula de salut „servus”, care – în mod teoretic ar fi putut fi moștenită, în feluri adaptate, în limbile romanice – s-a pierdut la sfârșitul antichității și nu a fost folosită în mod curent în Evul Mediu. Abia perioada Renașterii a redescoperit-o și reînviat-o, dar nu prin popoarele romanice, ci prin nobilii și învățații germani și germanofoni. În lumea germană a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, puternic influențată de ideile umanismului, exista tendința de a reînvia antichitatea și chiar de a o imita (așa s-a întâmplat aproape peste tot la finele Evului Mediu occidental). Primii au fost învățații absolvenți de universități, care se străduiau să vorbească uneori între ei latinește sau măcar să schimbe câteva vorbe în limba lui Cicero și Caesar, începând cu salutul. Nobilii germani – cu precădere cei din statele germane catolice din sud și mai ales din provinciile austriece – s-au deprins atunci, cu dorința de a se purta ca romanii, să se salute cu Servus tuus!, adică „Sunt sluga ta!”. De la ei (de la austrieci și germani), moda aceasta a trecut repede la nobilii vecini, încât obiceiul a pătruns destul de repede la elitele cehe (și slovace), slovene, croate, polone, ungare, române (din Transilvania), rutene (din vestul Ucrainei). Cu alte cuvinte, forma aceasta politicoasă de salut din rândul claselor superioare, deși provine de la romani și din limba latină, a ajuns la noi prin germani și prin limba germană. Este de notat faptul că, deși se găsește în atâtea limbi, forma latinească originară a cuvântului respectiv s-a păstrat, ca manieră de scriere, numai în germană și în română – „servus”. În polonă este „serwus”, în maghiară „szervusz” etc. Variante maghiare (aberante) sunt și „szevos” sau „szia”, care, ca și formele derivate românești similare („serbus”, „sevos” sau „serus”), se cuvin evitate. Tot în ungurește s-a ajuns, relativ recent, și la forma „szervusztok”, care este un plural și înseamnă „salut tuturor”; cu alte cuvinte, unui cuvânt latinesc (de formă latină) i s-a adăugat o terminație maghiară, ceea ce nu este tocmai recomandat, dar limbile vii nu țin seamă de regulile de gramatică!

Servus Cluj

Ce erori se fac?

În legătură cu formula aceasta de salut se fac, de regulă, alte câteva erori. Cea mai des întâlnită se referă la convingerea unora că provine din timpul Imperiului Austro-Ungar, or acest stat bicefal a existat în istorie vreme de 51 de ani, de la 1867 la 1918. O altă nepotrivire cu adevărul este credința că salutul respectiv provine de la nobilii maghiari, de unde l-au copiat târziu românii. Or, cum am văzut, salutul vine din Austria și Germania de sud (Bavaria), preluat din latină în mediile culte nobiliare, intelectuale și răspândit apoi în întreaga Europă Centrală și Central-Orientală, în Cehia și Polonia, dar și în fostele țări ale Sfintei Coroane a Ungariei (Croația, Slovacia, Transilvania, Banat, Partium, Galiția etc.). Nobilii ungari erau destul de eterogeni ca origine, iar unii dintre ei erau – după cum s-a dovedit cu prisosință în ultimele decenii – de sorginte românească. Ei, nobilii români, știau latina cultă și foloseau în scris și literele latine, alături de chirilice. Cu alte cuvinte, între nobilii transilvani care au preluat obiceiul în secolele XVII-XVIII-XIX (concomitent cu anumiți etnici maghiari) existau, cu siguranță, și români. Aceștia, sub influența latinismului profesat de Școala Ardeleană și a convingerii că erau singurii adevărați urmași ai romanilor din zonă, au dus tradiția înainte cu și mai multă tenacitate și convingere, astfel încât, în Epoca Modernă, toți locuitorii Transilvaniei – de la un anumit nivel de cultură și de avere în sus –se salutau cu „Servus!”.

Felul de a te saluta cu „servus” este, prin urmare, profund transilvan și clujean, ținând seamă de faptul că „Orașul Comoară” a fost în Epoca Modernă capitala Transilvaniei și un loc de concentrare a valorilor intelectuale ale țării. Clujul secolului al XX-lea – devenit, prin voința majorității, alături de întreaga Transilvanie, de Banat, Crișana și Maramureș, parte integrantă a României – duce mai departe tradițiile de bine ale provinciei, deschiderea sa spre lume, spre toleranță, dialog și înțelegere. Prin „servus”, clujenii îi îndeamnă pe oaspeții lor de pretutindeni să nu se simtă stingheri, să se considere acasă, fiindcă li se va pune la dispoziție tot ceea ce au gazdele mai bun, după cum cer legile nescrise ale ospeției. De aceea, „servus” face parte nu numai din istoria noastră comună europeană, ci și din civilizația pe care am construit-o și pe care o ducem mai departe împreună aici. Prin „servus”, ne deschidem sufletul și ne prezentăm lumii cu o anumită curtoazie, cu disponibilitate și demnitate, așa cum se cade să facem.

 

Cluj, 14 martie 2014

Acad. Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop

Rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Sursa foto: www.ubbcluj.ro

38 Comments
  1. SERUS 6 aprilie 2018

    …si pe ecranul calculatorului…tot el. Cat de aiurea…

    Reply
  2. Alutus 1 aprilie 2018

    Prea multe explicatii si origini. Servus e traducerea expresiei „Alas szolgaja”. Nobilimea magiara nu numai ca vorbea limba latina chiar scriau poezii in latina.

    Reply
  3. Arici Pogonici 28 noiembrie 2016

    La Cluj foloseam szia de mic copil, asta insemnand sfarsitul anilor 70, mijlocul anilor 80. (Si probabil nu eram prima generatie.) Asa ca nu prea are de-a face cu see you. Nu ne-am fi gandit niciodata la asta (pur si simplu pt. ca nu cunosteam pe „see you”.) Percepeam si foloseam aceasta forma ca o prescurtare de la szia.

    Reply
  4. Ioan Mihai 24 noiembrie 2016

    As fi curios oare varianta szia nu e mult mai recenta si e pronuntia maghiarizata pentru see you care e prescurtat see ya?

    Reply
    • Redactia 24 noiembrie 2016

      Nu stim

      Reply
  5. Anonim 23 noiembrie 2016

    Ce o tot dau toti cu SERVUS din Cluj? Eu sunt sibian si de o viata ne salutam cu totii cu servus (in familie, cu prietenii etc.). Si la fel parintii mei, parintii parintilor mei s.a.m.d.
    De cand Clujul e port-drapel al salutului? Poate il inregistrati si la OSIM.

    Reply
    • Arici Pogonici 25 noiembrie 2016

      Stai numai linistit pana va inunda si pe voi viniturile si atunci va ajunge subiect de discutie. Nu cei pt. care „servus” e ceva obisnuit tot discuta pe acest subiect ci aia crescuti cu „pa”.

      Reply
    • gh. gorun 27 noiembrie 2016

      Corect. Si la Oradea la fel

      Reply
  6. Cernescu 5 septembrie 2016

    Szervus este un salut dar mai ales o apreciere de sus in jos.
    Cind o persoana superioara sau mai in virsta decit o alta in pozitie mai inferioara sau mai tinar, i se adreseaza cu „Szervus”., deschide o poarta care permite o intimitate
    bazata pe apreciere si dorinta de a o relatie mai familiara.
    Tot cu acest „Szervus” acordat, pica bariera adresarii reverentioase „Dvs” si incepe tutuiala.
    De unde vind si vorba noastra din Ardeal „de cind esti tu Szervus cu mine”.
    Deci oferta de o relatie mai familiara salutind o alta persoana cu „Szervus” trebuie sa vina intodeauna de sus in jos.
    Exceptiile sin foarte stricte vis a vis cu genul feminin.
    Oferta nu se va face niciodata de catre un barbat unei femei chiar mai tinere sau inferioare social.
    Szervus cu o femeie se poate fi numai intr-un context familiar, rude foarte apropiate sau legeturi de prietenie apropiate si adevarate.

    In timpurile moderne, natiunea maghiara trece insa de acest protocol, mai ales tineretul.
    Mai ales in Ungaria, intre tineri sau chiar intre adulti, Szervusz si tutuiala este la moda, fara insa cu intentii irevererentioase, din contra, dorind sa se arate simpatie fata de interlocutor, amabilitate, trecind peste conformism.
    Si din nou, regula se aplica doar intre barbati sau femeile intre ele.

    Reply
  7. Alabama kid 5 iunie 2016

    O modesta complectare ca un ardelean cu radacini pana la batalia de la Mohacs si implicit cu vechi antecedente aristocratice :salutul „SERVUS” are si implicatii de eticheta si respect strict.A te salute astfel implica un ritual strict.Initiativa o ia totdeauna cel mai in varsta si de rang social superior sau egal si cu onorabilitate recunoscuta in societate si reprezinta un gest de politeta binevoitoare fata de cel mai tanar.Dupa ce cineva a fost acceptat,obligatiile fata de cel ce I-a permis se-l salute cu „SERVUS” il oblige la un respect dublu !Deci,invatati,Miticilor depe Dambovita ca a-l salute pe un ardelean cu „servus” fara protocol si permisiune constitue o mitocanie impardonabila si de-obiceiu sanctionata sever si pe loc 1

    Reply
    • Stefan Ciochinaru 26 noiembrie 2016

      Probabil ca doar faptul ca radacinile vi se opresc la Mohacs motiveaza lipsa elementara de politete si ciocoismul cu care va etichetati conationalii „Mitici depe Dambovita”. Ce pacar, stimate domn, si ce rusine!

      Reply
      • Arici Pogonici 28 noiembrie 2016

        Ti-a spus-o clar si ori nu esti capabil sa intelegi sau nu vrei: Exact ca nu suntem conationali!

        Reply
    • Mitic de pe Dâmbovița 24 martie 2017

      Vai, vai, vai, câtă prețiozitate de rădăcini aristocratice până, hăt, la Mohacs… Să nu vă fie cu supărare, dar după felul în care vă exprimați sunteți destul de greu de perceput ca un aristocrat. Singura superioritate pe care o clamați este în sentimentele pe care le declarați față de miticii mârlani de pe Dâmbovița. Asta nu prea vă ajută. Și vă clasează mult sub mârlănia lor. Parol, pe cuvânt de mitic!

      Reply
  8. Walter Graef in 40221 Düsseldorf 16 iunie 2014

    Domnule Rector , Ca Absolvent a Universitatii Facultatea de Chimie 1955 va felicit pentru folosirea cuvintului SERVUS prntru evenimentul respectiv. Cu drag voi participa si eu
    Cu stima Walter Graef

    Reply
  9. Radu 14 iunie 2014

    Articolul este binevenit si ar trebui sa ajunga la o masa mai larga a populatiei care se uita la cel care rosteste „servus” ca boul la poarta noua. Excepti fac divagatiilor lingvistice care, consider ca sunt putin tendentioase („szevos”, „szervusztok”, „szia” din maghiara, „serus”, „sevos” din romana ) si inutile. Daca vreti, va dau si forma de servus utilizata de sasi : „tziaos ei”. Si in formele de salut ale limbii romane gasesti ‘traiti, b’ziua, ‘neata, etc. In Austria, Bavaria, Tirolul de Sud (Italia) gasiti la fel de multe versiuni in a utiliza acest salut frumos si accesibil tuturor si toti se tutuiesc indiferent de varsta si fara a cere permisiunea. Vorbesc de relatii sociale cotidiene nu de Parlamentul Bavarez, acolo se vorbeste conform protocolului dar si acolo este loc de exceptii. Mai mult decat atat, forma de salut „ciao” se foloseste aproape la fel de frecvent ca servus, in zona Alpilor din Austria.
    Servus !

    Reply
  10. ECO BM 14 iunie 2014

    Comentariile, cu cateva exceptii, imi lasa un gust amar. Din pacate, acesta e nivelul de cultura al multor romani. Considera ca stiu totul, dar, de fapt, nu stiu nimic. In plus, le place sa se amestece in toate. Numai la noi un analfabet se poate exprima in acest fel fata de opinia unui invatat. De vina e, desigur, si mass-media, care promoveaza acest fel de interventii. Omul nou, modelat pe vremea comunismului, e tot mai specializat in toate domeniile, de la sport, la medicina, istorie, economie, lingvistica etc.. Fara cele mai elementare notiuni de carte si bun-simt, el se simte dator sa analizeze, sa recomande, sa distruga tot ce tine de munca unui specialist. Ca urmare, aici am ajuns. E cat se poate de trist!

    Reply
  11. V.R. 12 iunie 2014

    D-le Profesor, este absolut necesar sa apelati si la dialectologie, la pronuntia deschisa a lui „e” de ex. (è; există un e cu semnul diacritic < ), pentru ca demonstratia filologică savantă să poarte amprenta unei autorități în materie. După cum ați pronunțat și dumneavoastră în gând , semnele grafice convenționale numite litere nu sunt suficiente pentru a urma drumul cuvântului în cestiune de la un grup etnic la altul. Cu sinceră simpatie, V.R.

    Reply
  12. TITUS B 10 iunie 2014

    Fiţi siguri, că dl profesor, un mare habarnist, azi-mâine, va susţine şi alte tâmpenii, evident, pentru a şoca!
    A mai susţinut domnia sa că denumirea de „Cluj” se trage de la unguri!

    Reply
    • octav 12 iulie 2014

      Moșule, iartă-mă pentru formulare, dar ești un pic dus cu pluta. Articolul Domnului Profesor este excelent ( valabilă și precizarea lui V.R. pentru „e” deschis).
      Mulțumim, Domnule Profesor!

      Reply
  13. Liviu Pascu 29 mai 2014

    Multumim domnului Ioan Aurel-Pop, rectorul UBB, pentru articolul ” Despre un cuvânt de salut care cuprinde o lume…”, publicat in Clujulcultural.ro.

    Nu am stiut ca: ” Salutul acesta era folosit atunci doar între bărbați și el venea numai dinspre inferior spre superior.”

    @TIMO: la Libraria Universitatii din Cluj-Napoca se poate cumpara o carte valoroasa: „Indreptar Ortografic, Ortoepic Si de Punctuatie” scoasa de ACADEMIA ROMANA. Ti-o recomand!

    Reply
    • Ionut R. 3 iunie 2014

      Exista si referinte la textul d-lui academician sau suntem obligati sa acceptam, in virtutea titlurilor domniei sale, „adevarul”. Poti sa imbraci in argumente convingatoare orice aberatie, dar intotdeauna ramane esential impactul direct al aberatiei. Servus este un salut al carui sens il inteleg putini…este folosit ca un cuvant oarecare in loc de alt salut si indiferent de provenienta sa este folosit intr-un spatiu care a fost subjugat ani grei…e ca si cum ai vorbi de funie in casa spanzuratului. Sa scoti acest „servus” drept salut nobiliar in contextul actual este un gest fortat, „servus-ul” latin nu e „servus-ul” romanesc pentru ca vorbim de istorii diferite.

      Reply
      • Servus 13 martie 2018

        Asta cu subjugatul e tare. Sunt de acord, de 100 de ani e subjugat la greu…

        Reply
  14. Sorin O. 24 mai 2014

    In legatura cu articolul domnului acad. prof. Pop, foarte bun si bine venit dealtfel, au ramas nelamurite mai multe aspecte foarte importante. Ca atare as avea cateva comentarii:
    Nu s-a explicat de ce, fara o permisiune prealabila, nu poti saluta (este nepoliticos sa saluti) cu servus decat o persoana mult inferioara in varsta (diferenta de o generatie), sau daca esti in relatii de tutuire cu aceea persoana. In mod logic ar fi invers, o persoana inferioara ca rang sau varsta ar putea sa se ofere ca servitor!
    Nu sunt de acord ca salutul „servus” s-a transmis romanilor de rand prin romanii inobilati de unguri. Prapastia dintre populatia romaneasca si nobilii romani era la fel de mare ca intre populatia romaneasca si nobilii unguri. Dupa parerea mea, salutul s-a transmis de la unguri la romani de aceeasi conditie, intre cunostinte, vecini, prieteni, nu de la nobili si nici de la austrieci.
    Salutul „servus”, pana acum 60 – 70 de ani, nu se folosea decat de oraseni, atat romani cat si unguri. Abea dupa emanciparea satelor s-a transmis acest salut si in mediul rural.
    Derivatul „Szia”, folosit de etnicii maghiari, se pronunta aproximativ la fel cu salutul englezesc (american) „See You”, (de la „See You later”, „See You tomorrow”, etc), ceeace a dus dupa 1989, in cadrul tendintei de folosire a cuvintelor englezesti, la acceptarea si chiar generalizarea acestei forme de salut in Ungaria si in randul maghiarimii din Transilvania. Salutul a prins mai ales in randul tineretului, asemanarea cu forma englezeasca paranduli-se probabil „chic” sau „cool”. De notat ca persoanele de etnie maghiara, care in 1989 erau trecute de varsta de 40 – 45 de ani, nu au adoptat acest salut, folosind in continuare forma veche „szervusz”.

    Reply
  15. amic 19 mai 2014

    In „O scrisoare pierduta” a lui Carageale, cetateanul turmentat foloseste salutul: „Sluga!” O adaptare romaneasca a lui „Servus”.

    Reply
  16. Oana Nicolae 24 aprilie 2014

    La Sibiu se spune si seus

    Reply
  17. Tata Ben 22 aprilie 2014

    În Banat este des întâlnită forma eronată, SERBUS. Maghiarii în majoritatea lor folosesc cuvântul SIA…

    Reply
    • Redactia 22 aprilie 2014

      asa e

      Reply
  18. Radu Niciporuc 16 aprilie 2014

    Domnul rector ne-a făcut cadou un text util și inteligent, la care, din păcate, nu are acces și jalnicul TIMO.

    Reply
  19. dany 8 aprilie 2014

    Frumos articolul, mi-a placut explicatia care se referea la expresia din latina si exemplificarea cuvantului ‘ciao’. Stiu din exeperienta ca acel ‘szevosz’ sau ‘szevasz’ este in special folosit de tinerii maghiari si nu se cuvine sa saluti pe cineva mai in varsta in acest mod, nici daca iti da voie. In acel caz tot zici :’szervusz’ sau ‘szia’.

    Reply
  20. Serverus 7 aprilie 2014

    Limba latina a fost limba oficiala a regatului maghiar de prin secolul 10, „servus tuus” era la ordinea zilei intre birocrati si nobilii educati, folosit in documentele vremii. Salutul roman – strangerea cotului, nu a mainii; nicidecum un salut exclusiv de la subaltern la superior, ci un salut universal intre egali – s’a propagat din cancelariile unguresti la universitatile germane, nu invers.

    Reply
    • radu 30 aprilie 2014

      Mi-e greu sa cred ca niste triburi jefuitoare erau alcatuite in sec. 10 (adica inainte de anul 1000) din „birocrati si nobili educati” ce-si duceau traiul prin „cancelarii”.
      Sa fim seriosi, o uniune tribala nu e echivalenta cu o societate nobiliara.
      Doar n-o sa credem tot ce zic ungurii !!

      SURSA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maghiari:
      „Lipsiți de apărare, ungurii și grupuri de populații asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton.”
      „Înțelegând situația în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, principele Géza (971-997), a pregătit premisele creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, Ștefan I al Ungariei (997-1038). „

      Reply
  21. Sergiu 25 martie 2014

    eu sunt din Brasov si am observat, cand merg in Cluj, ca din ce in ce mai multi clujeni incep sa adopte salutul „ciao” care este predominant folosit in momentul de fata in Timisoara.

    Reply
  22. Timo 23 martie 2014

    Nu înţeleg de ce sevos şi/sau serbus îs ABERANTE? Eşti penibil rectore! Ce e cu fumurile astea? Totul a fost frumos scris şi explicat până ai dat cu „bâta” de mai sus în baltă! Dezbăteai salutul „servus”. Şi atunci de unde până unde anumite saluturi îs aberante? Cine decide asta?Eu îmi salut prietenii cu „M*** st-oaia” şi/sau „F** pe m*-**!” Astea ar fi aberante? 🙂 Nu te supăra gagiule, aroganţa asta trebuia să ţi-o abţii.

    Reply
    • Lavinia 23 martie 2014

      Frumos articol. SERVUS e simbol al zonei, cuvant drag multora de aici, sau care simt o atractie fata de Transilvania.

      @ Timo: Dl. rector a folosit sensul cuvantului aberant asa cum e prevazut si in DEX. Poate nu ti-ar strica sa mai deschizi o carte, in afara de cancan.ro. ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect. Dl. a specificat foarte clar si simplu sensul corect. Ca unii il folosim sub alte forme, asta inseamna ca e incorect sau aberant. Sper ca nu a fost prea dificila explicatia pentru nivelul tau.

      Reply
    • Mihai 24 martie 2014

      Aberant, adica se abate de la regula, adica incorect. Aberant nu e un termen jignitor.
      Si pluralul fortat folosit in limba maghiara este tot aberant, pentru ca „servus” este deja la plural (servitorul vostru/ dumneavoastra, pluralul de politete).

      Reply
    • Ion Plăieşu 25 martie 2014

      Timo, ai comportament de mitocan. Fără gândeşti măcar puţin dacă nu cumva greşeşti, te năpusteşti la gâtul unei persoane respectabile care oricum ştie carte mai multă decât tot neamul tău. Ceilalţi comentatori ţi-au explicat bine ce înseamnă „aberant” în acest context. Eu îţi propun un pact, ca să scăpăm de un site-urile de un troll în formare: gândeşte de 10 ori înainte de a comenta, aminteşte-ţi de bun-simţ, de modestie (nu le ştim pe toate, de aceea trebuie să fim autocritici) şi stai cu dexonline.ro deschis permanent. Cât despre acad. Ioan Aurel Pop, mi-a făcut mare bucurie să citesc acest material.

      Reply
  23. Dana 22 martie 2014

    am tot observat ca clujenii adevarati doar cu servus se saluta ! Noii veniti (altfel, wellcome !) au adus pa-ul ala de alint. Si persoane care vor sa para cool, sau sunt o lecutza mai complexate si cu pa-ul parca si-ar dori sa isi depaseasca astfel conditia.

    Reply
    • Ion Tamas 14 aprilie 2014

      Cand ii aud be barbati folosind „pa” imi aduc aminte de mama folosind-ul cand se despartea de cunostinte de origine maghiara: „pa drago”. Termenul mi se pare foarte feminizant.
      Eu locuiesc de o jumatate de viata in Germania – in centrul tarii – si imi salut bunele cunostinte constant cu „servus” cand ne intalnim si-mi raspund si ei tot cu „servus „.
      In sudul tarii „servus” se foloseste foarte mult, in special la despartire.

      Reply

Leave a Comment