4 mai 2018

A murit Doina Cornea, unul din cei mai mari disidenți anticomuniști

By In Actualitate

Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea, în vârstă de 89 de ani, a încetat din viaţă, în noaptea trecută.

Aceasta s-a luptat în ultimii ani cu o boală teribilă. Doina Cornea a fost una dintre cele mai cunoscute figuri care s-au opus comunismului din România.

Luni sicriul va fi depus în foaierul Casei Universitarilor, la 12.30 se va oficia o slujbă de către Mitropolitul greco-catolic al Clujului, Florentin Crihălmeanu iar la 15.00 va avea loc înmormântarea în Cimitirul Central al Clujului.

 

„Aşa cum a venit a şi plecat. În luna mai. După o viaţă plină de încercări a pornit spre marea Încercare. A pornit spre o lume mai bună, a păşit pe un tărâm lipsit de ură şi răutăţi. Dumnezeu să o ţină aproape de El! Atunci când voi şti voi anunţa programul de înmormântare. Toţi aceia care au iubit-o, şi doar aceia, sunt bineveniţi. Va fi o slujbă de Înviere, şi nu o tribună politică”, arată Leontin Iuhas, fiul acesteia, într-o declaraţie pentru News.ro.

S-a născut în 30 mai 1929 la Braşov. Familia sa s-a opus deciziei guvernului comunist din 1948 de a interzice Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Doina Cornea a fost cadru universitar la catedra de limba franceză a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, iar în anii 1980 a devenit cunoscută pentru criticile sale publice îndreptate împotriva comunismului. Scrisorile sale au fost difuzate de posturile internaţionale de radio cu emisiuni în limba română şi au stârnit iritarea oficialilor de la Bucureşti. În total, între 1982 şi 1989, 31 de texte de-ale sale au fost difuzate de Radio Europa Liberă. Ca o consecinţă, Doina Cornea a fost dată afară de la Universitate, arestată şi bătută de securişti şi de miliţieni. În ciuda terorii, ea a continuat să se opună comunismului, iar în anul 1987 ea s-a numărat printre puţinele personalităţi din ţară care s-au solidarizat cu revolta muncitorilor din Braşov. La Revoluţia din 1989, ea a devenit una dintre figurile centrale ale  evenimentelor din decembrie şi a protestat împotriva comunismului în ciuda represiunii armate de la Cluj. A fost printre primele personalităţi care au protestat împotriva manierei în care Frontul Salvării Naţionale administra ţara şi a demisionat din conducerea centrală a FSN. După anul 1989, Doina Cornea a militat pentru democratizarea ţării, pentru repunerea în drepturi a Bisericii Greco-Catolice şi pentru restaurarea monarhiei. Sfântul Ioan-Paul al II-lea a decorat-o cu Ordinul Sfântul Grigore cel Mare, iar Regele Mihai I a decorat-o cu Crucea Casei Regale a României. Doina Cornea a mai primit Ordinul Steaua României şi Legiunea de Onoare din partea Franţei.

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic. 

A fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mişcare de unificare a opoziţiei democrate, din care s-a format mai târziu Convenţia Democrată din România (CDR). A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, al Alianţei Civice şi al Fundaţiei Culturale Memoria. 

Publicistă, traducătoare, profesoară, Doina Cornea este simbolul luptei anticomuniste. A fost în timpul regimului comunist vocea care a criticat dictatura. Şi, pentru că a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestată, bătută, calomniată, denigrată. A ieşit în stradă în zilele lui decembrie 1989. Şi a continuat lupta anticomunistă şi după Revoluţie. A trăit „ca şi cum frica nu ar exista, ca şi cum Securitatea nu ar exista. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii”, mărturisea ea într-un interviu.

viewscntIntr-un interviu realizat de echipa serialului „Memorialul durerii”, difuzat de TVR, Doina Cornea vorbeşte despre primele ei plecări în străinătate, în Franţa, când, recunoaşte ea, „mi-am dat seama că noi trăim ca nişte viermi aici, ne lăsăm striviţi”.

În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci, profesoara de franceză de la Universitatea „Babeş Bolyai” a început bătălia împotriva regimului comunist.

A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmată de alte patru traduceri din limba franceză. În 1983, a fost dată afară din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Braşov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împărţea fluturaşe de susţinere împreună cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestată vreme de cinci săptămâni.

„Eu am această credinţă, că n-am luptat degeaba şi când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis aşa: dacă cinci oameni o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câştigat. Pentru că binele, gândirea corectă, este minoritară în lumea noastră. Nu gândeşte majoritatea bine”, afirma Doina Cornea la TVR.

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul mărturisea: „Am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu Europa Liberă, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am început să strigăm: „Armata a cu noi!”. „Am zis că sunt bătrână şi dacă se trage nu e mare pagubă.. Apoi s-a tras asupra mea”.

În lecturile sale, a căutat argumente împotriva comunismului, spunea Doina Cornea.

„Eu nu sunt, n-am nimic deosebit. Sunt un om ca toţi oamenii. Şi atunci, făcând zi de zi un mic exerciţiu de rezistenţă, eu m-am îmbogăţit şi întărit spiritual. Eu citeam nişte cărţi şi cu gândul să găsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta şi exersam. Fiecare puteam face asta. Toţi am fost la fel de laşi, la fel de fricoşi. Eu am fost la fel ca şi ceilalţi, exact aşa de fricoasă, de laşă, poate mai mare. Dar, eu am încercat să fac exerciţii şi alţii nu. Au zis că e degeaba. Aşa spun românii la toate…”, i-a relatat Doina Cornea istoricului clujean Cornel Jurju într-un interviu.

A fost asemuită de presa străină cu disidenţii polonezi şi ruşi Havel sau Yablokov.

Doina Cornea a fost asistentă universitară la Facultatea de Filologie a Universităţii ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj-Napoca.
Distribuirea clandestine a volumului “Încercarea labirintului”, de Mircea Eliade, a reprezentat începutul disidenţei, în 1980. Au urmat alte patru traduceri-samizdat, din limba franceză.

A fost destituită, în 1983, de la Universitatea din Cluj-Napoca şi anchetată.

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit, în 1987, manifeste de solidaritate cu muncitorii din Braşov. Au fost arestaţi timp de cinci săptămâni. Până în decembrie 1989, a avut domiciliu forţat, fiind în permanenţă supravegheată de fosta Securitate.

După 22 decembrie 1989, a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.

Doina Cornea a fost printre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social, a Alianţei Civice şi a Fundaţiei Culturale Memoria.

A publicat: “Liberté? Entretiens avec Michel Combes” (1990), “Libertate?” (1992), “Scrisori deschise şi alte texte” (1991), “Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade” (1999), apărută în 2000 şi la Paris (“La face cachée des choses”), „Puterea fragilităţii” (2006).

Volumul “Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)”, apărut la editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009, a fost lansat pe 31 iulie 2009.

La începutul anilor 1990, Doina Cornea a publicat volumul „Puterea fragilităţii”, reeditat în anul 2006 de editura Humanitas. Aici sunt adunate scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceausescu, dar şi cea adresata muncitorilor din Braşov, după revolta de la „Tractorul” din 1987.

A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989) şi a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze în anul 2000. Ordinul “Steaua României” în grad de Mare Cruce, a fost decoraţia oferită de preşedintele Emil Constantinescu în acelaşi an. Steaua de Merit a Ungariei i-a fost acordată de fostul preşedinte ungar Ferenc Madl.

Papa Ioan-Paul al II-lea a decis în 2003 ca Doina Cornea să devină Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru.
Regele Mihai I, despre care Doina Cornea spunea că “este singura iubire care i-a mai rămas”, i-a acordat Crucea Casei Regale a României în 2009.  În acelaşi an, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, a onorat-o cu “Legiunea de Onoare” în grad de comandor.

„Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci impotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. (…) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”, mărturisea Doina Cornea într-un alt interviu.

În urma unui accident vascular suferit de Doina Cornea pe 10 septembrie 2008 s-a retras din viaţa publică. Doina Cornea are doi copii, Ariadna Combes şi Leontin Horaţiu Iuhas.

Citește și:

Carte despre Doina Cornea, cel mai important anticomunist

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.