30 septembrie 2017

Vasile Dâncu la lansarea cărții „Scrisoare unui copil nicicând născut ”de Oriana Fallaci: Nu mai am încredere în jurnalism, sunt dezamăgit de rolul pe care îl are jurnalismul aici

By In Carte, Special

Editura Școala Ardeleană în parteneriat cu Revista Sinteza a organizat la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca lansarea volumului „Scrisoare unui copil nicicând născut” de Oriana Fallaci, tradusă de Constantin Ivaneș. La eveniment au fost prezente personalități culturale și politice importante, printre care sociologul și profesorul universitar Vasile Dâncu sau ambasadorul României în Germania, analistul Emil Hurezeanu.

În sala Tonitza zeci de persoane au venit pentru a asculta câteva rânduri din traducerea românească a cărții „Scrisoare unui copil nicicând născut” a regretatei  jurnaliste italiene Oriana Fallaci.

Din păcate evenimentul a început cu o întârziere de o …oră. Însă cei prezenți nu au regretat așteptarea, fiindcă acest eveniment nu a fost o simplă lansare de carte ci, după cum  spus și editorul cărții, Vasile George Dâncu, a fost „o lansare dezbatere, o lansare spectacol, o lansare omagiu”, toate în onoarea jurnalistei și scriitoarei italiene.

Traducătorul Constantin Ivaneș a vorbit despre personalitatea jurnalistei și scriitoarei italiene, despre determinarea de care a dat dovadă de-a lungul vieții și a citit fragmente din cartea proaspăt lansată în limba română.

„Jurnalistul Total. Linia întâi, e uluitor. În ciuda adversităților vieții, cu ea mai nemiloasă decât cu alții. Oriana a demonstrat că puterile sporesc în luptă. Cum anume și-a sporit această putere, s-au întrebat cronicari, prieteni, neprieteni, pentru că și din această ultimă categorie au fost destui. Da, inamici. M-am întrebat și eu și mă întreb dacă această putere vine din dârzenia de spirit și din adevăr. Vine de la tatăl ei, Eduardo. Acesta a iubit adevărul și dreptatea, iar aceste virtuți au trecut și la Oriana. La 14 ani, Oriana ducea manifeste pe bicicletă. În ochii contemporanilor este numită nesupusă. Iar asta se poate traduce doar printr-o serie de adjective precum: dârz neîngenunchiat, neînfricat, demn, cutezător, liber, curajos”, a explicat Constantin Ivaneș, traducătorul cărții.

Constantin Ivaneș, traducătorul cărții, vorbin despre Fallaci. Foto Iulia Magyari

Următorul la microfon a fost jurnalistul Emil Hurezeanu, ambasador al României în Germania, care, la fel ca traducătorul, a preferat să vorbească mai mult despre personalitatea deosebită a autoarei decât despre cartea care a fost lansată.

 „Nu sunt nici scriitor, nu sunt nici clujean, nu sunt nici ambasador, n-am cunoscut-o nici pe Oriana Fallaci. Dar în aventura personală, fără să știu, că cutare personaj care scria proza în aceleași condiții de ignoranță, am multe în comun cu Oriana Fallaci. Sunt un cititor al ei în limbile care, din păcate, sunt altele decât italiana. Pe vremea noastră a Echinoxului era o competiție culturală și aspirațională în direcția marilor modele. Cultura avea încă topii foarte activi. Cultura era în teritoriul liber și accesibil pentru toți. În acea vreme Oriana Fallaci era o mare ziaristă despre care toată lumea vorbea, care scria tot timpul. Făcea coperți în revistele franceze, în revistele germane și deși puțină lume știa despre ce e vorba, era deseori invocată. Ea face parte dintr-o galerie de oameni care nu cred că mai există sau vor mai exista pentru că ea face parte din galeria oamenilor providențiali care reușește mereu să fie într-o postură spectaculară, neobișnuită în mijlocul evenimentelor care par create pentru ei”, a spus Emil Hurezeanu.

În schimb, sociologul și scriitorul Vasile Dîncu s-a axat în discursul său mai mult pe înțelesurile ascunse ale volumului „Scrisoare unui copil nicicând născut” și a făcut o corelația cu impunerea autoarei în presă, ajungând să discute despre jurnalismul care se practică în prezent.

„Am avut o utopie jurnalistică. Am crezut că jurnalismul poate schimba lumea. Probabil pentru că eram tânăr student, elev, când jurnaliștii chiar încercau să schimbe lumea. Astăzi mi-a dispărut această utopie.  Nu mai am încredere în jurnalism. Sunt chiar dezamăgit de rolul pe care îl are jurnalismul aici. Războiul civil există. Există un război civil în fiecare seară pe care presa îl orchestrează. Pe canalele de televiziune vedem cel puțin două tabere care se războiesc pe non-teme, creând non realități pe non valori și cred că asta ucide și literatura, ne ucide sufletele, ucide și entuziasmul nostru, motivația noastră de a merge înainte. Foarte mulți oameni ies din spațiul public tocmai din cauza asta. Și foarte multă lume vine la o întâlnire cu un om al rezistenței cum este Oriana Fallaci probabil, pentru asta. Ea avea o cultură a rezistenței în familie. Dar aceasta nu este o carte scrisă de jurnalistul Oriana Fallaci. Am văzut, critica îl tratează ca un roman. Din punctul meu de vedere este un eseu filozofic de o foarte mare profunzime. Despre ea s-a spus că este un fel de semn de întrebare, o aotepoză a îndoielii. Este un fel de conștiință a secolului XX. Din păcate această carte se află în toate manualele de feminism. Studenții pornesc de la ideea că această carte este despre avort. Nu este adevărat. Este despre viață, despre posibilul avort, despre a ieși din viață”, a explicat Vasile Sebastian Dîncu.

Discuțiile s-au încheiat cu o serie de fragmente recitate din scrierile Oraniei Fallaci.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.