21 martie 2017

Tristele versuri clujene

By In Carte, Special

TRISTELE VERSURI CLUJENE

”Toată viaţa am adunat cârpe să-mi fac o sperietoare.

Îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvârşeam

lucrarea

grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori

când adormeam

iar acum când e gata

noapte de noapte sting lumina şi numai

bănuind-o acolo

încep să urlu de spaimă.”

Poemul despre poezie – Ion Mureșan

În Cluj, la fel ca în toată lumea, s-a sărbătorit în 21 martie Ziua Mondială a poeziei. Evenimentele au fost puține, iar clujenii par să fi uitat cât de importantă este poezia pentru suflet.

În cadrul Uniunii Scriitorilor din Cluj, poeți mari s-au adunat pentru a recita câteva versuri. Recitalul însă a avut prea puțini spectatori. Doar colegii, între ei, s-au aplaudat pentru frumoasele metafore care le-au alunecat din suflet, direct pe foaie. Horia Bădescu, Adrian Popescu, Victor Măruțoiu, Minerva Chira sunt doar câțiva care și-au recitat propriile creații.

Am mers prin parc să văd dacă oamenii care se bucură de soare se bucură și de poezie. Răspunsurile lor însă ar întrista orice scriitor

”Poezie? M-am săturat de poezie în liceu. Am citit destulă poezie pentru bacalaureat”, a zis un domn în vârstă.

”Nu prea citesc poezie, obișnuiam să citesc în liceu, dar nu mai am tragere înspre”, a mărturisit o tânără.

”Nu am timp de poezii. Citesc povești copilului, doar”, a spus o mamă.

Lipsa timpului și lipsa afinității pentru poezie sunt principalele cauze pentru care volumele cu versuri zac uitate prin librării sau prin bibliotecile personale. Cel mai rușinos este, că dintre clujenii opriți pe stradă, nici unul nu a știut să spună numele vreunui poet din Inima Ardealului. Însă acești mânuitori al cuvintelor nu renunță. Ei continuă să scrie, continuă să participe la evenimente destinate literaturii și în special al poeziei, fiindcă, în fiecare din noi zace poezia. Trebuie doar să găsim drumul lăuntric spre ea.

”Poezia trebuie să fie, cum spunea un poet: veche ca stânca și proaspătă ca spuna mării. Să sperăm că de multe ori este așa. În orice caz este emoționant că întreaga lume măcar astăzi deschide o carte de poezie, măcar astăzi cofetăriile, inclusiv cele din Cluj și restaurantele și barurile din Cluj oferă pe gratis câte o cafea celui care este în stare să încropească o poezie pe loc. Un gest frumos, zic eu, un gest de solidaritate. Înseamnă să ne descoperim de fapt ființa noastră lăuntrică din copilărie pentru că ține de o stare aurorală, de o stare de disponibilitate, de o ușoară naivitate, dar și de o frumusețe care înseamnă și luciditate, pe lângă prospețimea asta inițială. Deci să fim poeți, toți, pentru că așa suntem creați, chiar dacă doar unii dintre noi au această însușire de a ordona cuvintele într-un fagure, ca o miere care intră în acele căsuțe geometrice și care ne spune ceva. Sigur, ne dă un gust al vieții, un gust a celor care vor fi după viață, ne dă un gust al eternității pe cât posibil și mai ales, ne deschide spre înțelegerea celorlalți. Poezia este o diversitate în unitatea ei, înseamnă un dialog, înseamnă o împrospătare și înseamnă o cale de a înțelege că lumea este unitară, că are niște fire nevăzute care o leagă”, a spus poetul Adrian Popescu.

”Cred că în general trăim o epocă în care poezia este undeva expulzată la periferie. Din fericire eu sper că specificitatea universitară a Clujului, tradiția culturală a acestuia să aducă un plus de interes pentru poezie și cred că e real… față de alte locuri. Cred că în România se păstrează mai mult decât în alte părți interesul pentru poezie. Trăim într-o lume din care tot ceea ce ține de interioritatea umană este trecut, împins la periferie. Omenirea trăiește la această oră mai mult în existențial. Mai mult în modul de a satisface trupul decât sufletul. Or, poezia este aceea care ne propune să coborâm în noi. Poetul este acela care se îmbracă în cuvânt, care coboară în cuvânt și care încearcă să-l ducă și pe cel căruia se adresează în această zonă mirifică în care fiecare dintre noi se poate întâlni cu sufletul nostru, se poate întâlni cu tot ceea ce este mai valoros în noi și ceea ce sperăm că va rămâne, va dăinui și după dispariția noastră fizică. Așa încât, ziua poeziei este o zi pe care, precum ziua lui Eminescu, ar trebui să o avem măcar un minut pe zi, în fiecare zi”, a explicat poetul Horia Bădescu.

În concluzie, oamenii par să fugă de ei înșiși, de teamă să nu se descopere prin poezie, printre versuri, printre metafore. Însă generațiile vechi nu renunță, iar generațiile noi caută și ele să se regăsească în poezie și să îi ajute și pe ceilalți să facă la fel. La mulți ani tuturor poeților și iubitorilor de versuri! La mulți ani eternei poezii!

 

 

1 Comment
  1. Victor 22 martie 2017

    Frumos… delicat si realist… frumos si trist… o radiografie a lumii contemporane. Felicitări, Draga Bia!

    Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.