2 ianuarie 2019

Scriitorul israelian Amos Oz a murit

By In Carte

Cunoscutul scriitor israelian Amos Oz a murit de cancer la vârsta de 79 de ani, a anunţat ziarul Haaretz. Amos Oz spunea, într-un interviiu acordat jurnalistei Magda Grădinaru pentru agenţia de presă News.ro. că nu trece nicio zi, nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii “Iuda”. Trădătorul, în opinia sa, era cel care iese în evidenţă, care este cu un pas în faţa timpului în care trăieşte. Povestea trădării lui Iisus de către Iuda este atât de puternică, spunea Oz, încât este responsabilă pentru cel mai mult sânge vărsat de-a lungul timpului, de la persecuţii şi până la Holocaust. “O poveste de dragoste şi lumină şi întuneric şi acum marele întuneric”, a scris preşedintele Israelului, Reuven Rivli, la moartea lui Amos Oz. “O lumină pentru Israel şi pentru toţi cei care caută adevărul şi dreptatea” l-a caracterizat istoricul Simon Schama.

El s-a căsătorit cu Nili din 1960 şi au trei copii. A început să publice în 1961, la vârsta de 22 de ani. 

Amos Oz este cel mai important prozator şi eseist israelian. S-a născut la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. La 15 ani se stabileşte în kibbutzul Hulda. După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în oraşul Arad. 

Potrivit editurii Humanitas, primul său volum de povestiri, “Acolo unde urlă şacalii”, a apărut în 1965, fiind urmat de romanul “Altundeva poate” (1966).

În 1967 a luptat în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 a participat la Războiul de Yom Kippur.

După succesul internaţional al romanului “Soţul meu, Michael” (1968; Humanitas Fiction, 2013), scriitorul a continuat să publice cărţi de ficţiune: “Până la moarte” (1971), “Atinge apa, atinge vântul” (1973), “Muntele Sfatului Rău” (1976; Humanitas Fiction, 2012), “Sumki” (1978; Humanitas Fiction, 2014), “Odihnă desăvârşită” (1982; Humanitas Fiction, 2011), “Cutia neagră” (1987; Humanitas Fiction, 2012), “Să cunoşti o femeie” (1989), “Fima” (1991), “Să nu pronunţi: noapte” (1994; Humanitas Fiction, 2010), “Pantera din subterană” (1995; Humanitas Fiction, 2013), “Aceeaşi mare” (1999), “Poveste despre dragoste şi întuneric” (2002; Humanitas Fiction, 2008), “Deodată în adâncul pădurii” (2005; Humanitas, 2010), “Rime despre viaţă şi moarte” (2007; Humanitas Fiction, 2009), “Scene de viaţă campestră2 (2009; Humanitas Fiction, 2011), “Între prieteni2 (2012; Humanitas Fiction, 2014), “Iuda” (2014).

A semnat eseuri literare, culturale şi politice, cele mai cunoscute aflându-se în “Cum să lecuieşti un fanatic” (2006; Humanitas Fiction, 2011), “Dragi fanatici” (2017; Humanitas Fiction, 2018).

În 2012, a publicat împreună cu fiica sa, istoricul Fania Oz-Salzberger, eseul “Evreii şi cuvintele”.

Opera sa a fost tradusă în peste 40 de limbi.

Printre cele peste 30 de premii şi distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii al Editorilor Germani (1992), Premiul Goethe (2005), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Príncipe de Asturias pentru literatură (2007), Premiul Heinrich Heine (2008), Premiul Franz Kafka (2013).

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.