15 octombrie 2016

Povestea pianistului care s-a întâlnit cu Istoria

By In Clio, Esenţial

L-am auzit cântând, pentru prima dată, pe tânărul maestru pianist Luca Pulbere în după-masa acelei zile însorite de 5 octombrie 2016… Venisem, atunci, la Liberty Technology Park Cluj pentru lansarea unui album remember despre carismaticul antreprenor vienez Franz Triska ce făcuse istorie în oraşul de pe Someş în cea mai frumoasă perioadă a existenţei sale: Belle Époque. După 146 de ani de legendă a unei fabrici de piane, care a ştiut să asculte vocea timpului reinventându-se mereu, părea că renumita poveste a sunetului izvorât din măiestria combinării clapelor ajunsese, finalmente, la ultimul său act. Atunci şi acolo – în inima unui mare parc tehnologic care s-a construit pe amintirea vechii întreprinderi de piane şi de mobilă supusă conversiei industriale în timpuri mai noi – am vrut să-mi iau rămas bun, prin dedicaţii de carte, de la cel pe care îl studiasem ca fondator al unei mari dinastii. Noblesse Oblige… obişnuia să spună, la 1870, renumitul maestru al armoniei sunetelor de pian.

14696891_1056346634414515_1074478307_n

Întradevăr, indiferent dacă eşti nobil prin naştere sau, din contră, devii aşa ceva pe parcurs graţiei vocaţiei tale care te conduce, într-un final, la succes, simţi, inevitabil, şi clipa în care obligaţia faţă de cei dragi din jur devine o plăcere şi, totodată, o mare onoare. Mi-a fost dat şi mie să simt aceasta în ziua în care, fără să îmi dau seama, l-am acompaniat pe tânărul maestru Luca pe ritmuri similare, dar la instrument diferit: eu la clapele cuvintelor. Deşi a fost prima dată când l-am întâlnit pe talentatul artist, sentimentul ciudat de familiaritate pe care l-am simţit faţă de el, stând acolo în faţa cărţilor deschise pentru dedicaţii, m-a determinat să încerc să-i aflu povestea.

14696962_1056346537747858_1974450604_n

Am mers pe firul istoriei, descoperind realitatea unui talent care se leagă, prin fire nevăzute, tocmai de legenda renumitului antreprenor vienez care şi-a dobândit notorietatea în vremurile frumoase ale Clujului de odinioară. Luca Pulbere, la cei 24 de ani ai săi, mânuieşte pianul cu o abilitate remarcabilă. Primii paşi în sfera acestei arte i-a făcut, exersând tocmai pe o pianină Triska pe care a moştenit-o de la străbunica lui.

14642937_1056346561081189_352233185_n

Lucrase şi ea, cândva, la vechea fabrică de mobilă „Libertatea”, iar cadoul său pentru posteritate a fost preţiosul instrument din care s-a născut, mai apoi, o mare vocaţie. Tânărul maestru Luca a urmat studii superioare de pian în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, a continuat apoi la Hochschule für Musik din Freiburg, dobândind, în timp, şi numeroase premii ca urmare a participării sale la competiţii de prim rang în plan naţional şi internaţional. A urcat pe scenă alături de interpreți importanți din domeniul muzicii de cameră, concertând alături de Filarmonica Transilvania, apoi orchestra Academiei de Muzică din Cluj, iar în final Orchestra Filarmonicii din Freiburg. De la pianina Triska şi până la numele importante din sfera muzicii, pe care le-a întâlnit pe marile scene ale continentului, a fost o cale lungă, dar plină de semnificaţii. Cea de pe urmă, de acolo de la Liberty Technology Park, unde ne-am şi cunoscut pentru a rememora legenda unei familii şi a unei fabrici cu un destin fericit, trimite cu gândul la o poveste care îţi este dat să o trăieşti, pe viu, poate doar o dată în viaţă.

Tradiţia spune că, atunci când ai şansa să te întâlneşti cu istoria, poate la momente aniversare sau nu, ţi se dăruiesc, de fapt, clipe mai speciale în care, prin puterea amintirilor, te reîntâlneşti, foarte aproape, cu persoanele foarte dragi pe care doar tu ştii cum le păstrezi în suflet de atâta amar de vreme. Nimeni nu a putut spune vreodată exact cum se face că fire nevăzute te aduc în locul potrivit, la momentul potrivit ca să reîntâlneşti ceea ce îţi este atât de familiar. Mie îmi face plăcere să cred că atunci când propria ta vocaţie, prin şlefuire şi muncă susţinută, te conduce pe un nivel superior de simţire şi trăire, atunci ai privilegiul să revezi începutul tău de drum care deja este istorie, dar care mai păstrează forţa şi Lumina ce trebuie să te călăuzească, şi pe mai departe, spre mare ta devenire. După 146 ani de când s-a înfiinţat la Cluj fabrica de piane şi de mobilă, într-un spaţiu nou şi revoluţionar, Maestrul Luca a făcut din nou pianul să glăsuiască cu o sensibilitate aparte.

14642716_1056346501081195_1383507667_n

E minunat să ai bunici şi străbunici care, în lumi tainice, vibrează încă alături de tine în măiestria unui talent ce transformă un instrument într-o bijuterie preţioasă ce îngenunchiază orice suflet, făcând, astfel, timpul să fie relativ. Atunci şi acolo, în acel parc tehnologic, acelaşi lucru l-am simţit şi eu, fiind convins că povestea unui mare antreprenor de altădată s-a încheiat în cele din urmă. Ascultând însă sunetele de pian ce răsunau majestuos într-un ecosistem dinamic care, prin identitatea sa istorică, respiră încă farmecul Clujului de Belle Époque, am înţeles că întâlnirea mea cu istoria a fost, de fapt, revederea cu un om. Este acel om de altădată pe care, în tot răstimpul cercetării mele despre trecutul fabricii de mobilă „Libertatea”, din admiraţie l-am purtat în suflet. Mai mult decât atât, se pare că fiecare dintre noi ajunsese unde îşi dorea cel mai mult. Eu trăisem clipe de neuitat lângă oameni frumoşi şi talentaţi. Franz Triska, după un secol şi mai bine, revenise, finalmente, acasă… noua sa casă.

text si foto de Attila Varga, istoric, conferențiar universitar,

colaborator Clujulcultural.ro

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.