Circa 50 de clujeni au asistat vineri seara, la Librăria Humanitas, pe o căldură ucigătoare, într-o atmosferă efectiv de seră, timp de două ore, la lansarea a două cărţi, una de autor şi o ediţie de poezii de Ezra Pound, îngrijită de cunoscutul eseist Horia Roman Patapievici.

Partea nevăzută decide totul este ultima carte de autor marca Patapievici iar volumul de poezii de Ezra Pound este una din cele mai solide ediţii dintr-un poet cunoscut pe plan mondial apărută în cultura română. Studiul introductiv semnat de Horia Patapievici atinge 200 de pagini!

pata[pievici 4BUN
Patapievici, vineri, la Cluj-(c)Humanitas Cluj
La lansare a participat directoarea editurii Humanitas, Lidia Bodea dar şi universitarii clujeni Ruxandra Cesereanu, Corin Braga şi Adrian Papahagi. Profesorul Corin Braga a fost moderator. Cu toţii au stat împreună cu Patapievici şi publicul într-o căldură infernală, într-un spaţiu nepropice unei lansări de această anvergură, dacă ne gândim că Patapievici a umplut, ultima dată la Cluj, Auditorium Maximum, care are …800 de locuri!

 

O asemenea lansare merita un alt spaţiu ţinând cont de căldura de afară şi de interesul publicului. Săliţa de la Librăria Humanitas este improprie unor lansări de asemenea anvergură.

“Sunt solidar cu d-voastră, nu am băut nici eu apă. Şi transpir!” a spus când a luat cuvântul Patapievici.

rimul volum prezentat a fost cel de poezii aparţinând lui Ezra Pound. Prezentarea, aplicată şi profesionistă, a fost făcută de scriitoarea Ruxandra Cesereanu. Ea a concluzionat că fără un studiu introductiv atât de amplu, o carte în sine în fond, Pound nu poate fi înţeles la noi la nivelul pe care îl merită acest mare poet.

Profesorul Adrian Papahagi a prezentat ultimul volum al lui Patapievici.

“E o carte superbă, doar Patapievici putea să scrie aşa, trebuie să te numeşti Patapievici să scrii aşa cum o face el în Partea nevăzută decide totul. Nu e o carte politică, e o carte de mare umanism, care face elogiul culturii generale, a culturii specializate bine situate şi critică incultura naţională. E o pledoarie pentru studiul marilor cărţi, aşa cum nu se mai face astăzi în universităţile noastre, cartea e în fond o mare elegie pentru cultura europeană. Ea ne vorbeşte despre şi condamnă “idioţenia savantă” care este prezentă inclusiv în universităţile româneşti, ceea ce nu înseamnă că pledează împotriva culturii specializate sau erudiţiei. E o plăcere să citeşti această carte”, a spus Papahagi, profesor la Facultatea de Litere.

I-a răspuns Horia Patapievici: “Nu sunt, dragă Adi, împotriva specializării. Gloria Occidentului este că a îmbinat cultura generală, largă, cu aceste tipuri de culturi de specialitate, cu performanţe unice în istoria omenirii”.

Apoi, eseistul s-a lansat într-un speech în care s-a referit la cele două cărţi lansate ieri. Ca de obicei a vrăjit audienţa cu erudiţia lui, trecând de la Pound la Galilei şi de la creştinism la apariţia ştiinţelor naturii şi istoriografia românească.

PATAPIEVICI 2

Nu vom rezuma aici această lungă prezentare pe care Patapievici a făcut-o la Cluj ci vă oferim două fragmente din ultima sa carte:

„Tot sensul vieții noastre poate fi gândit ca o aducere la vizibilitate, prin felul nostru de a vedea, a părții de nevăzut din lume şi din fiecare.
Fiecare dintre eseurile cuprinse în acest volum pune în lumină sau celebrează o formă de nevăzut. Nu este nevăzutul suprasensibil ori extrasenzorial. Nu e nimic mistic în nevăzutul de care vorbesc și nimic mistagogic în felul în care îl invoc. Nevăzutul nu e o opțiune. Nevăzutul este aici, lângă noi, în noi, ca un dat inconturnabil al lumii și al naturii noastre. Suntem în el predați lui cu totul, așa cum suntem predați apei, când ne scufundăm, ori aerului, când ne regăsim respirația.
Singularitatea condiției noastre constă în faptul că partea nevăzută, în viața noastră, decide totul, în situația în care singurele dovezi ale nevăzutului de care depindem stau în văzutul după care fugim, ori de care fugim, ori pe care îl pierdem.“

„La început, esenţa umanităţii europene a fost a unui om care se refugia dintr-un dezastru: gestul fondator constă în faptul că, în Eneida, eroul nu a părăsit Troia distrusă de flăcări singur, ci împreună cu esența trecutului său. Enea îl ducea în spinare pe bătrânul său tată, Anchise, care, la rândul lui, purta cu el larii și penații strămoșilor.
Această imagine a fost cifrul simbolic al Romei și, ori de câte ori s-a reinventat, a fost și cifrul simbolic al Europei.“

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.