25 iunie 2014

Mihai Chirilov, director artistic TIFF: Trebuie să folosim festivalul ca un kickstarter

By In A 7-a

EXCLUSIV. Au trecut 17 zile de la încheierea TIFF 2014, cel mai mare festival clujean, un brand al oraşului. A fost ediţia a 13-a, una cu peste 200 de filme, 219 mai exact. O ediţie amplă, frumoasă, plină de filme şi evenimente de calitate. Sau nu.

Am discutat despre toate acestea cu selecţionerul filmelor, nimeni altul decât Mihai Chirilor, director artistic TIFF. Un interviu de bilanţ despre TIFF-ul proaspăt încheiat. Lucrurile s-au mai sedimentat între timp, să vedem cum se văd şi din perspectiva celui care a selectat peliculele.

 

Clujulcultural.ro: Tu cum ai văzut TIFF 13? Mai bun, mai rău, mai mic, mai mare?

Mihai Chirilov: Cîte puțin din toate astea. Mai bun – pentru că a fost un an mai bun pentru cinema, iar asta cred că s-a simțit și la nivelul selecției. Feed-back-ul pe care l-am primit, și de la jurii, și de la spectatori, a fost unul extrem de pozitiv. Mai rău – pentru că vremea ni s-a pus de-a curmezișul, iar proiecțiile eveniment din Piața Unirii au fost compromise, cel puțin în prima jumătate a festivalului. Am recuperat la capitolul ăsta abia spre final, cînd a dat căldura peste noi – iar Piața a fost arhiplină la Snowpiercer (1400 de oameni) și Boyhood (2100 de oameni). Mai mic – pentru că am renunțat la sălile din mall-uri, micșorînd inevitabil numărul de locații specializate, dar compensînd printr-o mai mare concentrare a proiecțiilor în zona centrală, grație includerii în circuit a două săli noi, echipate corespunzător doar pentru festival: Cercul Militar și Universitatea Sapienția. Mai mare – pentru că numărul de filme din program a crescut, iar la asta s-au adăugat și noile programe din cadrul Transilvania Film Fund, menite să încurajeze dezvoltarea de noi proiecte și extinderea producției locale.

TIFF 2008 - CONFERINTA

Selecţionerul TIFF, Mihai Chirilov

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum au reacționat clujenii? Tudor Giurgiu ( preşedintele TIFF n.r.) a spus că a fost o ediţie de maturitate. Cifrele dau 100.000 spectatori. Enorm! Cum vezi?

TIFF-ul se maturizează, e inevitabil lucrul ăsta. Cifrele cresc și ele, pentru că, la urma urmei, TIFF-ul este un festival pentru public, în primul și în primul rînd, spre deosebire de alte festivaluri, care pun accentul mai mult pe prezența oamenilor din industrie și a unui market în care se contractează filme, proiecte etc… Mă bucură să văd că publicul clujean e pe aceeași lungime de undă cu ecourile pe care festivalul le are deja în străinătate. Se știe că în România multe lucruri sînt întîi apreciate afară, după care, timid, încep să fie îmbrățișate și din interior. Din punctul ăsta de vedere, mi se pare că TIFF-ul s-a bucurat de o creștere organică. Există, întotdeauna, și nemulțumiri, mai mult sau mai puțin justificate. Am primit de pildă o scrisoare din partea unui spectator iritat, oarecum pe bună dreptate, că înaintea filmului din Piața Unirii, America, venim!, am inclus în ultima clipă scurtmetrajul Să mori de dragoste rănită fără a-l fi anunțat în program. Lungind, inevitabil, seara. Nu e vorba aici de nici un interes, cum eram acuzați în scrisoare, ci de simplul fapt că prezența Angelei Similea la TIFF a fost confirmată și ea în ultima clipă, și ne-am gîndit că apariția ei spectaculoasă e un bonus binevenit pentru public. Astfel de surprize de programare și mostre de flexibilitate se practică la toate festivalurile. Decizia Angelei Simila de a gira acest scurtmetraj care explorează riscant imaginea ei mi se pare salutară și m-a bucurat să văd că juriul a premiat acest film la gala de închidere. Regret că domnului în cauză i s-a părut un film penibil (asta e, filmul e cea mai democratică dintre arte), la pachet cu decizia noastră de a-l arăta inopinat în Piață, alterînd imaginea unui festival pe care-l consideră, altminteri, foarte îndrăgit. Sper doar că eforturile noastre de programare care de altfel compun TIFF-ul an de an sînt, în consecință, ceva mai bine văzute.

 

Nominalizezi un moment special pentru tine în TIFF 2014 și unul negativ?

A fost special să revăd Boyhood în Piata Unirii în prezența unui număr record de spectatori, cel mai mare din istoria TIFF-ului. Cu atît mai mult cu cît e un film american atipic, complet nehollywoodian. M-au tușat cei care au venit după proiecție, în miez de noapte, să-mi spună cît de tare i-a “lovit” filmul. Cele negative țin de erorile tehnice de proiecție care apar pe parcurs și care creează un disconfort spectatorilor (și crize de nervi nouă, organizatorilor), chiar dacă ele sînt rapid remediabile. Tehnologia digitală adaptată din mers unei structuri încă învechite, pe cale de modernizare, încă ne mai joacă feste.

 

Crezi că TIFF trebuie să se extindă în țară si mai mult? E deja în cinci locuri.

Nu neapărat. Sigur, e mai mult decît salutar să folosești brand-ul TIFF-ului clujean ca să stîrnești apetitul pentru film în zone sărace în evenimente cinematografice. De aici și extensia sibiană, care în timp a ajuns să funcționeze ca un festival de sine stătător, cu o identitate diferită de TIFF-ul clujean. De aici și caravanele cinematografice din cîteva zeci de orașe din țară, menite să recreeze obișnuința publicului de a merge la cinema. De aici și cadoul pe care organizatorii îl fac spectatorilor bucureșteni care nu și-au putut lua liber să vină la Cluj. Nu cred că TIFF-ul trebuie să se mai extindă în țară – el ar trebui folosit ca un soi de kickstarter care, prin puterea exemplului, să genereze evenimente independente (cum sînt cele de la Miercurea Ciuc, Tîrgu Mureș sau Alba Iulia), readucînd publicul în sălile de cinema sau determinînd oficialitățile locale să sprijine reintroducerea în circuitul cultural al sălilor de cinema aflate în paragină. La urma urmei, ar fi comic să ai o extensie a TIFF-ului în Moldova sau Dobrogea – ce poate fi mai anatopic?

 

De cînd începe organizarea TIFF 14? De a doua zi?

Chiar și mai înainte. Există filme pe care mi le-aș fi dorit în acest an, dar fiind prea devreme (cel putin așa consideră agenții lor internaționali, care au propriile strategii de distribuție), le-am reportat pentru ediția din 2015. Există secțiuni, în special focusuri de țară, care sînt deja antamate și în lucru încă de la începutul acestui an. Există invitați pe care ni i-am fi dorit în acest an, dar care nu au putut veni acum, promițînd, în schimb, că vor veni la anul. Si, nu în ultimul rînd, există aplicații pentru programe speciale care, din motive de deadline, trebuie făcute la începutul acestui an pentru ediția din 2015. Altfel spus, fiecare ediție de TIFF nu se gîndește și execută pe loc, sau peste noapte, ci în perspectivă.

 

Ești dezamăgit de ecoul slab al campaniei Depozitul de filme?

Campania a avut un ecou extrem de puternic în străinătate și în presa internațională de specialitate. Trebuia să fi văzut fețele perplexe ale invitaților din afară atunci cînd au vizitat Depozitul de filme și au văzut toate acele mormane triste de peliculă. S-a scris însă foarte mult și în presa locală. Cu această campanie, TIFF-ul și-a propus nu doar să tragă un semnal de alarmă, ci și să salveze ce se mai poate salva în situația actuală, trăgînd cu ochiul prin vecini la cum astfel de situații aberante au putut fi preîntîmpinate. Desigur că oficialitățile locale trebuie sensibilizate pentru a lua atitudine, dar la fel de bine trebuie activat și simțul civic – de unde ideea unei campanii de crowdfunding, atît de la modă și de funcționale azi în toată lumea. Poate că idealizăm noi sau sîntem motivați de felul în care astfel de campanii de donații reușesc în străinătate, unde oamenii și-au însușit mentalitatea că “trebuie să dai ca să ai”. E greu să-i convingi pe oameni că trebuie să se implice financiar, chiar și cu un leu, cînd de fapt ei cred că e reponsabilitatea statului sau a sectorului privat de a se implica într-o chestiune din care, la urma urmei, beneficiază oamenii. Au existat chiar unele voci care au spus că e o campanie idioată care vizează nici mai mult nici mai puțin decît gentrificarea zonei – dacă a igieniza și transforma un loc în ruină, invadat de rahat, într-o oază de agrement pentru familiile din cartier, oferindu-le în plus posibilitatea de a viziona niște filme seara în aer liber, este gentrificare, înseamnă că aceste voci activiste nu au proprietatea termenului.

Mulţumim!

Interviu realizat de Tiberiu Fărcaş, editor-coordonator Clujulcultural.ro

 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.