29 ianuarie 2019

Micile Universuri care s-au format în Parcul Central

By In Carte

Îmi place mult să citesc despre lucruri palpabile, despre oameni pe care îi întâlnim zi de zi, dar poate cărora nu le-am dat importanță, despre locuri pe care, poate, le-am frecventat de sute de ori, însă nu le-am văzut potențialul. Îmi place ca atunci când citesc, să pot să îmi imaginez că sunt acolo, că ascult poveștile personajelor, că le simt bucuria și tristețea, să simt că trăiesc prin ele.

Ei bine, cartea Stația Parcul Central (Ed. Școala Ardeleană, 2018) scrisă de Luminița Rusu, a reușit să îndeplinească toate aceste condiții. De mult nu mi-a fost dat să citesc o carte atât de bună a unui autor contemporan, clujean. Am devorat cele câteva sute de pagini și am trăit prin ele. Am „stat” pe aceeași bancă cu Damian, care aștepta o iubire ce nu mai avea să vină, am simțit simplitatea vagabondului Frone și, pentru câteva ore, am simțit din plin atmosfera din Parcul Central, chiar dacă prea rar îmi fac drumul pe acolo.

Luminița a reușit să surprindă o lume într-o lume, să pună pe hârtie niște vieți care se leagă de Parcul Central din Cluj, mici universuri extrem de fabuloase. Dacă o fi ascultat poveștile sau și le-o fi imaginat ea, asta nu am de unde să știu, dar, în final, pentru mine nici măcar nu contează. Cert este că Luminița Rusu are un stil extraordinar de a surprinde esența sufletului omenesc, dar și cea a locurilor. Simțul detaliului este fabulos, dialogurile sunt pline de substanță, iar zbaterile interioare ale personajelor se pot aplica fiecăruia dintre noi.

Prima dată am pus mâna pe carte, într-una dintre vizitele mele prin Librăria Universității. Nu am cumpărat-o atunci, deși primele rânduri din carte mi-au rămas în minte zile în șir. Și bine am făcut, că apoi am pus mâna pe ea, cu autograf! Astfel, rândurile care mi-au captat atenția au fost următoarele:

„Toți scriitorii sunt nebuni! Ne-buni, nu răi. De ce scrii, mă? De ce scrieți toți? V-ați gândit că poate nu citește nimeni, că toată lumea are gânduri și oamenii normali spun vorbe ce se risipesc cu prima uitare? Doar ăsta e rostul gândului, să piară pentru a se naște altul nou”.

Într-o perioadă în care se scrie mai mult decât se citește, în care cărți proaste sunt înghesuite pe rafturile librăriilor, Luminița Rusu, care a absolvit Facultatea de Farmacie a Universității de Medicină din Cluj, deci care nu este un om al literelor în ceea ce privește meseria, a reușit prin această carte să dea clasă multor veleitari. Perfecționistă și extrem de dură cu ea însăși în ceea ce privește scrierile sale, cred că Luminița va surprinde în continuare.

Este o carte care merită citită și pe care nu o veți putea lăsa din mână.

„Toți scriitorii sunt nebuni! Ne-buni, nu răi. De ce scrii, mă? De ce scrieți toți? V-ați gândit că poate nu citește nimeni, că toată lumea are gânduri și oamenii normali spun vorbe ce se risipesc cu prima uitare? Dar ăsta  rostul gândului, să piară pentru a se naște altul nou.

Ideile i se amestecau difuz în creierul amorțit. Alcoolul fusese singurul lui companion constant în ultimele luni și își dădeau întâlnire la prima oră într-o bodegă lângă gară. După câteva pahare în cârciuma cu pereții scorojiți și miros de urină veche, se târa înspre Universitate. Închidea ușa biroului și scotea din primul sertar sticluța de Monopol lăsată de cu seară. După câteva guri trase direct din sticlă, îl cuprindea o dulce toropeală și, dacă nu îl deranja vreun student rătăcit, până la prânz picotea în scaunul comod de la birou”. (Fragment din volum).

Luminița Rusu (16 iulie 1977, Bistriţa) este absolventă a Facultății de Farmacie a Universității de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca (2000). Debutează cu poezie în revista Tribuna (1996). A fost colaborator extern al cotidianului Adevărul de Cluj, al postului Radio 3 România Tineret și redactor al revistei Actualitatea farmaceutică. A publicat proză scurtă în revistele Caiete Silvane, Clujul liberGazeta SFMișcarea literarăNautilusRevista de suspansSteauaVatra. A debutat editorial în 2015 cu volumul O masă fără scaune (Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă). Este membră a Cenaclului UBB, coordonat de poetul Ion Mureşan. Din anul 2000 locuiește în Cluj-Napoca.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.