Manolescu cere șefilor de reviste ale Uniunii Scriitorilor să crească vânzările

Clio

Reputatul critic literar Nicolae Manolescu cere redactorilor șefi ai revistelor finanțate de Uniunea Scriitorilor (US), în primul editorial din acest an, din  România Literară, cea mai renumită revistă a US, să crească anumiți parametri ai revistelor printre care…vandabilitatea lor.

”Încă de anul trecut am adresat, în numele conducerii Uniunii Scriitorilor (US), pe baza unei analize, directorilor de reviste aflate în patrimoniul nostru solicitarea de a reflecta asupra posibilității de a îmbunătăți conținutul și aspectul grafic al publicațiilor. Ca și aceea de a le spori vandabilitatea, în măsura puterilor noastre și ale presei scrise în general, în condițiile pandemiei. Termenul este de șase luni, așa că nu ne așteptăm la un feedback de pe acum…”scrie Manolescu în editorialul intitulat La început de an

De asemenea, venerabilul președinte al US, 84 de ani, nu ezită să amintească de războiul cu gruparea de scriitori de la revista Cațavencii, care a dus la procese nenumărate, circa 200!

„Solicitarea principală a constat, înainte de orice, în a oglindi producția de carte actuală în mod cât se poate de corect și de obiectiv și, în al doilea rând, de a-i ține la curent pe cititorii noștri, nu numai scriitori, cu viața Uniunii, cu proiectele și inițiativele ei, deseori ignorate, deși, cu tot ce le-a stat în cale în 2020, foarte numeroase. N-am ascuns faptul că vedem în revistele pentru care am obținut, printr-o lege specială, o subvenție anuală de la buget, cum se știe, un mijloc de solidarizare a membrilor în jurul principiilor și valorilor statutare, ceea ce se înțelege de la sine, dar și în ideea de a oferi suportul moral necesar depășirii dificultăților de tot felul pe care le întâmpinăm. Aici nu e vorba de ne apăra de eventuale critici. E vorba, pe șleau spus, de a nu da apă la moară celor care ne vor răul, antrenându-ne în procese fără sfârșit (peste 200 aduse la cunoștința Consiliului din decembrie trecut!), reclamându-ne unde nici cu gândul nu gândești, inclusiv la Papa de la Roma (nu e nicio glumă!) sau făcându-ne zilnic șicane, care ne obligă să pierdem timp și bani.„, a scris Manolescu.

La Cluj-Napoca apar două reviste finanțate de Uniunea Scriitorilor, Steaua și Apostrof, conduse de poetul Adrian Popescu respectiv poeta Marta Petreu.  Tirajele nu sunt publice. Revistele se vînd la chioșcuri de ziare și în rețeaua Inmedio (în cazul Apostrof) dar și la redacțiile celor două reviste. Ele se adresează unui public de nișă. Steaua a fost fondată de a A.E.Baconsky, în comunism, devenind atunci un reper, iar Apostrof în 1990.

Manolescu: Constat lipsa spiritului critic

Președintele US face și o observație polemică, extrem de interesantă. El critică lipsa spiritului critic, impus de Titu Maiorescu, la majoritatea revistelor din subordinea US.

”miezul lucrurilor constă în necesitatea ca revistele să oglindească literatura actuală românească, traducerile inclusiv, nu mai e nevoie să precizez, fără prejudecăți, fără clișee la îndemână, și anume cu spirit critic. Carența spiritului critic a devenit o caracteristică aproape generală a criticii din publicații. Mă refer la critica de întâmpinare, îndeosebi, la cronici, recenzii, comentarii la zi și altele, al cărei fondator a fost Maiorescu, de la articolele din tinerețe la rapoartele academice despre tineri scriitori de după 1900. Maiorescu a creat la noi spiritul critic. Tot mai des fără căutare astăzi, când, urmându-l pe Cărtărescu din cartea lui despre postmodernism, din urmă cu două decenii, criticii douămiiști văd viitorul meseriei lor în statistici inerte, în care conturul valoric nu contează, spiritul critic se estompează până la uitarea de sine chiar și în critica de întâmpinare, a cărei hrană esențială este. Nu poți lăsa o recenzie fără oxigenul spiritului critic. Din păcate, acest lucru se întâmplă. Revistele dau pe dinafară de cronici inerte, de obicei laudative, fără ciurul maiorescian, creând un peisaj publicistic otova, ca o pajiște în care buruienile au năpădit florile.”,  a scris Nicolae Manolescu.

Editorialul integral din România Literară îl puteți citi AICI