5 iunie 2019

Jurnal de TIFF#18. Nu a fost ca la Woodstock la Vlaha. Ploaia a venit după

By In Esenţial

Documentarul ”Generația Woodstock” regizat de Barack Goodman a fost difuzat ieri în proiecție unică la Arkhai Sculpture Park din satul Vlaha, comuna Săvădisla, județul Cluj, în cadrul TIFF. A plouat iar tare în Cluj-Napoca și Vlaha, dar la ora proiecției, 22.00, ploaia era deja oprită și condițiile de vizionare au fost bune. Apoi ploaia a revenit…la fix…la încheierea documentarului. Probabil că există un Dumnezeu al rockului, sau al Woodstock-ului, sau al hippioților. Sau al TIFF, care are grijă…

Invitatul serii, de la 20.30 a fost artistul Oigan care a cântat coveruri Bob Dylan.

În deschidere, după concert, a fost proiectat un clip simpatic al sculptorului Erno Csupe Bartha, proprietarul locației.

Documentarul Woodstock a fost negociat de TIFF cu cei de la Tribeca Film Festival iar conditia a fost: doar o singura proiecție, atât.

Titlul complet al docu este Woodstock: Three Days That Define a Generation. Generația hippie, a luptei pentru pace, anti război din Vietnam, anti establishment. Festivalul a născut, a marcat o generație, un fenomen global care se vede si din declaratiile unor hippioți germani sau francezi care au venit la acest festival unic.

Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la acel Woodstock. Tot anul acesta are loc un nou Woodstock, dacă nu chiar două, este o polemică între organizatori pe acest subiect.

Templu muzical în aer liber

Woodstock a însemnat pentru generația anilor 60, cei care au prins lupta antirasială, pentru drepturile social-politice ale negrilor, uciderea lui Martin Luther King jr, a senatorului Bobby Kennedy, a războiului din Vietnam, a Pentagon Papers, o libertate absolută. Muzică bună, dans, artă dar și mult sex free, droguri (marijuana, LSD), băi în pielea goală, nuditate în stare pură, o atmosferă paradisiacă. La final, pe dealul de la Woodstock totul arăta ca după un război nuclear… așa e la festivaluri.

Documentarul este foarte bun. El explică în amănunt cum s-a organizat acestmare festival, pe ce fundal politic, care a fost contextul și mai ales care au fost plusurile și minusurile lui.

Participarea a fost extraordinară, 400.000 de oameni. Total peste așteptări. Line-up-ul a fost cu adevărat unic, de la Joan Baez la Janis Joplin, de la Creedence la Hendrix, de la Still, Crosby, Nash and Young la Joe Cocker, atunci foarte tânăr… artiști și muzică mare.

Documentarul accentuează prea puțin partea muzicală, asta e o bilă neagră, pentru că muzica a legat în primul rând oamenii. Imaginile din public, cu participanți efectic hipnotizați sunt excepționale. Surprind esența Woodstock. Trei zile de muzică și pace, acesta a fost sloganul festivalului.

Să mai spunem că Woodstock, o localitate la 160 km de New York a fost locul pus la dispoziție de un fermier republican clasic, conservator, după ce o altă locație a fost abandonată pentru că comunitatea s-a împotrivit iar organizatorii au pierdut 500,000 dolari acolo…. Dar era prea târziu ca aceștia să mai dea înapoi. Și apoi rezultat un mit.

Cine a fost ieri la Vlaha a fost binecuvântat.

Vă oferim o filmare, scuzați calitatea, dar puteți să vă faceți o idee:

1 Comment
  1. […] Jurnal de TIFF#18. Nu a fost ca la Woodstock la Vlaha. Ploaia a venit după […]

    Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.