Regatul României a pierdut Ardealul la începutul celui de-al doilea război mondial, în 30 august 1940, culmea, în urma unui arbitraj solicitat chiar de partea română aliaților, Germanei Naziste și Italiei fasciste.
Întîi au fost negocieri solicitate de România cu Ungaria, care priveau cereri teritoriale mari din partea Ungarirei horthyste și Bulgariei, la Turnu-Severin, dar acestea au eșuat. În consecință românia a solicitat arbitrajul Germaniei și Italiei. S-a numai Cel de-al doilea arbitraj pentru că primul a fost solicitat de Cehoslovacia, conform enciclopediilor de istorie consultate de Clujul Cultural.
Cel de al doilea arbitraj a fost la hotel Belvedere din Viena și a consfințit mari pierderi teritoriale și de populație pentru Regatul României.
Deși era aliată cu Ungaria, și, culmea, a rămas aliată și după rezultatul arbitrajului, contra democrațiilor, contra Angliei, Franței, restului Europei contropite prin Blietzkrieg și URSS, România a fost dezavantajată la Viena astfel că a rămas fără o mare parte din Transilvani, regiune cu o bogata majoritate română. Și l-a cedat, așa cum indică enciclopediile de istorie, fără un foc de armă. Așa a decis Consiliul de Coroană. Au avut loc multe întâmplări tragice după 30 august 1950 dar asta vom trata într-un alt episod.
Decizia de la Viena s-a numit Cel de al doilea Arbitraj, decizie luată de Germania și Italia la Hotel Belvedere. Istoriografia comunistă i-a spus Dictatul de la Viena și termenul s-a impregnat în opinia publică dar mulți dintre istoricii  actuali români polemizează între ei cum să îi spună deciziei, arbitraj sau dictat. Sintagma de Dictat nu e acceptată de toți specialiștii.
A fost o decizie atât de dură încât ministrul de externe român, Mihail Manoilescu, a leșinat după ce a semnat actul de cedare a Trasilvaniei de Nord. N e o legendă, chiar așa a fost, scrie Manoilescu în memoriile lui.
Ungaria dictatorului regent Horthy Miklos a avut pretenții teritoriale tot mai mari de la România, neaceptînd decizia de la Tratatul de la Trianon, din 1920, cand Ungaria a pierdut teritoriu, 2/3 din teritoriul țării. Și acela a fost un șoc teribil pentru partea maghiară care are reverberații până în…prezent.
Granița cu Regatul României era lîngă Cluj, exact pe dealul Feleacului.
Redăm pe acest subiect istoric spinos, controversat, poziția din Consiliul de Coroană unde s-a decis acceptarea deciziei de la Viena, a omului politic Iuliu Maniu. Era în cadrul Consiliului de Coroană din ziua de 30 August 1940, cu ocazia discuţiei asupra rezultatului arbitrajului dela Viena.
Citatul este din cartea Iuliu Maniu văzut de românii americani, publicată de istoricu clujean, profesorul universitar Vasile Pușcaș, la Editura Școala Ardeleană, 2018, p. 281-284). Cartea este disponibilă pentru comenzi în format tipărit AICI și poate fi comandată și în ediție digitală pe siteul editurii.
”Mulţumesc Majestăţii Voastre că mi-a dat ocazie să arăt înaintea acestei distinse reuniuni punctul de vedere al Transilvaniei, privitor la ultimatul din Viena.
Mă simt în drept a afirma că reprezint Transilvania, în deosebi când iau cuvântul în problema deslipirei ei dela Patria Mamă. Adunarea dela Alba Iulia, care a decretat Unirea, m’a însărcinat pe mine să pun în aplicare, în calitatea mea de prezident al Consiliului Dirigent, hotărârile dela Alba Iulia şi în special realizarea alipirii Transilvaniei la Vechiul Regat.
Pot să afirm că m’am silit totdeauna să satisfac cu conştiinciozitate jurământul ce am depus înaintea celor patru Arhierei, de a păstra integritatea Ardealului încorporat la România şi drepturile poporului Român. Nu m’am abătut un moment dela calea ce mi-a dictat acest jurământ şi nu mă voiu abate nici în momentul de faţă, când duşmanii noştri vor să ia din nou Transilvania.
În faţa acestei tentative, declar că Transilvania şi cu ea împreună şi eu, suntem categoric împotriva deslipirii de România şi în contra fărâmiţării ei. Nu putem admite să ni se răpească nici cea mai mică parte din ea.
Sunt revoltat adânc atunci când aud că chestiunea Transilvaniei se aduce în legătură cu Tratatul de la Trianon. Unirea Ardealului cu Patria Mamă nu se întemeiază pe Tratatul de la Trianon, ci urmează din dreptul de autodeterminare al poporului român din Transilvania, manifestat în mod liber la 1 Decembrie 1918, în Alba Iulia.
Noi am luat în stăpânire Transilvania în baza acestui drept, încă înainte de încheierea Tratatului de la Trianon şi chiar înainte de armistiţiu. Am organizat viaţa de stat românească în Dacia Superioară, înainte de încheierea şi ratificarea Tratatului de la Trianon, organizând o armată regulată, care, împreună cu armata venită din Regatul Vechiu, a dat dovadă eminentă despre buna sa organizare şi impresionanta sa vitejie, rupând linia demarcaţională, întâiu, şi apoi trecând Tisa.
Asupra Ardealului nu poate dispune nimeni altul, decât poporul român din Transilvania, care a avut şi are dreptul firesc de a uni Ardealul cu Vechiul Regat, pentru a realisa marele ideal al Unităţii Naţionale. Poporul român are acest drept, pentrucă formează majoritatea locuitorilor din Transilvania, şi pentrucă unitatea geografică a Vechiului Regat şi împrejurările sociale-economice pretind această unitate.
Am aflat că, delegaţii maghiari, ştiind acest lucru, au refuzat consecvent să discute problema din punct de vedere etnografic şi social-economic, ci au argumentat exclusiv cu argumentul falș că Ungaria are drept istoric asupra Transilvaniei, argument absolut neîntemeiat, pentrucă Transilvania nu a fost niciodată a Ungariei, ci a fost totdeauna independentă, până la 1867, când, împotriva voinţei noastre, în urma războaielor pierdute faţă de Prusia, Dinastia Habsburgică a fost nevoită să sacrifice Ardealul Ungurilor. La început au fost Voevodatele, după aceia Principatul şi apoi Marele Principat de sub suveranitatea Împăratului Austriei, care era şi Rege al Ungariei cu Locotenenţă la Viena.
Protestez deci cu cea din urmă energie în contra hotărârii de arbitraj şi protestez ca această hotărâre să fie pusă în aplicare. Aceasta şi pentru motivul formal, că Guvernul actual care a hotărât acceptarea arbitrajului şi care a semnat hotărârea, nu are nici un drept să lucreze în numele Naţiunii Române. Guvernul actual nu are nici un mandat de la Naţiune. El este un guvern dictatorial, eşit dintr’o lovitură de stat, şi nu are nici-o legătură de drept cu cetăţenii acestui stat, deci semnătura lui nu are nici-o valoare.
Este foarte important lucru de a constata aceasta, deoarece un document nu poate fi izvor de drept decât atunci, când semnatarii lui sunt mandatari legitimaţi, ceiace nu e cazul în problema actuală.
În istoria Ardealului au fost nenumărate manifestaţiuni în timp de sute de ani, al căror principiu fundamental era întotdeauna că poporul ardelean nu admite să se aducă vre-o hotărâre privitoare la Transilvania, fără a fi întrebat. Şi din motivul că adeseori s’a încercat a se hotărî în mod arbitrar, peste voia lui, poporul român din Ardeal a făcut în o sută de ani trei revoluţii, ceiace nu s’a întâmplat în istoria niciunui popor de ţărani.
Protestez în contra încercării ce se face şi de astădată de a se hotărî asupra soartei Ardealului, fără a fi întrebat poporul român din Ardeal.
Chiar în ce priveşte Consiliul de Coroană de faţă, trebue să constat respectuos, dar cu toată hotărârea, că el nu are dreptul de a hotărî nimic îndeosebi în problema Ardealului care ne preocupă. Consiliul de Coroană nu este o corporaţiune deliberativă. Noi suntem chemaţi aici să ne exprimăm fiecare personal opinia noastră, dar nu putem hotărî nimic, mai ales nu putem hotărî nimic privitor la Ardeal. Soarta Ardealului nu poate fi determinată la masa verde şi între patru pereţi, oricât de distinse ar fi persoanele întrunite. Soarta Transilvaniei trebue să fie hotărâtă de însuşi poporul românesc din Ardeal şi de curentele care mişcă acest popor, iar nu de persoane care nu sunt în funcţie de voinţa naţională.
Iuliu Maniu, președintele PNR apoi PNȚ,  fost premier în perioada interbelică. Ucis de comuniști în închisoarea din Sighet, în 1953
Drept consecinţă, protestez împotriva faptului ca, Consiliul de Coroană să se pronunţe în ce priveşte arbitrajul dela Viena, care în realitate este un dictat!
Sunt de părere să nu se accepte hotărârea adusă la Viena, ci să o respingem cu toată hotărârea şi cu orice risc.
Protestez, ca să se repete cu Transilvania cea ce s’a întâmplat cu Basarabia şi Bucovina. A fost o mare greşală, care a pricinuit o demoralizare a opiniei publice, o descurajare a armatei şi o imensă pierdere în ce priveşte avuţia materială şi mândria sufletească a poporului român. Mai bine o înfrângere în lupte, de cât o retragere ruşinoasă, de cât pierderea unei provincii, fără o lovitură de tun.
Cei vinovaţi pentru dureroasa pierdere a Basarabiei şi Bucovinei trebue chemaţi la răspundere cu atât mai mult, că nenorocirea pe care o suferim acum cu Transilvania şi demoralizarea în care a căzut poporul român, este a se atribui catastrofei de atunci, care ne-a adus pierderi şi prejudicii ireparabile.”
Ardealul a fost recucerit de trupele sovietice și românești după 23 august 1944. Clujul a fost recucerit în octombrie 1944.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.