ISTORIA CLUJULUI (XVI) Sinuciderea lui Lichtmann Aladar

Istoria Clujului

Pe fundalul unei crize economice fără precedent, declanşată în 1929 şi care nu părea să se apropie de sfârşit în spaţiul românesc, înregistrăm o dramă care a zguduit liniştea clujenilor în anul 1933. Bazându-ne pe materialele publicate de către ziarul „Patria” în câteva numere apărute în anul 1933, încercăm să redesănăm acest tablou al unei tragedii care va rămânea pentru mult timp în amintirea locuitorilor Clujului interbelic.

„Azi [16 septembrie 1933], la orele 7 jumătate a fost găsit în stare de agonie în locuinţa sa din Cluj, strada Regina Maria 11, cunoscutul director de bancă Lichtman Aladar, directorul Băncii Creditul Mărunt. Lichtman zăcea gol în baie, având tâmpla dreaptă perforată. Avizată Salvarea, Lichtman a fost transportat la Sanatoriul Parc. În momentul transportării, starea victimei era disperată. Rana a fost provocată de un glonţ de revolver care a pătruns prin partea dreaptă a capului şi a ieşit prin partea stângă, perforând creierul şi distrugând în întregime nervii vizuali.

            După toate probabilităţile, actul disperat al nefericitei victime a avut loc în jurul orei 1 noaptea. Transportat la spital el nu a putut fi supus unei operaţii, starea sa fiind extrem de gravă. După chinuri îngrozitoare, Lichtman a încetat din viaţă la orele 9.50 dimineaţa fără a-şi reveni la conştiinţă”, scria Patria.

 Cauzele sinuciderii nu se cunosc

            „În urma nefericitului sinucigaş a rămas numai o scrisoare de adio. Cauzele sinuciderii par a fi de ordin intim, fostul director al Băncii de Credit Mărunt fiind cunoscut ca un bun tovarăş la veselie şi un om de petreceri. Lichtman pe vremuri, la Budapesta, a mai încercat odată gestul repetat astă noapte”, scria „Patria” din 16 septembrie 1933.

            Această scrisoare, scrisă pe „două pagini de registru, confuză şi plină de amărăciune, prin cate Lichtman îşi ia adio de la viaţă, de la prieteni şi de la acei pe care i-a supărat, este plină de un tragic neînţeles, exprimând gândurile confuze ale unui om obsedat de o idee şi exaltat de băutură, pentru că înainte de a se sinucide, pentru a-şi face curaj şi pentru a-şi lua adio de la viaţă, Lichtman s-a îmbătat.

 De ce s-a sinucis Lichtman?

            În scrisoarea de adio, Lichtman arată regretul că nu a murit în 1926, când a încercat pentru prima dată să se sinucidă. Dacă i-ar fi reuşit sinuciderea atunci – spune în scrisoarea sa nefericitul director de bancă – nu ar mai fi cauzat azi neplăceri atâtor oameni.

            Acestea drept consideraţiuni generale. Când e vorba să amintească de o anumită persoană, sinucigaşul o ocoleşte ca pe ceva inutil. << Nu numesc pe nimeni – căci nu am chef, nici vreme, şi nu găsesc util a vorbi despre acela despre care>>…şi aici urmează puncte, puncte, vălul tăcerii, al uitării şi iertării…

Mari nereguli la Bancă

            Din cercetările introduse de către Parchetul Tribunalului şi de către direcţiunea băncii, reiese că Lichtman a operat clandestin cu mari sume de bani. Astfel pe un prieten de al lui, prăvălia căruia era în pericol de a fi vândută la licitaţie, l-a ajutorat cu un împrumut de 900.000 lei. Împrumutul nu a fost aprobat de către comitetul de direcţie. Pe un alt prieten, care iar a avut nevoie de o mare sumă de bani, l-a ajutorat cu 600.000 lei. Şi aşa pe rând, pe fiecare dintre prietenii săi care îi cereau sprijinul, Lichtman i-a ajutorat cu mari sume de bani, care nu s-au mai reîntors la bancă niciodată.

            Afacerea rămânea poate necunoscută, dacă Lichtman nu şi-ar fi luat concediu de vară luna trecută, plecând în străinătate. S-a întâmplat însă că nenorocitul de sinucigaş, înainte de a pleca în străinătate cu câtva timp, a concediat de la bancă pe un anume funcţionar Rosmann, care apoi i-a purtat sâmbetele.

            În scurtă vreme comitetul de direcţie a fost informat asupra tuturor abuzurilor de la bancă, hotărând un aspru control. Ori lui Lichtman i-a fost frică tocmai de acest control.

            Cercetările continuă, registrele băncii fiind supuse unei minuţioase expertize contabiliceşti”. [„Patria”, Anul al XV-lea, nr.202, Cluj-Napoca, 17 septembrie 1933].

 Cine a declanşat tragedia?

            Tragedia a fost declanşată de către un fost funcţionar al băncii, „un anume Rozenberg, care nemulţumit de purtarea directorului, a avizat discret pe mai mulţi membrii ai Comitetului de Direcţie, despre cele ce se întâmplă la bancă. În învinuirile pe care i le aduceau lui Lichtman, Rozenberg a accentuat şi faptul că fostul director al Băncii de Credit Mărunt din Cluj, opera în registrele băncii cu poziţii fictive şi în vederea unui profit personal. Sumele l-a care s-ar cifra operaţiunile lui Lichtman ar fi foarte mari”.

 Fraude de milioane la Bancă

După sinuciderea lui Lichtman, Consiliul de Administraţie al Băncii a cerut Parchetului Tribunalului de la Cluj numirea unor experţi contabili, care „împreună cu autorităţile judiciare să cerceteze cu de amănuntul registrele băncii. Raportul de expertiză se ţine în cel mai mare secret. Totuşi, din cele aflate de noi până acum, reiese că Lichtman a fraudat Banca de Credit Mărunt din Cluj cu o sumă de peste 3 milioane lei, dintre care un milion şi jumătate în conturi neacoperite, prin împrumuturi neaprobate acordate diferiţilor prieten, şi o sumă de aproximativ un milion şi jumătate în cont personal”.

 Scandalul de la Bancă

Este o enigmă cum Lichtman a „putut opera de bună voie la această bancă fără ca ceilalţi membrii ai Comitetului de Direcţie şi Comitetul de Cenzori să-i fi putut da de urmă. Fraudele lui Lichtman înfăptuite cu destulă dibăcie trebuiau observate la timp, membrii Comitetului de Direcţie fiind direct responsabili de buna ordine a băncii. În contra acestui sistem şi în contra sistemului de acoperire a fraudelor şi de muşamalizare a răspunderilor, mai mulţi acţionari ai băncii s-au adunat ieri la bancă, protestând. Ei intenţionează să ceară o anchetă severă în contra tuturor acelora care au favorizat prin neglijenţa lor fraudele lui Lichtman. Cercetările în această privinţă continuă întreaga afacere luând o întorsătură senzaţională”, dezvăluia „Patria” din 20 septembrie 1933.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *