În România, în „ţara în care erau atâtea păpuşi în viaţa publică mai ales, unde se trăgeau atâtea sfori şi se trag şi astăzi în culisele teatrului de păpuşi ale aceleiaşi vieţi politice, – nu e glumă când o spunem, – că de-abia de vre-o două săptămâni a luat fiinţă prima fabrică de păpuşi <<adevărate>>, care cel mult închid şi deschid ochii şi vor face deliciul şi bucuria copiilor, care nu ştiu de schimbări de guverne nepopulare, sau scăderi de valută neprevăzute de miniştri lăudăroşi.

Prima fabrică de păpuşi a luat fiinţă la Cluj, pe strada Gh. Enescu, în faţa gării, organizată fiind după principiile cele mai moderne, având lucrători specialişti, – până la pregătirea unui personal românesc  –  aduşi din Germania şi Praga. Noua fabrică are menirea să ne scape de un tribut de peste 40 milioane lei pe care noi îi plăteam anual străinătăţii, deşi aveam în ţară tot materialul necesar.

Lucratul păpuşilor este o muncă uşoară, plăcută chiar, şi mai ales foarte productivă. În intenţia conducătorilor este să întrebuinţeze la confecţionatul acestor păpuşi invalizii de război, dând astfel mijloc de trai onest câtorva sute de oameni ce nu şi-au precupeţit viaţa când a fost vorba să o dea pentru ţară”, scria „Patria” din 4 octombrie 1922.

Istoria păpuşilor

Originea păpuşilor este foarte veche. „Egiptenii şi Chinezii le-au cunoscut pentru prima dată ca obiect de distracţie pentru copii. Mai târziu, Grecii le perfecţionează, reuşind să facă un fel de păpuşi automate, care mişcau mecanic braţele şi pe care le numeau <<neurospata>>. Romanii de asemenea cunoşteau păpuşile, pe care le denumeau fie <<simulacra>>, <<oscilla>> sau <<imangungulae>>. Italienii aveau apoi o mare dragoste pentru păpuşi, pe care le numeau <<fantocini>> sau <<puppi>>. În Italia aceste fantocini au precedat cu drept cuvânt arta dramatică, întrucât aici a luat fiinţă teatrul de păpuşi.

Inovaţia trece în scurt timp în toate ţările, ajungând să formeze tipuri de păpuşi naţionale, cum de pildă în Germania Hans Wurst, în Turcia Kafa Geuz, sau în România, Vasilache.

Prin secolul al XIV-lea ia naştere în Franţa <<teatrul de marionete>>, în care păpuşile jucau diferite piese cu acţiune dramatică. Pe timpul lui Ludovic al XIV-lea aceste teatre iau o mare dezvoltare şi până azi în Apus mai ales fac distracţia copiilor.

Industria păpuşilor ia o dezvoltare tot mai mare şi ajunge la perfecţiuni de adevărată artă. În 1862, Jumeau face păpuşi articulate, care mişcă membrele corpului şi organele feţii. În Germania şi în Praga, industria păpuşilor ia o deosebită dezvoltare, aducând bunăstarea şi prosperarea locuitorilor.

Apoi dacă mai amintim cultul pe care îl au japonezii pentru păpuşi şi sărbătoarea păpuşilor în Japonia, întrucât păpuşile sunt considerate ca un mijloc de educaţie morală şi cei mai buni prieteni ai copilului, lesne se poate vedea importanţa nouei industrii”, relara tot cotidianul „Patria”.

Importanţa industriei păpuşilor

Cât priveşte folosul ce îl aduce industria păpuşilor, „nu putem îndeajuns stărui. Mai întâi, cum am arătat mai sus, scuteşte ţara de un import din străinătate, dând în acelaşi timp un prilej de întrebuinţare a invalizilor de război. […] În afară de aceasta, industria fiind pe teritoriul românesc va da posibilitate să se dea caracteristica tipului şi îmbrăcatul cu costume româneşti, pregătindu-se astfel gustul estetic al copiilor pentru costumul şi frumoasele motive româneşti. Încredinţaţi că noua industrie a pornit pe un drum bun îi urăm o cât mai desăvârşită şi frumoasă dezvoltare”, argumeneaza ziarul citat.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.