Iosif Viehmann a plecat astăzi în ceruri

Clio Esenţial

Profesorul și speologul clujean Iosif Viehmann, 90 de ani,  Pepi cum îi spuneau apropiații,  a fost astăzi înmormântat. Sute de clujeni, familia, rude, universitari, prieteni au venit la ora 11.00, la Cimitirul Central să îl conducă pe ultimul său drum.

În semn de omagiu pentru pasiunea vieții sale, speologia, pe sicriu a fost depusă casca sa de speolog.

14030971_10206292529541710_1702947531_nIosif Viehmann a fost ultimul discipol care l-a prins în viață pe marele Emil Racoviță.

Profesorul a fost unul din cei mai longevivi speologi români, o adevărată legendă în viață a speologiei. A intrat în peșteri până după 80 de ani, lucru cu totul remarcabil!

De asemenea, a fost un cadru didactic extrem de iubit. O altă pasiunea de viață a fost muzica jazz, fiind membru fondator al clubului clujean de jazz alături de prof. Cazacu, de marele colecționar Pitty Vintilă și alți fani clujeni ai acestui gen muzical.

14009793_10206292529301704_1303453875_n

” Sentimentul care m-a încercat la aflarea veștii că  dl. profesor Viehmann a plecat la cele veșnice este unul de gol sufletesc și de pierdere ireparabilă. Rămân cu un mare regret, acela de a-l fi întâlnit și cunoscut târziu și puțin. Un om de o aleasă noblețe sufletească, cu o inegalabilă cultură și iubire față de oameni, muzică și natură! Lucruri pe care le răspândea în jurul său cu mare generozitate, oricui îl cunoștea. Cu un simț al umorului rafinat dar șfichiuitor și tăios ca o lamă când, și cu cine, era cazul. Un om de la care aveai în fiecare moment ce învăța dar care nu dădea lecții! Un „burghez” senin și simplu fără nici un aer de superioritate deși o lume întreagă îi stătea la picioare!”, își amintește unul din colegii săi mai tineri de la Clubul „Dr. Jazz”, Paul Pandrea.
Aceste spune că profesorul Viehmann era un om pus pe șotii și foarte activ!
” Eu l-am întâlnit de câteva ori la Clubul „Dr. Jazz” pe care îl frecventez doar de câțiva ani. Ce dialoguri spumoase și fascinante se nășteau pe teme jazzistice între el prof. Cazacu, și Pity Vintilă. Un deliciu. Fiecare întâlnire a fost una de preț, memorabilă,  mai ales că de câteva ori am avut privilegiul să îl conduc către casă. Din păcate prea puțin … Mă întreb ce amintiri au cei care îl cunosc de o viață. Ferice de ei…Și-a păstrat spiritul viu până în ultimele clipe cu umor fin și rafinat cum spuneam. Într-una din seri a apărut la un concert de jazz bandajat la cap. Ne-am speriat: „Ce ați pățit dom’ profesor? Eh, nimic am fugit după un taxi în Hașdeu și m-am împiedecat! Nu m-am învățat până la vârsta asta că după femei și mijloace de transport nu se fuge…”
În altă seară era stresat puțin pe drumul de întoarcere către casă pentru ca „fugise” de acasă la Club la Dr. Jazz. Medicii nu prea i-ar fi dat voie să iasă….”Las’ că o împăcăm pe doamna mea (cu mult respect doamna Alina!) dacă poți să-mi faci rost de niște ciorne, știi ea predă română ( și i-am adus niște ciorne pentru care mi-a mulțumit de parcă erau de aur)”… Ultima amintire cu el în viață e de la spital unde l-am vizitat acum câteva luni, împreună cu Sorin Roman…
„-Știu,zice, sunteți de la poliție…
-Nu, dom’ profesor suntem X și Y…Ce să vă aducem, ce aveți voie? Banane, portocale?
-Mie să-mi aduceți un briceag Victorinox. Nu protocale și banane. Da’ să fie original!”
Am plecat stabilind cu el cum face să „fugă” din spital la Club în acea seară, în scaunul cu rotile, și noi să-l așteptăm să-l urcăm în CCS la etajul III unde se ține acum dr. Jazz….
N-a venit! Nu va mai veni!
Dumnezeu să vă odihnească sufletul bun și frumos dom’ profesor!
Mulțumesc pentru tot!
Și sper să vă reîntâlnesc cândva pe „nesfârșitele plaiuri ale vânătorii”! „, își amintește Paul Pandrea.

Dumnezeu să îl odihnească pe profesorul Viehmann.

Vă prezentăm câteva fotografii de la înmormântare:

14031083_10206292529461708_951394649_n

 

13989668_10206292529141700_1511152798_n

14054790_10206292529341705_1350936637_n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *