13 martie 2014

“Brad de Crăciun în familia Ivanov”, o nouă premieră la Teatru Maghiar

By In Actualitate, Teatru

Premiera piesei intulate “Brad de Crăciun la familia Ivanov” de Al. I. Vvedenski, în regia lui Andras Urban,va avea loc în această seară la Teatrul Maghiar de Stat.  Premiera a fost precedată de o conferinţă de presă în prezenţa regizorului, a scenografului Carmencita Brojboiu, a dramaturgului Kata Gyarmati, a compozitorului Attila Antal, a directorului Teatrului Maghiar de Cluj Gabor Tompa,  precum şi a câtorva actor.

Mai exact, această piesă poartă trăsaturile specifice ale avangardei, absurdului, grotescului, ale satirei sociale şi a dramei sociale. Structura ei este episodică, fiind o înlănţuire liberă de scene, căruia îi lipsesc legătura cauză-efect şi coerenţa logică.

“Vvedenski a împărtăşit soarta scriitorilor din Uniunea Sovietică, o soartă nedorită, în care mai mulţi scriitori au plătit cu preţul vieţii pentru scrierile lor. Veţi vedea că este un text al absurdului, suprarealist. O să vedeţi că nu apare niciun personaj cu numele de Ivanov. Titlul piesei ne sugerează ceva intim, dar defapt este vorba de o crimă brutală. Este vorba despre noi, cei care trăim într-un sistem ce ne limitează libertatea şi ne destramă gândirea”, a explicat Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar de Stat de la Cluj.

De altfel, regizorul piesei povesteşte că textul lui Vvedenski i-a stărnit interesul încă din tinereţe. “Trebuie să vă mărturisesc că acest text mi-a stârnit interesul încă de când aveam 20 de ani. Prezintă o atmosferă familială, autorii au creat un curent al artei realiste. Teatrul devine un fel de happening şi aduce scena în viaţa reală. Vvedenski şi grupul său încearcă să participe la anumite politici sociale, dar acum intervine şi un alt motiv, soarta tragică a  scriitorului. Este o piesă în care oamenii nu sunt tocmai obişnuiţi. M-am bazat şi pe alte texte inspirate din revoluţii. Puterea sovietică l-a influenţat şi pe Vvedenski, dar acest text prezintă multe posibilităţi şi o realitate actuală”.

DSCN4877

Andras Urban a mai povestit că pe perioada repetiţiilor, piesa nu a suferit schimbări şi că într-o proporţie de 90% ea conţine textul original. “Povestea este cea originală şi totuşi drama aceasta nu este una consolidată faţă de convenţiile dramaturgiei. L-am numi astăzi un text absurd, în a doua jumătate a secolului al XX-lea realitatea se schimbă iar această formă de absurd este defapt o revoltă. Avem multe elemente ale absurdului, un băieţel de 76 de ani, o fetiţă de 30 şi ceva de ani , acestea toate sunt note ale absurdului”.

Dramaturgul Kata Gyarmati este de părere că nu se poate vorbi de o acţiune liniară, deşi există un fir al acţiunii. “A meritat să lucrăm cu acest text. Am ajuns să reproducem un text din 1931 uşor de digerat de public dar incă are un spirit nou, el oferă o serie de posibilităţi pe care noi le-am fructificat”.

În ceea ce priveşte partea muzicală a piesei, Attila Antal şi-a adus contribuţia compunând o muzică despre care el spune că reuşeşte să îi ducă pe ascultători într-o altă lume, dar să îi şi readucă în acţiunea piesei de teatru. “Muzica este compusă special pentru acest spectacol. Nu este pentru prima dată când lucrez cu Andras şi îmi place foarte mult materialul muzical care se naşte pe parcursul repetiţiilor. Îmi veneau foarte multe idei, în fiecare zi, şi vreau să vă spun că partea de sunet comentează într-o mică măsură textul, ea încearcă să ne înalţe către o altă lume şi apoi ne readuce în piesă”.

Alegerea actorilor şi momentele dificile

Întrebat ce criterii au stat la baza alegerii actorilor pentru această piesă, regizorul Andras Urban a povestit că a vizionat foarte multe piese de teatru jucate pe scena de la Cluj pentru a încerca să îşi dea seama care ar fi actorii potriviţi pentru piesă.  “N-am avut discuţii pe tema asta, m-am uitat la foarte multe piese de la Cluj pentru a putea alege şi actorii. I-am văzut pe mulţi pe scenă, m-am uitat la portofolii dar gândiţi-vă că aceasta a fost o relaţie la distanţă, noi am încercat să ne şi întânlnim de câte ori a fost nevoie. Apoi, vreau să vă spun că producţia a fost montată într-un timp scurt dar nu ne-am pripit. Au fost cam în jur de 40 de repetiţii, asta ar veni cam 2 repetiţii pe zi, pentru că după-masa, actorii erau pe scenă”.

În plus, Andras Urban a povestit că faptul că a lucrat cu persoane are nu vorbeau limba maghiară a fost într-o oarecare măsură, un mic impediment. “Cu toate că engleza mea nu este la înălţime, am găsit soluţii ingenioase. Am avut un plan, iar eu nu inventez scenele de acasă. Acest proces de comunicare ia naştere la repetiţii, dar asta nu inseamnă că noi la repetiţii improvizăm. Aici, la Cluj am găsit parteneri adevăraţi şi o echipă de teatru minunată”.

image001

Regizorul a mărturisit că au existat şi momente dificile. “Pentru mine cel mai greu test a fost când a trebuit să creez o atmosferă în care aveam situaţii în care actorii spuneau: “Să mergem, să mergem!”, dar autorul spune “Nu mişcă nimeni!”, asta este foarte greu de creat într-o scenă de teatru, este o altfel de atmosferă şi mi-a fost destul de greu. Este defapt un fel de antiteatru ceea ce este greu de pus în scenă”.

Pe scurt, piesa are în centrul său o crimă brutală, groaznică. În seara dinaintea Crăciunului, cuplul Puzâriov se află la un spectacol de balet, în timp ce bona face baie copiilor. Sonia Ostrova, o fetiţă de 32 de ani ripostează bonei, care, înfuriată, taie capul copilei cu un topor. Poliţiştii o arestează, părinţii reveniţi acasă sunt îngroziţi, apoi fac dragoste. În ciuda evenimentului tragic, părinţii hotărăsc să sărbătorească Crăciunul a doua zi. Între timp, la pădure se taie brazii iar Puzâriovii primesc şi ei unul. Bona este dusă întâi la ospiciu, acolo însă medicul constată că este sănătoasă prin urmare, trebuie să apară în faţa justiţiei. La procesul de la tribunal judecătorii mor unul după altul. În final ne este prezentată seara de Crăciun a familiei Puzâriov, unde până la sfârşitul serii, toţi membrii familiei mor.

Despre Vvedenski şi echipa ce pun opera sa pe scena teatrului de la Cluj

Alexandr Ivanovici Vvedenski s-a născut în 1904 la Sankt-Petersburg. Cu toate că operele sale îşi au sursa în avangarda rusă a anilor 1920, Vvedenski a depăşit stilul avangardist, devenind întemeietorul curentului absurd rusesc, iar “Brad de Crăciun la Familia Ivanov” este considerată o operă de bază a acestuia. În 1926 a fondat împreună cu Zaboloţki şi Harms gruparea OBERIU, care a avut ca obiectiv special reconsiderarea posibilităţilor teatrului şi ale scenei. Gruparea a fost interzisă în 1930 după care Vvedenski a scris poezii pentru copii. Scriitorul locuia la Harkov în toamna anului 1941, când societicii au evacuat oraşul, însă Vvedenski nu a mai ajuns în ultimul tren  şi a murit în drum spre lagăr. Operele sale postule, printre care şi aceasta au fost descoperite recent.

Andras Urban s-a născut pe 4 octombrie 1970, în orăşelul Senta din Voivodina. A urmat şcoala elementară şi şcoala medie tehnică cu profil de drept în aceeaşi localitate. La 17 ani organiza un atelier de teatru şi de literatură de sine stătător, la care participă ca autor, regizor şi actor. În anii următori organizează împreună cu alţi artişti renumitul grup AIOWA care consideră teatrul ca o acţiune specifică şi totodată unificatoare a tuturor artelor şi ca o acţiune ideologică. Participă la cursuri de teatru experimental şi de mişcare devenind membru al Comunităţii Teatrale Cinematograful de Vară, la care participă şi astăzi organizând workshop-uri şi alte evenimente artistice. După absolvirea şcolii medii, în 1990 intră la Academia de Arte din Novi Sad, la Facultatea de Artă Dramatică, studiază regie de film şi de teatru lucrând şi ca regizor la Teatrul Popular de la Subotica. În prima jumătate a anilor ’90 îşi întrerupe studiile şi activitatea teatrală şi se retrage pentru o perioadă de câţiva ani, însă în anul 2000 reuşeşte să devină licenţiat reîncepându-şi activitatea de regizor. În acest moment, Andras Urban se ocupă de compania ce îi portă numele şi care a fost înfiinţată cu ajutorul MASZK din Seghedin şi activează la Teatrul Kosztolanyi Dezso al cărui director este din anul 2005. Andras Urban deţine o vastă activitate ca şi regizor precum şi un palmares de premii obţinute în cadrul unor diferite Festivaluri.

Kata Gyarmati este un dramaturg născut în Serbia în anul 1977. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Teatrale din Veszprem, iar după terminarea facultăţii a fost angajată ca dramaturg la Teatrul Novi Sad până în 2004. Între anii 2004 -2006 a fost dramaturgul Teatrului Barka din Budapesta, iar din 2008 a revenit la Novi Sad unde este dramaturg şi director artistic. Kata Gyarmati a colaborat de-a lungul carierei sale cu diferite teatre.

Attila Antal este regizor de teatru şi film, dar şi compozitor. Născut în Serbia, a absovit Academia de Arte Novi Sad, iar în cadrul activităţii sale numele lui este strâns legat de teatru precum şi de scurtmetraj.

Pasionaţii de teatru au ocazia să participe în această seară, începând cu ora 20,00 la premiera piesei “Brad de Crăciun la familia Ivanov” de Al. I. Vvedenski ce va avea loc la Teatrul Maghiar de Stat  din Cluj.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.