Interviu Tompa Gabor: „Teatrul nu trebuie să ne lase indiferenţi”

Interviu Teatru

Cu cele peste o sută de spectacole regizate, de la Shakespeare, Molière, Cehov la Buchner, Bulgakov Camus sau Becket, cariera lui Tompa Gabor are strălucirea excelenței, a continuității în durată, a profunzimii.

A montat spectacole remarcabile în România, în Germania, Franța, Spania și Anglia, Austria și Ungaria, Irlanda, Coreea de Sud, Canada, Republica Cehă, Slovenia, Serbia, Statele Unite, spectacole care l-au impus pe scena internaţională. E o bucurie să-l asculți vorbind despre teatru, să-i citești minunata carte pe care a scris-o despre miracolul scenei, Label Curtain A Private Theatre Dictionary, lansată la Book Expo America. Sau să răsfoieşti albumul lansat în cadrul ultimei ediţii a FNT , Gabor Tompa: din opera regizorului. De la Trei surori la Livada de vişini. E o călătorie prin multe lumi, toate legate între ele de substanţa şi de rigoarea acestui excepţional regizor. Ori să-i citești volumele de poezie. El a traversat Oceanul, ducând în America, la San Diego, arta regiei sale şi vocația academică. Vă invit să descoperim ultimele împliniri şi proiecte ale regizorului Tompa Gabor – un talent unic de a aduce pe scenă spectacole de referință și de a vorbi despre geneza lor ca un mare artist și dascăl, ca un creator și producător care deține viziunea ansamblului și controlul detaliului.

Să mai adăugăm câteva dintre premiile şi distincţiile: Premiul pentru cea mai bună regie, 1993, 1997, 2008; Premiul pentru cel mai bun spectacol – 2009; Premiul de Excelenţă – 2002 (UNITER); Premiul pentru regie la Festivalul Naţional ,,I.L. Caragiale” (1992, 1996); Premiul criticii – 1997 (acordat de AICT – Secţia Română); Premiul pentru cea mai buna regie la Festivalul Dramaturgiei Româneşti – 2004, la Festivalul Comediei Româneşti – 2007; Premiul pentru cel mai bun spectacol străin al anului în Marea Britanie – 1993 („Cântăreaţa cheală”); Premiul Best Feature la Festivalul Internaţional de Film din Salerno – 1999 („Apărarea chineză”); Premiul pentru cel mai bun regizor – 1996 la Festivalul Naţional de teatru din Ungaria; Premiul pentru promovarea culturii franceze – 1997 („Neînţelegerea” la Viena, „Tartuffe” la Budapesta”, „Cântăreaţa cheală” la Limoges şi Cluj-Napoca); Premiul Institutului Internaţional de Teatru – 2011; Ordinul Steaua României – Gradul CAVALER (oferit de Preşedintele României Emil Constantinescu – 2000); Artist emerit – 2002. Anul acesta a fost ales Preşedintele Uniunii Teatrelor Europene

De 28 de ani, manageriaţi Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Recent s-a încheiat cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Interferențe”. Care au fost, din punctul dumneavoastră de vedere, punctele forte ale acestei ediții?

Cred că a fost o ediție foarte echilibrată, iar situația financiară destul de precară ne-a obligat la un fel de concentrare a forțelor și a spectacolelor selecționate. Am renunțat la opt dintre ele, dar am reușit să păstrăm câteva spectacole puternice într-un fel de balans între maeștrii recunoscuți ai scenei europene și foarte tinerii regizori, printre ei fiind inclusiv un debutant. De aceea, n-aș putea evidenția un spectacol anume, dar aș aminti grupul puternic de mari regizori precum Eimuntas Nekrošius, Luk Perceval, Milo Rau, Anna Badora, Ilan Ronen sau Stathis Livathinos și au fost foarte tinerii Attila Vidnyánszky jr. (cel mai tânăr dintre ei), dar și un debutant Klim Kozinsky, care a pus în scenă Idiotology la Stanislavsky Electrotheatre din Moscova.

Idiotology
Idiotology

Selecția am făcut-o eu, cu două excepții: Ismene de la Khroma Company, Bruxelles, recomandat de George Banu și Cesary merge la război de la Komuna Warszawa din Varşovia recomandat de Raluca Rădulescu.

Ismene
Ismene
Cezary goes to war
Cezary goes to war

În alegerea spectacolelor am încercat să găsesc producții cu o temă apropiată sau legată de război, în așa fel încât să fie o diversitate de probleme privite din diverse unghiuri. Sigur că nu toate spectacolele sunt capodopere, dar ele te scot din zona de confort propunând o problematică delicată. Dintre marii maeștrii ai scenei, pe mine m-a emoționat spectacolul lui Nekrošius cu Son of the bicho puternică confesiune despre identitatea sa lituaniană și mitologia sacră pe care o propune ciclul vieții și al morții.

Son of a beach

Dintre cei tineri, îl prefer pe tînărul Vidnyánszky, care propune o schimbare radicală a limbajului teatral contemporan, problematica tinerilor, a unei întregi generații, pentru că, în acest spectacol remarcabil și nebun, aproape toți actorii sunt de aceeași vârstă.

Son of a beach

Le-aș menționa pe acestea două, dar foarte apropiate ca valoare sunt și celelalte spectacole. Nu aș vrea să omit nici spectacolul Teatrului Maghiar de Stat cu Ilegitim, pe care eu personal, ca director, l-aș numi un spectacol foarte special în întregul peisaj teatral românesc.

Ilegitim

O producție care, cu toate că nu are o legătură directă cu tema acestei ediții, Războiul, am insistat să o prezentăm în festival pentru că propune nu numai o modalitate nouă, diferită de a privi teatrul, dar mai important decât atât, e vorba de o privire morală, foarte cinstită, într-un fel radicală și foarte onestă, asupra propriului nostru trecut.

Spectacolele care au făcut parte din programul festivalului au abordat prin intermediul limbajului teatral contemporan diverse situaţii de conflict. Aplauze îndelungate a stârnit spectacolul regizat de dumneavoastră, “Neguţătorul din Veneţia”, în scenografia lui Dragoş Buhagiar. Spectacolul a debutat, după cum scria admirabil George Banu, “într-o lume plasată sub semnul unei identităţi spirituale profund asumate… Câtă suferinţă, câtă complexitate în acest spectacol ce deplasează accentul de la oroarea antisemită la repudierea antisemitismului”.

Mai multe citiți AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *