Femeia de marțipan este unul din romanele lansate de Radu Țuculescu, un scriitor clujean consacrat, în plină pandemie. A fost scris în liniștea Rinului, undeva într-o casă pe malul renumitului fluviu. Romanul a apărut la editura Polirom din Iași.
 
 
Clujul Cultural l-a provocat la un dialog pe Radu Țuculescu.
 
Care e subiectul romanului Femeia de marțipan?
 
Absolventul de liceu Martin Breda este hotărît să se facă detectiv-criminalist. Dar înainte de a-și continua studiile superioare, dorește să cunoască lumea! Oameni din diversele straturi sociale. Se va angaja ca muncitor necalificat în cele mai „banale” locuri. Primul său loc de muncă va fi o…elegantă toaletă publică. Aici apar personajele romanului. Unele sînt chiar „figuri” cunoscute ale Clujului, dar le-am dat o aură general umană, pot exista în orice oraș indiferent de meridian… Aici o cunoaște pe Maraia, viitoarea lui iubită și colaboratoare. Capitolul doi este o călătorie prin Europa, una aproape intiatică. Ea va pecetlui iubirea celor doi și le va oferi întîlniri fantastice. În ultimul capitol, Martin și Maraia – chimistă și…alchimistă, specialistă în „amprentele” lacrimilor – sînt pe urmele unui criminal în serie. Oare-l vor descoperi? Este un roman de analiză socială, de călătorie, un roman despre iubire și , totodată, polițist…
 
Cat timp v-a luat să scrieți romanul Femeia de marțipan?
 
Romanul l-am început în toamna anului 2017 și l-am încheiat și predat editurii în primăvara anului 2020. În …plină pandemie carevasăzică!
 
De ce scrieti pe malul Rinului?
 
Păi, acolo locuiesc, anual mai multe luni…Doar anul trecut nu s-a putut din cauză de „covidism”. Să mă explic, pe scurt. În 1992 am fost primul bursier român la Schweizer Radio International din Berna și singurul care am primit această bursă trei ani la rînd. Fac doar o statistică…nu că mă laud! Apoi am avut bursă la Radio Basel ( secțiile teatru radiofonic și muzicală). Am cunoscut scriitori elvețieni și am început să-i traduc. Literatura elvețiană contemporană de expresie germană era necunoscută la noi. Am primit noi burse, de data asta de creație literară din partea Parlamentului din Basel timp de mai mulți ani. Atelierul scriitorilor se afla într-o mansardă largă …deasupra Rinului. Am tradus 9 volume de poezie , trei de proză și…trei antologii- poezie si proză. Dar nu mă consider un traducător profesionist. Orașul Basel a devenit a doua mea patrie, aș putea spune. Îi cunosc toate cotloanele. Am umblat pe urmele lui Erasmus, Paracelsus, Jaspers…pe urmele baziliscului, monstrul născut aici, pe urmele alchimiștilor, pentru că Basel este considerat centrul alchimiștilor din lume. Aici are loc, anual, un carnaval celebru și original. Criminalul în serie din romanul meu acționează în timpul acestui carnaval. Un decor extrem de „ofertant” pentru un criminal…A, da și încă ceva. Se spune că cel mai bun marțipan ( în stare brută) se vinde la Tîrgul de toamnă din Basel, tîrg care se ține, fără întreruperi, de peste 550 de ani!
 
Care sunt temele dumneavoastă predilecte?
 
Nu am teme predilecte. Până la această oră, nu mă repet în romanele mele. Temele se nasc pur și simplu din…întîmplările mele, din poveștile pe care le ascult spuse în diverse medii, din notițele mele, din ceea ce mă surprinde, mă emoționează, mă șochează . Din ceea ce mă inspiră și mă provoacă totodată. Din mizeriile și frumusețiile lumii -mediului- în care trăiesc…
 
Apreciați ca aveți succes?
 
Succesul e ceva cu totul relativ. O statistică recentă zice că țara noastră e pe ultimul loc în privința cumpărătorilor de carte. În schimb, avem scriitori mai mulți decît…cititori! Păi, în cazul ăsta, despre care succes vorbim? Dar eu voi continua să scriu, iar reacțiile cititorilor care îmi scriu, încîntați de cărțile mele, mă obligă să continui. Și…să sper . De fapt, nu aș putea trăi fără să scriu. Sună banal, dar asta e. Eu și atunci cînd studiam la vioară..scriam , de fapt, proză sau teatru…
 
Cum vedeți relatia cu editori/librarii?
 
Cu editorii, relațiile sînt….ca și cu orice om: bune sau proaste. Dacă-s bune, continui colaborarea, dacă-s proaste , cauți alți editori. Librarii nu au acum o viață ușoară. Sînt invadați de puzderii de veleitari, se descurcă greu dacă numărul cumpărătorilor e în scădere. Eu îmi ridic pălăria în fața librarilor care…continuă lupta, adevărați „cavaleri ” ai cărților. Merită tot respectul nostru!
 
Mulțumesc!
 
Despre Radu Țuculescu
 
(01.01.1949, Tg.Mureș, crescut la Reghin) – prozator, dramaturg, jurnalist, regizor, traducător din limba germană. Absolvent al Acadmiei de muzică ”Gh. Dima” – secția vioară. Realizator Radio și TVR, violonist al Filarmonicii clujene. Dintre romanele publicate: ”Ora păianjenlului” ( 1984), ”Degetele lui Marsias” ( 1986), ”Umbra penei de gîscă” (1991), ”Povestirile mamei bătrîne” ( 2006), ”Stalin cu sapa-nainte!” (2009), ”Mierla neagră” ( 2015), ”Măcelăria Kennedy” (2017).
 
Volume de teatru: ”Ce dracu se-ntîmplă cu trenul ăsta?” (2004), ”Bravul nostru Micșa” ( 2010). Proză scurtă:Cuptorul cu microunde” ( 1995), ”Scorpionul galben” (2011), ”Uscătoria de partid” (2019).
Literatură pentru copii: ”Ina și ariciul Pit” (2 volume, 2017).
A primit premii pentru proză, teatru și film de televiziune. Romanele sale au fost traduse în Germania, Franța, Austria, Italia, Ungaria, Serbia, Israel, Cehia. Teatrul său tradus în cehă, maghiară, franceză, engleză, italiană, ebraică
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.