27 octombrie 2018

INTERVIU Norbert Petrovici: Clujul are o arie mare de dependență, toată Transilvania

By In Actualitate, Interviu

Despre Clujul creativ vs Clujul ne-creativ am discutat cu conf.dr. Norbert Petrovici, sociolog la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializat în sociologie urbană și organizațională.

Petrovici este autorul unei cărți foarte interesante, lansate recent și epuizate, intitulate “Zona urbană. O economie politică a socialismului românesc”. Acum se pregătește un nou tiraj la editura clujeană Tact.  Mai multe despre carte AICI

 Reporter: Norbert Petrovici, se vorbește foarte mult despre un Cluj creativ vs un Cluj ne-creativ, oricum despre un Cluj foarte competitiv, dar ce se întâmplă cu cei care locuiesc în oraș sau în cele două cercuri de locuire, cum ai definitit tu mai demult zonele de lângă Cluj, dar care nu fac parte din acest univers “creativ”. Și prima întrebare ar fi cât de tare s-a impus în România imaginea acestui Cluj creativ, competitiv, și în ce ar consta forța acestuia față de orașe, nu luăm aici în discuție capitala, ca Iași, Timișoara, Oradea, Brașov?

Norbert Petrovici: Cred că sunt aici niște note inițiale de făcut. Prima, 24 % din managerii și proprietarii de firmă sunt concentrați în București. A doua, 25 % din specialiști sunt concentrați tot în București. A treia, proprietari și manageri însumați din orașele Clujul, Iași, Timișoara sunt 10 la sută din totalul din țară. La fel, specialiști, însumați, reprezintă tot 10 la sută din totalul din țară. Nu e surprinzătoare dominația Bucureștiului, de vreme ce concentrează o mare parte din populație României, adică 9 la sută, și cea mai mare parte din cifra de afaceri însumată a României, adică 44 la sută.

Totuși, ceea ce s-a întâmplat este că celei trei orașe, Clujul, Iașiul și Timișoara s-au schimbat foarte mult, în ultimii cincisprezece ani, în termeni de compoziție socială. Și asta pentru că s-a schimbat natura economiei românești și cum sunt distribuite funcțiile economice între localități. E ceva destul de specific la aceste trei orașe, ele au ajuns să fie centre regionale care oferă servicii, dar asta nu înseamnă că dacă oferi servicii a dispărut clasa muncitoare.

În mod particular Transilvania are un rol economic foarte important, și este bazat pe industrie, domeniul de activitate cu cea mai contribuție la Produsul Intern Brut al României. În Cluj, raportat la România, domeniul de activitate cu cea mai mare creștere nu este IT-ul, ci este sectorul de servicii industriale. Adică acele servicii care oferă mentenanță industrială, aprovizionare cu componente, furnizează utilaje și instalează utilaje. Clujul oferă aceste servicii întregii regiuni Transilvania.

În Transilvania, în mod curios, industria aceasta e preponderent plasată în afara orașelor, în satele dimprejurul orașelor. Ai câteva mari fabrici în orașe, în Cluj de exemplu Emerson, Fujikura, Eckerle, dar cei mai mulți producători industriali, în mare parte pe automotive, sunt plasați în afara orașelor. Muncitorii din aceste fabrici sunt cei mai mulți locuitori rurali. De aceea, în marile orașe, Cluj Iași, Timișoara, au rămas în mare măsură angajații în servicii. Sunt acei angajați care oferă servicii industriale, dar nu lucrează în industrie.

În Cluj o treime din populația angajată, adică în jur de 55.000 de oameni au poziții de specialiști. La aceștia se mai adaugă încă 8000 de manageri și proprietari de firme. Totuși, muncitorii manuali și lucrători în servicii sunt la rândul lor destul de mulți. Ei sunt la fel de mulți ca număr precum specialiștii, managerii și proprietarii de firme, adică sunt 65.000 de oameni, care lucrează la bandă în Napomar, Eckerle, etc. sau pun marfă și lucrează la casă în Carrefour, Cora, Auchan etc. Ca volume de populație cele două categorii de angajați sunt echivalente, cei cu muncă nonmanuală și cei cu muncă manuală. Însă procentual, angajații nonmanuali reprezintă o treime din populația angajată, atât în Cluj, cât și Iași și Timișoara. Iar acest lucru e foarte mult comparat cu alte orașe din România. Mult mai puțin decât în București, dar semnificativ mai mult decât oriunde altundeva în țară.

Clujul, în raport cu Iașul și Timișoara are câteva elemente specifice. Primul este cel menționat deja, procentul mare de angajați nonmanuali care oferă servicii industriale. Al doilea element este faptul că oferă servicii financiare întregii Transilvaniei, iar acum firme precum Banca Transilvaniua au devenit lideri de piață în România generalizând atenția lor de la sectorul productiv și mic antreprenorial din Transilvania la nivelul întregii Românii. Al treilea element este că sectoarele de servicii, precum cele de IT,  sunt puternic internaționalizate. Peste 70% din totalul de exporturi din IT se realizează din Cluj, chiar dacă cifra de afaceri însumată din Cluj este doar de 17% din totalul celei rulate în domeniul acesta în România .

Reporter: Cele trei orașe nu sunt un fel de capitale regionale neoficiale?

N.P.: Așa este, cele trei sunt capitale regionale neoficiale. Dar Clujul e o capitală care are o arie mai mare de dependență, întreaga Transilvania. Ca oraș, Clujul nu a crescut în ultimii 10 ani, ci a rămas constant ca număr de oameni, însă au crescut foarte mult suburbiile, Florești, Baciu, Sânicoară, Apahida, Someșeni. Aceste suburbii au avut creștere în ultimii 6 ani cu 15.000 de oameni, în total  sunt 100.000 de oameni concentrați în primul cerc de localități adiacente. Clujul are undeva la 320 de mii de oameni. Împreună cu suburbiile Clujul atinge 420 de mii de oameni. Putem să îi adăugăm pe cei din suburbii la populația propriu-zisă a Clujului pentru că cei mai mulți sunt angajați în Cluj, în firmele și birourile din oraș. Cele mai multe clădiri de birouri sunt plasate în centrul orașului. Iar acest lucru generează un trafic infernal. Creșterea prin suburbii, nu prin oraș generează o serie de probleme tipice de capitală regională fără politici de locuire consistente, printre care și cele de trafic.

În plus, Clujul e împărțit și locativ. În sud, în toate cartierele noi locuiesc specialiștii, procentul poate să meargă până la 40 la sută din cartier, de exemplu Bună Ziua, Europa, Borhanci, Sopor. În zona de Nord, în cartiere precum Bulgaria sau Iris procentul de muncitori și de lucrători în servicii este de până la 40 la sută din populație. Avem de fapt un oraș foarte divizat, care are categorii care se intersectează arareori, în drumurile zilnice. Muncitorii manuali din nord merg spre platforma industrială din nord și în suburbii, Baciu, Apahida, Jucu. Specialiștii din sud merg spre centrul orașului, spre clădirile de office-uri.

Reporter: E mare clasa aceasta, de creativi, din Cluj?

N.P.: Este, însă cât de mare depinde de ce clasificăm a fi creativ. Dacă luăm o definiție largă, maximală, cu specialiștii, manageri și pozițiile de conducere, indiferent de domeniu, public, privat, cifra absolută e de 65.000 de oameni. Dacă luăm o definiție mai restrânsă, e un pic mai complicat. Exemplul IT-ului e ilustrativ aici. Pe cine numărăm că aparține acestui domeniu de activitate? Intră aici și cei ce lucrează în testing gaming sau operatorii de date? Dacă facem acest lucru mergem spre 15.000 mii de oameni. Dacă nu îi includem, cifra scade foarte mult spre 9000 de oameni.

Reporter: Există oameni care locuiesc în Cluj-Napoca și care nu fac parte din acest “Cluj creativ, competitiv”, dacă putem să-i zicem așa…

N.P.: Există și sunt mulți oameni din afara categoriei de clasă creativă. Avem, cum am spus, o clasă muncitoare mare. Mărimea medie a firmelor din industria prelucrătoare, care în continuare, ca număr de firme, și ca număr de angajați e dominantă, e undeva la 12 oameni. Sunt firme mici, care fac adaptare industrială în firmele industriei prelucrătoare. Dar lucrurile acestea sunt mai puțin vizibile, nu se prea vorbește de ele.

La aceasta se mai adaugă faptul că în ultimii decadă avem o creștere semnificativă a populației din jurul Turzii și Dejului. În 7 ani Câmpia Turzii și Turda au avut fiecare creșteri de peste 5000 respectiv 8000 de oameni. Foarte mult. Avem o creștere semnificativă de populație și în zona Gherla și Dej, și asta se întâmplă pentru că o mare parte din producția industrială și logistică s-a relocat în aceste zone și asta a dus la o creștere demografică a acestor zone.

Nu putem gândi orașul Cluj fără zonele adiacente. Creșterea lor este legată de creșterea Clujului. Însă ce tip de creștere are loc acolo e conectată cu tipurile de excluderi și filtrări pe care le facem ca oraș. Ne păstrăm o parte importante din creativ și obligăm localitățile din jur să se respecializeze în producție industrială și în logistică, ceea ce atrage noi categorii de angajați pentru aceste domenii de activitate.

Reporter: Pleacă populație din Cluj-Napoca spre zonele acestea?

N.B.: Forța de muncă industrială se mută în suburbii pentru că a ajuns foarte de scump să locuiești în Cluj-Napoca. Dar nu numai munca industrială și lucrătorii în servicii. Aceste decizii le iau și angajații aflați la început de carieră în locuri de muncă non-manuale. De exemplu cei care lucrează în call center-uri sau în diferite alte activități de „business process outsourcing”, un tip de activitate economică foarte importantă în Cluj. Aceștia angajați sunt muncitorii ieftini în raport cu angajații cu poziții similare din Europa occidentală. Ei ca persoane pot fi persoane creative, dar munca pe care o fac ei nu o poți califica, cel mai adesea, ca fiind creativă.

Adesea aceste distincții se văd bine prin intermediul obiceiurile de consum, de exemplu cel de cafea. În centrul Clujului sunt concentrate nu doar funcțiile de servicii, ci și majoritatea cafenelelor. Față de anul 1998 avem o creștere cu 330 la sută a numărului de cafenele, restaurante, baruri. Enorm, în condițiile în care în România creșterea este de 200 la sută (și dacă scoatem capitala și cele trei mari orașe este doar de 100%). Pe datele statistice pe care le-am prelucrat se poate observa că it-iștii preferă aceleași cafenele precum artiștii și studenții, barurile boeme. În același timp există un sector managerial, în special din zona financiar-bancară și cei din zona imobiliară care preferă localuri cu produse premium, precum Baracca sau Via. Însă aceste cafenele centrale nu sunt frecventate, statistic vorbind, de muncitori, lucrători în servicii sau angajați în munci non-manuale, dar repetitive (call center sau business process outsorcing).

Reporter: Din cine e compus acest „Cluj ne-creativ”?

N.P.: Sunt multe tipuri de funcții care nu sunt foarte vizibile, însă sunt cruciale pentru buna funcționare a orașului. Cei din supermarketuri, cei din depozite. Apoi sunt studenții, cărora le convine să lucreze pe salariul minim pe economie pentru completarea veniturilor. Iar ca generație, vechii clujeni, care nu vor să își vândă locuințele chiar dacă au venituri mici, din diferite motive, chiar sentimentale, față de oraș. Apoi e clasa industrială, care nu e mică, dealerii de diferite lucruri, de la mașini la telefoane mobile, și oameni care lucrează ca muncitori în Cluj, dar nu locuiesc în Cluj. Unul din cinci oameni care lucrează aici nu locuiește aici, e navetist. Cei mai mulți sunt muncitori și lucrători în servicii.

Reporter: Cultura ce înseamnă pentru acest Cluj-necreativ, participă la ea, consumă cultură sau nu?

N.P.: În Cluj există omnivorii culturali, care consumă multe tipuri de genuri culturale, de la operă la jazz, sau de la teatru independent la rock. Aceștia sunt și cei din IT. Apoi, pensionarii, care reprezintă unul din cinci locuitori ai Clujului, și care mulți au avut o poziție profesională bună, de conducere, managerială sau de specialiști, inclusiv aceștia au un anumit tip de sofisticare culturală, merg constant la operă și teatru etc. Pe de altă parte, așa cum ne așteptăm stereotipic, muncitorii și lucrătorii din servicii nu au obiceiuri culturale legate de cultura înaltă. Însă au o viață culturală activă în care, de exemplu stadioanele sunt locuri foarte importante de consum colectiv. Festivalurile din Cluj au făcut ca muncitorii să consume cultură înaltă și divertisment de diferite feluri, aceste evenimente i-au atras în centru. Opera care a venit în centrul orașului a deschis accesul pentru cultură înaltă și acestor categorii populare. Numărul de bilete vândute la Operă după aceste spectacole open air a crescut.

Reporter: Este importantă deschiderea festivalurilor către cartiere, cu evenimente acolo, de exemplu TIFF cu proiecții în Mănăștur etc?

N.P.: Foarte importantă, pentru că face cultura foarte accesibilă. Sunt importante și cinematografele de cartier pentru că duc cinemaul peste tot în oraș, cei din aceste cartiere au unde să meargă, nu trebuie să meargă spre centru, e important pentru locuitorii lor să aibă unde să consume cultură. De asemenea, suburbiile Clujului nu au infrastructura necesară consumului și producției de cultură. Și aici e nevoie de investiții semnificative.

Mulțumesc!

Material din seria „Interviuri culturale”, realizat de Clujulcultural.ro în colaborare cu Centrul Cultural Clujean.

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.