30 ianuarie 2016

Levente Molnár (“Son of Saul”): Inevitabil, m-a marcat acest rol; nu are cum să nu te atingă o asemenea experiență

By In A 7-a, Interviu

Actorul Levente Molnár, din distribuția filmului “Son of Saul”, peliculă recent câștigătoare a Globului de Aur pentru cel mai bun film străin și nominalizată, luna aceasta, la Oscar, de asemenea pentru titlul de “cel mai bun film într-o limbă străină”, mărturisește, într-un interviu acordat Agerpres, că, în mod inevitabil, a fost marcat de rolul său.

 

“Inevitabil, m-a marcat acest rol. Nu are cum să nu te atingă o asemenea experiență, nu ai cum să nu fi pus în situația de a-ți căuta supapele de siguranță, ca să nu înnebunești. Ești acolo, în camera de gazare… Bine, spațiile sunt refăcute, nu sunt reale…dar au fost momente de blocaj. Însă ele nici nu se compară cu ceea ce au trăit ei, nu este nici unu la sută din ceea ce au trăit oamenii aceia acolo”, spune Levente Molnár, actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj.

Personajul interpretat de el în film, Abraham Warszawski, face parte, alături de personajul principal, Saul Ausländer (interpretat de Géza Röhrig) din așa-numitele Sonderkommandos, formate din prizonieri evrei din lagărele de concentrare naziste, care erau obligați să asigure funcționarea camerelor de gazare.

După succesul la Cannes și la Globurile de Aur, ‘Son of Saul’ este considerat favorit, la categoria la care a fost nominalizat, la ceremonia din 28 februarie, când au loc decernările premiilor Academiei Americane de Film. În plus, filmul se numără și printre cele șapte pelicule nominalizate pentru Premiul Cesar, la categoria ”Cel mai bun film străin”.

*****

AGERPRES: Ai emoții pentru acest eveniment?
Levente Molnár: Dacă am emoții? Nu vreau să neg. Am. Dar sunt niște emoții pozitive, sunt foarte asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat la Cannes sau cu ce s-a întâmplat la Globurile de Aur. Și la Cannes, erupția de bucurie cea mai mare a fost când s-a anunțat că suntem în competiție. Și acum, se zvonea că există într-adevăr un interes crescut pentru film, iar apoi am intrat pe lista de nouă filme, iar acum suntem pe lista scurtă de nominalizări. Normal că mă bucur și îmi doresc să și câștige filmul, dar, poate că sunt eu mai altfel, mie îmi place și perioada asta de așteptare. Și, dacă e să fie, Doamne ajută!

AGERPRES: Crezi că această nominalizare și poate chiar câștigarea premiului vor readuce atenția asupra filmului est-european, a filmului din Ungaria?
Levente Molnár: Când vorbim, mai ales pentru Europa de Est, de industria filmului, mi se pare, de fiecare dată, că vorbim de ceva care în principiu există, dar nu în termenii ce pot fi înțeleși prin expresia în sine. Acest film s-a făcut după modelul european, (…) în sensul că s-au căutat producători. Dar nu s-au găsit. Este pur și simplu finanțat prin CNC-ul (n. red. — Consiliul Național al Cinematografiei) unguresc și, în faza inițială, New York CLAIMS CONFERENCE (n. red.—organizație internațională care se ocupă cu sprijinirea evreilor care au fost victime ale persecuției naziste) a ajutat acest proiect, dar coproducător nu a existat. Se prea poate să li se fi părut mult prea riscant acest proiect. Așa că surprinderea și bucuria sunt cu atât mai mari. Iarăși, e vorba de perspectivă, dar dacă ne uităm la banii cu care s-a făcut acest film, nu au fost mulți față de ceea ce se obișnuiește în industrie. Această subfinanțare a fost unul din motivele pentru care lucrurile au fost foarte bine pregătite. S-a filmat în 28 de zile, dar a avut un proces de preproducție foarte minuțios. În acele 28 de zile, totul era foarte clar, foarte concentrat. Când am ajuns în fața camerei, deja nu mai aveam întrebări, parcă ne era foame de acest film. A fost o constelație norocoasă, dar nu vreau să laud această incapacitate de finanțare a unor proiecte, pentru că nu cred că întotdeauna e bine să fi nevoit să faci un avantaj dintr-un dezavantaj.

AGERPRES: Cum ai ajuns să lucrezi la acest film?
Levente Molnár: Ce să zic, nu-l cunoșteam pe regizorul László Nemes. Atenția i-a fost atrasă de un prieten comun, Krasznahorkai Balasz, cu care lucra la un proiect. La un moment dat, el, căutând oameni, i-a atras atenția asupra mea ca actor și și-au pus întrebarea dacă nu cumva alegerea ar funcționa. Și atunci au vorbit cu directoarea de casting, Éva Zabezsinszkij, care m-a contactat, mi-a cerut niște poze, apoi un material filmat, după care m-au invitat la Budapesta. Acolo erau deja regizorul, directorul de imagine Mátyás Erdély, actorul principal Géza Röhrig și… am cam lucrat. Primisem deja scenele și, când am ajuns la Budapesta, am lucrat direct cu camera. Am lucrat pe bune… După această etapă, am fost invitat să particip în acest proiect. Am avut șansa să întâlnesc oameni care știau ce vor și erau cu adevărat interesați de acest proiect. Întotdeauna, ca actor, e mai ușor să lucrezi când simți că ai datele problemei, când simți că situația e clară, când înțelegi ce se cere de la tine. Și acesta a fost sentimentul care s-a păstrat de-a lungul întregului film.

AGERPRES: Ce poți spune despre rolul tău, ți s-a părut dificil?
Levente Molnár: Filmul prezintă, prin personajul principal jucat de Géza Röhrig, punctul de vedere al unui singur om. Se duce până în miez și, prin ochii acestui personaj, avem șansa să vedem totul. Și cred că este una din părțile care au reușit să atragă atenția. Este un concept nou și cred că nu doar în legătură cu filmele despre Holocaust. Este povestea unei zile și jumătate din Auschwitz, iar întâmplările au baze reale și în istorie. Personajul pe care eu îl joc, Abraham Warszawski, făcea parte, împreună cu Saul, din acele Sonderkommandos. Erau oameni care ardeau pe ceilalți, care scoteau scrumul, care erau nevoiți să își mintă semenii când îi introduceau în camerele de gazare… Abraham este omul care organizează o revoltă la Auschwitz. El și Saul sunt prieteni și el este cel care trebuie să aibă grijă de Saul, simte că trebuie să îl aducă înapoi la rațional și toate acestea într-un mediu mai nociv decât ne putem imagina. Și, în aceste condiții, Abraham organizează această revoltă, despre care știe că nu are sorți de izbândă, dar totuși simte că trebuie să o facă.

molnar

AGERPRES: Revolta pe care o organizează personajul tău poate fi văzută ca o modalitate de a se opune sorții căreia nu i se poate împotrivi?
Levente Molnár: Este o zvâcnire a umanului din ei….dar toate acestea trebuie imaginate sub presiunea acestui iad stratificat, unde, în partea cea mai de jos, cu un milimetru peste oamenii gazați, stau acești semi-morți. Nici nu contează dacă revolta are sau nu sorți de izbândă, dar este nevoia de a încerca și prin asta să recâștige măcar o minimă, o minimă demnitate.

AGERPRES: Care e părerea ta despre personajul tău? Cum l-ai construit, cum ai reușit să îl înțelegi?
Levente Molnár: Am avut și noroc, prin interesul meu în ale istoriei, pe care l-am moștenit de la tata. Peste care a venit perioada de pregătire a filmului, am citit foarte mult, am vizionat foarte multe documentare, pentru a încerca să …dar nu, e imposibil să-ți imaginezi… încercând cumva să înțeleg cât mai multe. Am încercat să-mi imaginez cum erau ei, cum reușeau să funcționeze în acel iad, făcând ceea ce făceau… Acești oameni au fost nevoiți, ca să poată supraviețui și funcționa, aveau nevoie să-și creeze un blocaj mental, psihic, care te amorțește total. Cred că erau niște oameni care, datorită împrejurărilor în care au trăit, erau autorobotizați. Altfel nu, nu am alt răspuns. Au existat și supraviețuitori care, după ce au fost eliberați, au ajuns să fie judecați chiar de semenii lor, pentru că au colaborat la gazarea evreilor.

AGERPRES: Cum ai reușit să treci peste acest rol după ce l-ai jucat?
Levente Molnár: Nu-mi doresc să uit niciodată faptul că această profesie este la baza ei o meserie. Vorbesc de actorie. Dacă ți se dă șansa din când în când să intri într-un anumit personaj, trebuie să te iubești îndeajuns ca să izbutești să și ieși din acel personaj. Eu nu sunt actorul care trăiește 24 de ore în personaj. Nici nu îmi doresc. Și această meserie are părți la vedere și părți ascunse. Pe tipologia icebergului. Dar cu un procentaj mai prost decât icebergul. Mult mai mult, dedesubt, și doar o fărâmă, care scoate capul la suprafață… Inevitabil, m-a marcat acest rol. Nu are cum să nu te atingă o asemenea experiență, nu ai cum să nu fi pus în situația de a-ți căuta supapele de siguranță, ca să nu înnebunești. Ești acolo, în camera de gazare… Bine, spațiile sunt refăcute, nu sunt reale…dar au fost momente de blocaj. Însă ele nici nu se compară cu ceea ce au trăit ei, nu este nici unu la sută din ceea ce au trăit oamenii aceia acolo.

AGERPRES: De ce se numește filmul “Son of Saul”?
Levente Molnár: Nu vreau acum să stric surpriza de a urmări filmul, dar o să vă spun ceea ce deja se știe. La un moment dat, Saul, în camera de gazare, descoperă un copil care a supraviețuit, și despre care el presupune că este copilul lui, și vrea să îi ofere șansa unei înmormântări religioase.

AGERPRES: Ce crezi că au apreciat oamenii din industrie și criticii din America la acest film?
Levente Molnár: Ce cred că s-a apreciat în cazul de față? Această abordare personală, punctul de vedere foarte personal și, prin asta, normal și foarte profund, perspectiva aceasta ca, printr-unul, să vezi tot. La care se adaugă modul de filmare, ceea ce se întâmplă în background este blurat mai tot timpul, de asemenea sunetul face 50 la sută din acest film. Arareori mi s-a dat șansa să întâlnesc un om mai profesionist decât Tamas Zanyi, are meseria aceasta în degetul mic. Și noi, actorii, sper că am reușit să convingem, și feedback-urile nu sunt rele.

AGERPRES: Consideri că ți-a schimbat viața, mă refer la carieră?
Levente Molnár: Da, pot să spun că există un interes un pic mai crescut față de Levente Molnár actorul și acest lucru este măgulitor. Eu nu m-am făcut un actor mai bun sau mai prost, așa, peste noapte. Fiecare are parcursul lui, așa și eu. Sunt acum într-un punct de la care sper să reușesc să mă dezvolt. Există acest interes, sunt contactat, am jucat în acest film care a atras reacții pozitive, dar, în rest, încerc să îmi trăiesc și să îmi apăr viața privată și să rămân un om normal, fără fițe. Nu le-am avut, nu mi le doresc. Am și alte proiecte, atât în film, cât și în teatru, îmi place să mă dau cu bicicleta și mă implic în proiecte cu care pot să rezonez și aceste lucruri nu vreau să se schimbe.

Levente Molnár este în prezent actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. El poate fi văzut, alături de colegii săi, în spectacole precum “Victor sau copiii la putere”, regizat de Silviu Purcărete.

Interviu de Elena Stanciu.

1 Comment
  1. […] Interviuri cu Levente Molnar puteţi citi AICI şi AICI […]

    Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.