Regizorii Mihai Măniuțiu, Andrei Măjeri de la Teatrul Național Cluj, Leta Popescu de la Reactor de creație și experiment și-au înființat propiile siturile, scrie criticul de teatru Anca Hațiegan.

”La noi nu te poți baza pe arhivele oficiale”, scrie aceasta. De asemenea, tot ea a identificat siteuri ale regizorilor, dramaturgilor, actorilor si criticilor Ana Mărgineanu, Peca Ștefan, Carmen Lidia Vidu, Horia Suru, Mihai Ignat.

Clujul Cultural a întrebat-o pe istoricul de teatru Anca Hațiegan, de la facultatea de profil a UBB Cluj-Napoca, care este importanța apariției acestor siteuri profesionale.

„Pentru că altfel informația se pierde, mai ales în cazul independenților, care nu au o mașinărie de arhivare în spate, ca teatrele de stat. Dar și în teatrele de stat e jale cu arhivele, nimeni nu se ocupă de ele, multe au dispărut, chiar au fost aruncate (cea de la Buladnra, de pildă, sub Darie, cea de la Teatrul Mic, sub Florin Călinescu – crime culturale!). Nu e spațiu, nu sunt oameni competenți etc. De la Teatrul Mic a mai fost salvat câte ceva de oamenii de la tehnic, de măturători, deci, dacă nu te poți baza pe faptul că altcineva va păstra memoria faptelor tale culturale, cum e cazul la noi, atunci e bine ca artiștii să se ocupe ei înșiși de acest lucru, iar site-ul pare a fi o soluție (numai să nu dispară și acela, când nu mai plătește nimeni domeniul).

Istoricul de teatru Anca Hațiegan de la UBB

E un ajutor și pentru istoricul teatral: e foarte greu să aduni informație despre unul și altul, trebuie să sapi în tot felul de locuri, și e mult mai ușor când o găsești toată strânsă într-un loc. Sigur, îmi imaginez un site care să adune, pe categorii, linkuri la profilurile oamenilor de teatru din România, de pildă… Ăsta ar fi un pas mai încolo… Eu mă lupt acum cu un text despre teatrul românesc postdecembrist și așa am ajuns să scotocesc pe internet după profiluri de artiști”, spune aceasta.

Anca Hațiegan este autoarea spectaculosului volum ”Dimineața actrițelor” pentru care a primit premiul Clujul Cultural pentru carte de teatru în iulie 2020. Este conferențiar universitar la UBB.

În vara lui 2020 a apărut Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc. 

”În cei 30 de ani care au trecut de la Revoluția din 1989, au existat mai multe încercări de a construi un Dicționar al teatrului românesc, însă din păcate niciuna dusă la bun sfârșit. În acest timp, arhivele unor teatre sau ale unor personalități teatrale de la noi s-au evaporat inexplicabil, iar documente și obiecte considerate neimportante doar pentru că nu erau ”noi-nouțe” au fost pur și simplu aruncate. Lucruri neprețuite, martori ai vremurilor de început ale acestei arte pe scenele românești se distrug încet, lipsite de condițiile de conservare adecvate sau zac ascunse în depozite din lipsa de viziune a celor care le gestionează și care nu fac eforturile necesare pentru a le recondiționa și a le arăta public. Și tot din cauza neglijenței și indiferenței mai pot apărea și azi, după 30 de ani, în spațiul public fotografii de epocă din spectacole aruncate la tomberonul din spatele unui teatru, cum s-a întâmplat recent, fapt care a uimit opinia publică după ce imaginile au fost răspândite prin Facebook.„ scria în argumentul lansării dicționarului, curatoriat de criticul Cristina Modreanu din București, fondator revista Scena.

”Da, dictionarul ar putea la un moment dat sa adune toata informatia, dar deocamdata sunt numai 50 de articole, speram la o noua finantare sa o continuam. Probabil se va lucra si pe baza de voluntariat. În dictionar sunt tratati, deocamdată, mai mult artiști care nu mai sunt in viață”, a explicat pentru site Anca Hațiegan, care a participat la scrierea dicționarului.

Citește și:

PREMIERĂ. A fost lansat Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.