Sombrero. Mariachi. Veselie şi o grozavă bucătărie. Telenovele siropoase şi drame furtunoase.
Bunici şi mame care au plâns la Salome şi au iubit-o pe Thalia în rolul Rosalindei, tineri care au râs cu cei de la Rebelde. Pe scurt, Mexicul s-a afişat pe micul ecran într-o manta de sentimentalisme, de pe urma căruia ne-am ales cu o serie de expresii: “ te quiero”, “estoi emarasada”, “ “io no tengo dinero”.
Pe lângă producţiile mexicane pe care le-am urmărit pe micul ecran, la cinema am avut parte de filme Hollywoodiene care portretizau Mexicul mai dur, printr-o serie de stereotipuri deja bine cunoscute despre narco-traficantii mexicani lipsiti de scrupule, despre imigrantii pusi pe faradelegi, sau despre saracia lucie din care au scapat pentru visul american. Aproape invariabil, fiecare cursa de masini nebuneasca, fiecare urmarire si schimb de foc periclos, se termina la final de film cu o explozie fulminanta si prinderea raufacatorilor.
Dar câţi dintre noi am văzut şi un film autentic mexican?
O alternativă la toate aceste imagini distorsionate, poate fi Heli, thrillerul mexican autentic ce se lansează şi la noi în ţară pe 8 noiembrie
Heli este un film de un realism cutremurător şi printre degete o vei vedea pe Estela cum trăieşte prima ei poveste de dragoste într-o lume infectată de cruzime. Tânăra fată s-a îndrăgostit de un tânăr cadet ce vrea să fugă cu ea şi să se căsătorească. Dorind o viaţă mai bună, tânărul fură droguri, iar de aici firul poveştii se încâlceşte. Încercarea lor de a-şi îndeplini visul face ca familia Estelei să resimtă consecinţele unui conflict de o violenţă devastatoare.
Într-o lume a drogurilor, a corupţiei şi a cruzimii endemice, Heli, încearcă să îşi ţină familia unită şi o ajută din răsputeri pe sora lui, Estela, să înfrunte traumele resimţite.
Filmul lui Amat Escalante a câştigat premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Cannes!
