14 decembrie 2018

Galeria Șoimii Patriei a premiat un performance

By In Vizual

“Galeria “Șoimii Patriei” are planuri importante pentru 2018, în afara altor colaborări, parteneriate sau expoziții.

“Vom acorda o rezidență artistică pentru doi artiști plastici. Li se va oferi spațiu de creație iar selecția se va face pe bază de portofoliu”, anunța în 2017 curatorul Mihai Nuțu.

La final de 2018 premiantul galeriei “Șoimii Patriei” este artistul  Bándi Dániel Dávid pentru  performance show-ul intitulat  Trichoptera Incommoda care a avut loc la Urania Palace.

Premiul constă într-o sumă de bani.

Galeria a decis ca să acorde un premiu bănesc unui performance din cadrul tuturor proiectelor care s-au derulat sub egida asociației în 2018. Juriul a fost format din artiști plastici cum ar fi Markos Tunde.

Galeria este manageriata de Asociația Origo.

Despre performance:
Metoda de supraviețuire și de autoapărare al trihopterei (un ordin de insecte ale căror larve viețuiesc în apele curgătoare, la adâncime mică, vârâte în niște căsuțe tubulare, construite din materiale găsite în apă: nisip, bucăți de plante, cochilii mici sau fragmente de cochilii de scoici) este una cu care ne putem identifica într-o oarecare măsură. Instinctul și abordarea ideii de protecție a trihopterei, în rădăcini, e una regăsită și aplicată și la omul social. Din această paralelă sintetizată se trage conceptul central al performance-ului: în contrast cu prezența permanentă a maleabilității umane, cu lipsa eternului stabil, a protecției adevărate; stă compensarea problemei centrale: lipsa nuanței a priori a naturii materialului care, sine stătătoare, ar asigura o stare de invulnerabilitate, lipsa unui intern în nelipsă de extern, imposibilitatea de a dizolva condiționarea uneia cu cealaltă. Pe acest arc, într-un mod inconștient, se construiește o structură mai rigidă și mai rezistentă, viabilă (din tipare de comportament, microistorie personală, așteptări sociale, rezultatele experimentărilor, etc) , pe care se poziționează o armură, care să acopere mecanismele dezvoltate și moștenite, să apere internul nativ sensibil și fragil, departe de văzul ochilor judecători. Apoi, armura încercăm să o inhabităm, se “contopește” cu organicul acoperit. Procesul este unul neobservat, acceptat social, adaptarea fiind o cerință nerostită, un bilet ce trebuie dobândit pentru a păși în cercurile societății. În același timp, în centrul intern de gravitație, simțit și în măduva oaselor, dacă suntem sinceri cu noi înșine ( aceasta face parte tot din pachetul nativ), soluția este una forțată, sintetică, chiar patetică, cu care încercăm, dacă vedem prin- și sub straturi și conexiuni, pe cât se poate, la modul conștient să nu ne relatăm, în care încercăm să nu ne reflectăm. Reacția de construire a armurii e un reflex dobândit, reflex de autoapărare al structurării la modul descris mai sus. 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.