30 octombrie 2013

Gabriel Liiceanu despre cel mai nou volum: Cartea mea este o poveste despre fiarele pădurii

By In Special

Cea mai recentă carte semnată de Gabriel Liiceanu, intitulată “Dragul meu turnător”, o lucrare despre supravegherea în vremea lui Ceaușescu și despre o revanșă târzie, care ia forma unei povestiri, a fost lansată marți seară, în absența autorului, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

“Cartea mea este o poveste despre fiarele pădurii (…) o poveste a transformării unei societăți de semeni într-una de dușmani”, menționează Liiceanu, într-o scrisoare citită la lansare de Lidia Bodea, director general Humanitas.

Bodea a mai spus că o posibilă sesiune de autografe a autorului pentru “Dragul meu turnător” va fi organizată în Librăria Humanitas de la Cișmigiu, cartea urmând să fie lansată pe 23 noiembrie la Târgul Gaudeamus.

Conf. dr. Virgiliu Leon Țârău, vicepreședinte al Colegiului C.N.S.A.S, consideră că volumul reprezintă “nestemata” care a ieșit din Arhiva C.N.S.A.S, o carte care s-a născut “cu efort”, “prin întoarcerea în trecut, privit din perspectiva zilei de astăzi”.

“Profesorul Liiceanu vorbește despre fapte, cu subiect și predicat, numind persoane, numind înscrisuri, încercând să ne explice nouă în ce a constat acea lume”, a spus Țârău.

Pentru vicepreședintele Colegiului C.N.S.A.S, lucrarea este deopotrivă o poveste etică, estetică, dar și încrâncenată, un ghid pentru viitoarele generații care vor relua această discuție și vor încerca să înțeleagă ce i s-a petrecut României în timpul comunismului.

El consideră că povestea lui Liiceanu, una care li s-a întâmplat și multor altora, este una despre încălcarea libertăților, în termenii unei bătălii pentru reconcilierea acelui trecut, dar nu în tăcere, ci în care să fie puse pe masă faptele.

“Dragul meu turnător” poate ține loc de manual de psihologie și de istorie”, a declarat Germina Nagâț, director de investigație C.N.S.A.S, îndemnând la a ne vedea dosarele părinților și bunicilor. “Dacă citiți această carte, faceți pe urmă pasul următor și încercați să ne căutați și luați-vă dosarele”, a spus Nagâț.

Criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu a afirmat că lucrarea este o carte importantă pentru autor, care abia după citirea ei ne poate da adevărata față a urmăritului ca victimă între informator și ofițerul de securitate.

“În vara lui ’89 serviciile de la noi aveau scenarii în care puteam fi Occident, Orient, o gubernie rusească, ori scenarii care să ne ducă direct la închisoare sau la eșafod”, afirmă Mihăilescu.

El consideră că “informările acestora ne duceau la fel înspre bine sau înspre rău, dar numai de inocența lor nu putem vorbi”, iar după ’89 “nu li s-a întâmplat nimic rău”.

Criticul consideră că în dosarul de urmărire al lui Gabriel Liiceanu este “mai puțin Orwell și mai mult Gogol și Ionescu”, filosoful fiind caracterizat de Securitate fie de stânga, fie de dreapta extreme.

Dan C. Mihăilescu și-a exprimat curiozitatea de a afla cine din cadrul aparatului de partid și al Securității a dat bun de tipar pentru apariția, în anii ’80 a “Jurnalului de la Păltiniș”.

“Noi eram o masă de figuranți în mâna lor de păpușari, pentru a ieși maculați în ’89, pentru a nu-i putea condamna pe ei”, a mai spus criticul.

Una dintre figurile marcante ale Școlii de la Păltiniș, Gabriel Liiceanu, este deopotrivă o cunoscută personalitate civică și academică, filosof, eseist și scriitor.

“Jurnalul de la Păltiniș” este un bestseller al anilor ’80, mijlocind pentru public întâlnirea cu modelul cultural construit de Noica. Din aceeași perioadă datează traducerile din Platon și primele traduceri din Heidegger, la a cărui cunoaștere în România va contribui esențial.

“Apel către lichele” devine un manifest al conștiinței civice românești.

După 1990, seria volumelor de filosofie inițiată de “Tragicul” continuă cu “Cearta cu filosofia” și “Despre limită”.

În seria “Despre minciună”, “Despre ură”, “Despre seducție”, filosofia se deschide spre un discurs mai eseistic și implicat în viața cetății, în timp ce “Ușa interzisă”, “Scrisori către fiul meu” și “Întâlnire cu un necunoscut” îl impun ca pe unul dintre cei mai importanți și citiți autori de “literatură personală” din România. AGERPRES (AS — autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu)

Etichete:

 

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.