16 februarie 2014

Expoziţie inedită la Muzeul Etnografic din Cluj în memoria lui Ernest Klein

By In Actualitate, Pictură

Astăzi, a avut loc la Muzeul Etnografic al Transilvaniei vernisajul expoziţiei „Îndrăgostit de lemn… In memoriam intarsierul Ernest Klein”,  organizat de către Muzeul Etnografic în parteneriat Comunitatea Evreilor din Cluj.

 La eveniment au luat parte reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din Cluj, dar nu numai, cât şi oficialităţi, unde îl amintim pe vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Vakar Istvan, care de altfel a ţinut să le adreseze câteva cuvinte celor prezenţi: “Astăzi, aici, întâlnim două culturi cu o istorie zbuciumată. Împreună, trebuie să creştem Clujul pentru că ne dorim să fim Capitală Culturală Europeană. Cultura noastră este una multiculturală şi putem să construim un Cluj mai puternic arătând culturile noastre. Eu sunt şi armean şi maghiar şi iubesc această comunitate şi îmi doresc ceea ce ne dorim cu toţii, să devenim Capitală Culturală Europeană în 2020. Vreau să vă spun că anul viitor, Clujul, va fi Capitală Europeană a Tineretului”.

 

O poveste de viaţă inedită,  lasă în urmă o comoară de suflet

 Expoziţia conţine artefacte cu valoare afectivă salvate din lagăr, elemente din instrumentarul specific intarsierului, modele, eşantioane, faze de lucru caracteristice, mic mobilier, piese uzuale cu valenţe artistice şi plachete decorative.

 Întreaga viaţă a lui Ernest Klein s-a derulat sub ceea ce el numea „vraja lemnului”. Acest material organic, cald şi generos, i-a oferit lui Ernest Klein atât posibilitatea de a asigura supravieţuirea familiei sale în condiţiile inumane ale deportării în lagărul de la Moghilev, cât şi ocazia de a profesa – şi după război – cu vocaţie în acest domeniu, iar la vârsta senectuţii i-a oferit şansa de a-i explora şi savura valenţele estetice.
Bineinţeles, de la acest eveniment nu a lipsit fiul lui Ernest Klein, care de altfel a pus la dispoziţie exponatele, obiecte lucrate din lemn de tatăl său. Cu bucurie în suflet, Andrei Klein spune că prin această expoziţie a îndeplinit un vis al tatălui său. “Acest eveniment, pentru mine, reprezintă unul dintre proiectele de viaţă. Lucrările făcute de tatăl meu au un substrat istoric trist. Pe scurt,  lucrurile au devenit foarte dificile când tatăl meu a ajuns în lagăr şi trebuia să îşi întreţină familia şi a reuşit cu ajutorul acestei pasiuni. Ceea ce se întâmplă astăzi, este un vis împlinit pentru tatăl meu. Mi-aş fi dorit să fie mai mulţi tineri în sală, dar mă bucur că am reuşit să îi împlinesc acest vis”.

Vizitatorii acestei expoziţii vor avea ocazia să asculte întreaga poveste a familiei Klein chiar din gura fiului artistului, Andrei Klein.

DSCN4747

Lucian Năstasă (istoric): “Ernest a lăsat lemnul să vorbească în locul lui. El nu se considera un artist

 “În spatele acestei expoziţii se ascunde o viaţă din perioada interbelică, ştiţi prea bine, violenţa era la ordinea zilei, tinerii comiteau acte de violenţă. Să nu vă închipuiţi că atunci era democraţie, acum avem o şansă de democraţie, dar perioada interbelică, în care s-a format Ernest Klein, este una foarte dificilă. Viaţa la Cluj nu era uşoară, apoi începuse antisemitismul şi toţi evreii au fost trimişi în afară, aşa că familia Klein s-a refugiat la Vatra Dornei, unde de altfel se formase o comunitate  de evrei destul de mare. Dar, asta nu a însemnat fericirea pentru familia Klein, iar apoi a urmat deportarea, dacă putem să îi spunem aşa şi documentele de astăzi o arată, aceste lucruri erau foarte bine organizate. Aşa că au ajuns în Basarabia. Salvarea pentru evrei a venit din partea unui evreu din Rădăuţi care a adunat cam 1200 de evrei şi a construit o comunitate care să nu plece spre Transnistria. Aşa să vă închipuiţi că familia Klein, locuia într-o camera cu alte persoane şi erau vreo 6 persoane în total în acea cameră. Erau extrem de solidari. Ernest Klein provenea dintr-o familie cu mulţi fraţi, azi nu ştiu dacă mai trăiesc cinci, dar ştiu că recent unul dintre fraţi a împlinit 100 de ani. Să ştiţi că revenirea la o viaţă normală nu a fost deloc uşoară. A venit la Cluj şi şi-a deschis un atelier de prelucrare a lemnului, a fost profesor de atelier la o şcoală de surdo-muţi şi a avut mulţi discipoli. Ernest a lăsat lemnul să vorbească în locul lui. El nu se considera un artist. Când Andrei Klein a revenit la Cluj, a mai găsit doar câţiva evrei”, povesteşte Lucian Năstasă , istoric la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române.

DSCN4745

 

O astfel de expoziţie cere o atmosferă pe măsură

Spre finalul evenimentului au fost puse în valoare câteva momente culturale, tradiţionale. Formaţia klezmer „MAZEL TOV” a încântat auzul celor prezenţi cu câteva cântece. Această formaţie a luat fiinţă în februarie 2002, sub egida Comunităţii Evreilor din Cluj-Napoca, fiind prima formaţie din ţară care, după război, a readus la viaţă acest gen de muzică. Prezentă, de-a lungul anilor, pe scena serbărilor vesele de Purim şi de Hanuka, la festivaluri folclorice şi interetnice, precum „Serbările transilvane” de la Cluj, „Săptămâna toleranţei” de la Tg. Mureş, „Summit-ul minorităţilor” de la Rădăuţi, „Proetnica” de la Sighişoara, „Klezmerfest” de la Odessa (Ucraina), etc., formaţia promovează cu precădere muzica klezmer şi cântecele idiş tradiţionale din spaţiul nostru geografic.

Şi formaţia klezmer MAZEL TOV a fost prezentă la vernisaj cu un scurt program de vechi cântece idiş şi ebraice, ilustrând credinţa şi speranţa evreilor în vremuri mai bune, intercalate între două suite instrumentale pline de vioiciune.

DSCN4756

 

Cine a fost Ernest Klein

 Ernest Klein s-a născut în Reghin la 28 iunie 1912, într-o familie numeroasă, cu nouă copii. Tatăl lui fiind tâmplar, tânărul Klein copilăreşte în acest mediu, iar după terminarea şcolii elementare deprinde meşteşugul în atelierul familial. Perioadele pe care le petrece în diverse oraşe şi ateliere, îi aduc lărgirea orizontului şi un plus de competenţă profesională. La Cluj face cunoştinţă cu tehnica de tâmplărie, la Sighetul Marmaţiei are prilejul să înveţe tehnica de confecţionare a mobilierului curbat.

În 1940, în urma dictatului de la Viena, Transilvania de Nord intră sub administraţie maghiară, iar Ernest se refugiază împreună cu soţia la Bucureşti. Munca de la Fabrica de mobilă din Bucureşti îi prilejuieşte contactul cu fumirul. Această ultimă descoperire se pare că îi marchează întreaga viaţă îndrăgostindu-se de bogăţia desenului, nuanţelor, structurii esenţelor lemnoase, nucul fiind esenţa lui preferată.

Din cauza măsurilor antievreieşti promulgate după devenirea României ca stat naţional regionar, cuplul se mută la Vatra Dornei. De aici sunt deportaţi în 1941 în Transnistria, ajungând în lagărul de la Mochilev. Pentru a supravieţui, Ernest Klein, procura cu dificultate material lemnos din care confecţiona chiar şi militarilor români papuci de lemn, albume de mici dimensiuni, sipete pentru scrisori, dar şi alte lucruri.

După război, revenit la Cluj, Ernest lucrează timp de trei ani ca şi tâmplar pe cont propriu. Din 1948 intră în învăţământul profesional fiind maistru instructor-profesor. Din anul 1975, după pensionare, intră în rândul artiştilor amatori şi se dedică pasiunii lui colaborând în cadrul cenaclului “Atelierul 11”. Ernest Klein a organizat expoziţii în colaborare cu alţi artişti, dar şi singur, iar pentru activitatea sa expoziţională a fost premiat cu diploma Asociaţiei Artiştilor plastici Amatori (1975-1977, 1978), obţine premiul II la expoziţia naţională a artiştilor plastici amatori (1981) şi premiul I la diferitele etape ale Festivalului “Cântarea României” (1980-1983),

Ernest Klein a încetat din viaţă 29 decembrie 1995 la Cluj-Napoca.

Cei care doresc să viziteze această expoziţie  trebuie să ştie că ea va rămâne deschisă în perioada 16-28 februarie 2014, între orele 9-17, în incinta Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Text+ foto de A. K.

Colaborator Clujulcultural.ro

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.