Experienţele unor intelectuale clujence în India

Esenţial

Astăzi a avut loc primul eveniment organizat de Centrul Clujean pentru Studii Indiene, iar în cadrul acestuia au fost prezentate experienţele unor invitaţi care au avut ocazia să viziteze India.

Cum a început totul şi de ce India Sutra?

Mă duc în acelaşi loc dar nu fac acelaşi lucru. De fiecare dată când merg în India fac altceva. Prima dată când am avut ocazia să merg în India am mers dintr-o întâmplare. La un eveniment şi apoi am mers fie la conferinţe, sau alte ocazii. Ne dorim să dezvoltăm proiecte frumoase, care să ofere ocazia unor studenţi să ajungă acolo. De ce India Sutra? Pentru că India atrage de fiecare dată. Am ales ca invitate două doamne care au fost în India de mai multe ori şi care vă vor împărtăşi ideile lor. Este vorba despre Hanna Bota şi Iudita Pelea. Aşa cum o bună prietenă spunea, pe mine încăpăţânarea m-a determinat să deschid acest centru de studii indiene şi mă bucur că am făcut-o, cererea este foarte mare. Vom încerca să avem şi un festival cândva spre sfârşitul anului”, a declarat Mihaela Gligor, directorul Centrului pentru Studii Indiene a UBB.

india sutra 1
Mihaela Gligor, directorul Centrului Clujean pentru Studii Indiene

 

India mea, India ta...

FIecare dintre invitaţi vede India dintr-o perspectivă diferită. Într-o notă glumeaţă, invitaţii au numit-o “India mea”, în funcţie de ceea ce au văzut. Scriitoarea Hanna Bota a fost primul invitat care  şi-a povestit impresiile dobândite în urma vizitării Indiei.

“Vă spun drept că nu mi-am dat seama atunci prima dată când am mers în India ce m-a determinat să merg. M-am gândit că merg doar să văd o nouă civilizaţie, dar totuşi experienţele spirituale sunt total diferite de cele culturale. Nu voi intra în detalii, dar călătorind şi în alte zone, mi-am dat seama că văd lumea altfel. Ceea ce a fost şocant în India a fost faptul că este una să vezi pe un documentar cum se trăieşte în India şi alta este să o trăieşti pe pielea ta. Te şochează diferenţele atât de mari, opolenţa ceea atât de invazivă în culoare, în bogăţie vis-a vis de partea săracă. Ele nu există, acolo nu trebuie să cauţi sărăcia. Mergi pe stradă vezi un templu, iar în faţă sunt cerşetori, nu este o zonă separată. A fost şocant să vezi avalanşa aceea de oameni. Prima mea reacţie a fost de consternare. O oarecare milă. Vorbeam Excelenţa Sa, consulul nostru, care era indian, care susţinea cultura, şi am vorbit despre şocul meu de a vedea partea de sărăcie, dar el îmi spunea că aşa este normal să fie, iar că noi cei care venim acolo vrem să facem ceva, dar îmi spunea că nu trebuie făcut ceva, că lucrurile trebuie să fie aşa pentru că ele au un rost. La ei funcţionează foarte bine partea de credinţă. Fiecare trăire a noastră se bazează pe o credinţă. Comportamentele lor sunt foarte diferite. Ei se închină la zei, la diferiţi zei în funcţie de credinţele şi nevoile lor spirituale. Când am mers acolo, am trecut pe o stradă pe care erau 700 de temple. Vă daţi seama? 700 de temple şi toate utilizate. Să nu vă închipuiţi temple mari ca nişte biserici, nu, sunt încăperi mici unde oamenii merg să se închine. Toată lumea se închină în India. Când m-am întors am scris cartea. Noi încă trăim într-o segregare. Ne gândim la noi, al nostru, noi suntem mai deştepţi şi ar fi cazul să ne gândim că suntem o singură umanitate pe o singură planetă”, a povestit Hanna Bota.

În cadrul evenimentului au fost prezentate şi scurte filmări reprezentând modul în care se închină indienii în micuţele temple, precum şi o parte a ritualului realizat pentru căsătorii.

Iudita Pelea- “întâlnirea cu Dalai lama a fost întâlnirea vieţii mele”

Iudita Pelea, a fost unul dintre invitaţii care a avut ocazia să îl cunoască pe Dalai Lama şi implicit partea de spiritualitate a Indiei. Iudita susţine că timpul petrecut în India îi apropie pe oameni de Dumnezeu.

“Este ceva ce te strigă, te cheamă să revii în India. Dar, vei vedea acea sărăcie. Dacă eşti concentrat pe ea, ai să o vezi, eu nu m-am concentrat pe ea. La întoarcere am scris câteva rânduri, pentru că au trecut deja câţiva ani, iar amintirile se mai şterg. A fost întâlnirea vieţii mele. Întâlnirea cu Dalai Lama. Cel mai acut sentiment ce mă încearcă este dorul. M-am tot întrebat de ce? De peisaje? De miros? De gustul mâncării? Nu cred, niciodată nu a mai fost un dor atât de sfâşietor. Viaţă, libertate şi fericire. De ce m-am simţit acolo atât de în viaţă, de liberă şi de fericită? Eram oare mai aproape de Dumnezeu? Nu, dar cert este că m-am simţit aşa. Ce m-a făcut să Îl simt atât de aproape? Oamenii. Liniştea lor, fericirea lor, compasiunea, smerenia, umilinţa femeilor, valori pe care nu le mai regăseşti. Omul sfinţeşte locul, oamenii aceia Îl aduc mai aproape de tine pe Dumnezeu. Pentru ei fericirea este cel mai important lucru. Fericirea este starea minţii, pe care o ai sau nu. Fericirea nu se măsoară în mărimea contului bancar sau a bogăţiilor, ori a metrilor pătraţi locuiţi”, a povestit Iudita.

Cu toate că Iudita Pelea a declarat că doreşte să se reîntoarcă în India fiind încercată de un sentiment acut de dor, Hanna Bota a spus că doreşte să mai călătorească, dar doreşte să vadă alte locaţii precum Nepal sau Japonia şi asta pentru că este de părere că sunt încă multe de descoperit.

Evenimentul a adus cu sine o serie de imagini inedite din zone diferite ale Indiei realizate de Roxana Cosma precum şi un roman scris de Hanna Bota intitulat “Dansând pe Gange” dar şi o carte de poezii intitulată “Poeme hindice”.

De altfel, directorului Centrului de Studii Indiene, Mihaela Gligor, a promis ca astfel de evenimente o să fie organizate lunar, ba mai mult, şi-a propus să atingă ţeluri înalte, printre care şi organizarea unui festival la Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *