Cronică de teatru. Sânziana, Pepelea  şi Dabija

Esenţial

Mâine, de la ora 19.00,  la Teatrul Naţional Cluj, are loc avanpremiera piesei „Sânziana şi Pepelea” în regia lui Alexandru Dabija.  clujulcultural.ro publică o cronică a acestei piese. Preţul biletelor la spectacolul de mâine: 40 lei, 30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 7,5 lei – reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.

„Am simţit nevoia de la bun început să alătur numele regizorului Alexandru Dabija celor două bine cunoscute personaje, întrucât spectacolul cu piesa lui Vasile Alecsandri, prezentat în aceste zile ca avanpremieră a stagiunii viitoare de Teatrul Naţional din Cluj, poartă marca inconfundabilă a cunoscutului om de teatru. Dabija a intuit virtuţile scenice extraordinare ale acestui text dramatic scris acum 130 de ani şi l-a readus în atenţia spectatorilor proaspăt, expresiv, strălucitor. Aş îndrăzni să compar intreprinderea sa cu cea a unui restaurator de artă, care se apropie de un obiect vechi şi valoros, redându-i strălucirea iniţială prin intervenţii ferme, dar respectuoase.

Alecsandri a intitulat Sânziana şi Pepelea  feerie naţională. Ei bine, regizorul se străduieşte să-i păstreze neştirbite aceste două atribute. El este conştient de potenţialităţile de joc ale piesei care oferă o mare libertate de intervenţie atât directorului de scenă, cât şi actorilor. Şi acţionează în consecinţă, brodând pe marginea textului original, creând situaţii inedite, îngroşând anumite tuşe satirice, stimulându-i pe actori „să se joace” de-a zmeul şi prinţesa, de-a Muma Pădurii şi Zâna lacului.

sanzaiana 2
Cristian Grosu joacă în „Sânziana şi Pepelea”

În viziunea regizorului, Sânziana şi Pepelea nu rămâne un simplu basm pentru copii, ci este citit în cheie modernă, care se adresează în primul rând adulţilor, valorificând satira politică deghizată abil în ficţiune. Desigur, urmărim în principal povestea clasică a unei prinţese răpite de un zmeu şi salvată de un băiat sărac şi isteţ. Dar, pe lângă prinţesă şi erou există o întreagă galerie de personaje cu încărcătură moralizatoare şi trimiteri contemporane directe: împăratul Papură Vodă, veşnic indecis în legătură cu politica ţării, sfetnicii regali Păcală şi Tândală cam prea grijulii cu interesele personale, prinţii peţitori Lăcustă Vodă şi Pârlea Vodă atât de lacomi încât le mor regatele de foame şi de sete. O galerie de personaje neobişnuite, distribuite în roluri clasice dar care reuşesc să iasă din tipare şi să surprindă plăcut spectatorii cu personalităţile lor bizare. În nici un caz un basm predictibil sau plictisitor.

Libertatea pe care piesa o lasă interpreţilor săi se poate vedea şi la nivelul muzicii. Alecsandri a scris un musical avant la lettre. Dabija îl continuă şi îşi construieşte spectacolul pe un inspirat suport melodic semnat de Ada Milea şi Anca Hanu, cu texte noi, pline de savoare. Actorii fac giumbuşlucuri, cântă şi dansează cu vădită plăcere, se bucură ei înşişi de jocul lor, antrenând  spectatorii într-o frenezie debordantă. Umorul este de cea mai bună calitate, de la comicul  agrementat cu echivocuri suculente, dar fără trivialităţi (scena seducţiei Mumei Pădurii – Codruţa!! – de către Pârlea este antologică) şi până la umorul scenelor colective – invocarea ploii de grupul de babe habotnice, cu prapuri şi icoane sau încăierarea cam lumească dintre …vrăjitoare şi zâne.

Şi pentru că tot am amintit de aceste personaje fantastice, trebuie subliniat că intervenţia restauratoare benefică a lui Dabija asupra textului lui Alecsandri este vizibilă şi la nivelul interpretării sale folclorice. Regizorul aprofundează sugestiile legate de  eresuri şi obiceiuri populare, introducând în spectacol secvenţe de mare forţă şi dramatism cum ar fi cele ale blestemelor, sau cele cu trimiteri la iele, vrăji şi vrăjitoare.

sanziana 3

O asemenea performanţă artistică nu ar fi fost posibilă fără efortul conjugat al unei întregi echipe care s-a alăturat cu convingere regizorului în intenţiile sale. Pe lângă cei amintiţi până acum, să mai notăm scenografia inventivă şi funcţională a lui Cristian Rusu, mişcarea scenică dinamică – Florin Fieroiu şi echipa de actori (fiecare interpretând mai multe roluri, unele în travesti !!) din care se detaşează Anca Hanu, Miriam Cuibus, Irina Wintze, Romina Merei, Dragoş Pop, Cristian Grosu, Ionuţ Caras, Radu Lărgeanu.

„Ţinta spectacolului este în primul rând să binedispună”, a declarat Alexandru Dabija. Ei bine, regizorul poate fi mulţumit. La ieşirea din sală, toată lumea fredona partiturile celor două compozitoare.

Alexandru Dabija a primit în acest an Premiul UNITER pentru regia spectacolului „Două loturi” la Teatrul Naţional Bucureşti. La Naţionalul clujean, regizorul a mai montat  „Florenţa sunt eu”, „Pygmalion”, „Colonelul şi păsările” şi „Prostia e nemuritoare”

text de Radu Constantinescu – Ziarul de Duminică

––––––––––––

SÂNZIANA ȘI PEPELEA
de Vasile Alecsandri

regia: Alexandru Dabija
scenografia: Cristian Rusu
muzica originală: Ada Milea, Anca Hanu
mişcare scenică: Florin Fieroiu
asistent costume: Cătălina Chirilă
asistent de regie: Leta Popescu

Distribuţia:
Sânziana, Baba Catrina, Zână – Anca Hanu
Baba Rada, Zâna Lacului – Miriam Cuibus
Baba Anghelica, Zână – Angelica Nicoară
Baba Marghioala, Zână – Irina Wintze
Tândală, Baba Gheorghița – Romina Merei
Baba Casandra, Zână – Adriana Băilescu
Pasărea măiastră, Baba Safta, Zână – Patricia Brad
Pepelea – Matei Rotaru
Zmeul, Baba Anica – Ionuţ Caras
Papură, Baba Domnica – Radu Lărgeanu
Codruța – Cristian Grosu
Păcală – Adrian Cucu
Lăcustă – Cătălin Herlo
Pârlea – Dragoş Pop
Popa Parodie – Cristian Rigman
Zorilă, Paharnicul – Miron Maxim
Murgilă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Stolnicul – Silvius Iorga
Cuviosul Mihnea Trompetistul – Mihnea Blidariu

regia tehnică: Constantin Pojonie, Arhidiade Mureşan
design lumini: Jenel Moldovan
operatori lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean
sonorizare: Marius Rusu
sufleor: Ana Maria Moldovan