16 decembrie 2013

Cronică de film. Întoarcerea Hobbitului pierdut

By In A 7-a, Esenţial

Am făcut cunoștință cu Hobbitul prin 2002, când un amic din copilărie, venit în vizită din Israel, mi-a făcut cartea cadou, vexat că nu auzisem nici de ea, nici de trilogia „Stăpânul Inelelor”. Printre scopurile vizitei sale în România era să-și facă un tatuaj complex cu Gandalf, pe biceps și antebraț.

Am deschis cartea cu tot scepticismul de care eram în stare – la 27 de ani nu îți prea mai arde de basme. Am închis-o șapte-opt ore mai târziu, cu ochii roșii de la atât citit și mațele ghiorăind de la atâta nemâncare. Bilbo, Thorin sau Gandalf îmi bântuiau prin lobul frontal, plăsmuiri aproape palpabile ale imaginației lui Tolkien.

Pe parcursul lecturii mi-am imaginăt cu poftă, iar și iar, cum ar fi un film făcut după carte. Așa că, anul trecut, după ce dobândisem bune competențe în geo-politica, istoria și civilizația Pâmântului de Mijloc, citind cu nesaț „Stăpânul Inelelor” și apoi vizionând filmele, am purces la Cinema City, să văd „O călătorie neașteptată”, prima parte a noii isprăvi semnate de Peter Jackson – o trilogie inspirată din cartea Hobbitul.

Dezamăgirea a fost mare. Dincolo de imaginile spectaculoase, firești pentru un film cu bugetul generos, pelicula mi s-a părut o zeamă lungă, întinsă pe oasele sleite ale unor orci incosistenți, cu un Richard Armitage care nu a părut nicio clipă convins că poate interpreta credibil căpetenia unor gnomi și cu un Martin Freeman ucigător de plictisitor în rolul lui Bilbo. Sigur, Ian McKellan a fost un Gandalf ok, doar era la al patrulea film în această postură, dar fără sclipiri.

the-hobbit1

Partea a doua filmului, care rulează din 13 decembrie și în România, pune însă  „Hobbitul” în drepturile sale, de poveste care a reconfigurat genul fantasy. Firul narațiunii se reînnoadă rapid, după un intro care lămurește întâlnirea dintre Gandalf și Thorin Scut-de-Stejar. Orcul Azog este retras într-un plan secund, rolul de urât al filmului fiind preluat de ceva-mai-credibilul Bolg. Scenariul vine cu fire ale narațiunii care nu se regăsesc în carte, cum ar fi idila – cam forțată – dintre elfa Tauriel și gnomul Kili, sau călătoria lui Gandalf secondat de Radagast spre fortăreața Dol Gudur.

În general, întreg filmul este cu o clasă peste prima parte, din punct de vedere al realizării scenelor – cu un plus pentru coregrafia tehnicii de luptă a elfilor  – dar mai ales al personajelor. Aici ies în evidență Richard Armitage, care începe să creadă că poate fi un Thorin convingător, dar și Luke Evans, ca Bard Arcașul. Nu în ultimul rând, Martin Freeman este un Bilbo ceva mai viu, chiar captivant în unele scene, când îi dă replica lui Smaug.

Filmul bifează și o serie de efecte speciale memorabile, cum ar fi cursa gnomilor pe apele năvalnice ale Râului Pădurii, înconjurați de orci, bătălia din furnalurile Muntelui Singuratic, iar Esgaroth, orașul lacului, este o minunăție care pare aievea.

Smaug, în sine, este cel mai bine realizat dragon pe care l-am văzut pe ecrane, iar wargul care clămpăne din fălci la câțiva milimetri de fața lui Azog este o altă minunăție.

La toate acestea se adaugă o doză subțire de umor, infiltrată prin peripețiile sau remarcile câtorva gnomi burtoși și bărboși din ceata lui Thorin. Dimensiunea dramatică a filmului nu prea există, dar poate fi găsită, de cineva care o caută atent, în înfruntarea dintre Gandalf și Sauron sau în discuțiile sumbre dintre vrăjitor și elfa Galadriel.

La final, filmul nu mai lasă senzația de zeamă lungă. Este mai scurt și mult mai puțin plictisitor decât primul și promite ca a treia parte a trilogiei să atingă nivelul peliculelor din seria „Stăpânul Inelelor”

PS: Traducerea în română a titlului original „The Desolation of Smaug” prin „Dezolarea lui Smaug” este o mare prostie. De altfel, în subtitrarea filmului este folosită sintagma corectă – „Pustietatea lui Smaug”.

Cronică de Bogdan Stanciu

editorial_bogdan-stanciu1

Bogdan Stanciu este absolvent de jurnalism și are o experienţă de aproape 20 de ani în presă. Este redactor la revista „Sinteza”, editor la transilvaniareporter.ro și proprietar al site-ului cluj.travel.