21 octombrie 2013

Clujul neștiut: cinci ghiulele de tun în zidul ascuns al cetăţii

By In Esenţial

Erau vremuri când rivalitatea dintre Cluj şi Timişoara nu se manifesta ca acum, prin strategii pentru cucerirea titlului de Capitală Culturală Europeană. Erau vremuri negre, crâncene, când armatele Paşei de Timişoara trăgeau, la propriu, asupra Clujului, oraș liber transilvan. Erau vremurile în care bătrâna cetate clujeană se apăra de ghiulele turceşti la adăpostul vechiului zid. Este o poveste din trecut ale cărei urme se mai păstrează și acum. Dovezile sunt ascunse bine, în ziduri vechi, de după ganguri întunecoase.

Clujulcultural.ro vă oferă fotografii cu ghiulele turcilor care au vrut să cucerească Clujul. De tunurile otomane nu au fost scutite nici bisericile iar ghiulele Paşei de Timişoara nu au ocolit Biserica Sfântul Mihail. Acestea s-au înfipt în zidurile vechiului Cluj care au rezistat iar acum nu ne rămâne decât să le trasformăm în atracţie turistică. Cei care doresc să le vadă pe viu trebuie să între în gangul de pe strada Bilaşcu nr.7  sau să se uite atent la Zidurile Bisericii Sfântul Mihail (o foto cu ghiulea turcească înfiptă în biserică în galeria de mai jos)

“Au existat mai multe asalturi asupra Clujului. La cel din 1603, da, a fost Paşa de Timişoara care asalta Clujul. Oraşul era unul liber regal apărat de trupe imperiale. Asaltul a durat mai multe zile. La final s-a semnat un armistiţiu. Trupele regale s-au retras din oraş iar turcii au renunţat la devastare. Apoi au fost asalturile din secolul 17. După cucerirea Oradiei şi Huedinului de către turci a venit rândul Clujului să fie asediat dar a rezistat. Graniţa dintre Turcia şi Principatul Transilvaniei era undeva la Gilău, dacă vă vine să credeţi! Clujul a rezistat. Turcii au atacat pentru că Clujul era parte în Războiul de 15 ani, între Liga Sfântă şi Imperiul Otoman” a explicat istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic din Cluj.

Aşa cum informează şi siteul cluj.travel, cel puțin două proiectile trase de turcii comandați de Pașa de Timișoara în timpul asediului din iunie 1603 s-au înfipt în  Biserica Sfântul Mihail. Unele ghiulele au lovit zidul dinspre grupul statuar Matia Corvin al bisericii. Observatorii atenţi pot zări cele două ghiulele cu ochiul liber.

 Ce a fost Paşalâcul de la Timişoara?

Pașalâcul Timișoara (în turcă Eyâlet-i Temeşvar) a fost o entitate administrativă în perioada după 1552, anul ocupării părții de vest a Banatului de către otomani, până în 1716, când Habsburgii i-au alungat din provincie, scrie wikipedia.org.

Provincia era condusă de către un pașă de rang superior, cu două tuiuri, adică de către un beglerbeg. Acesta avea în subordine sangeacbeii, șefii sangeacurilor (steagurilor), diviziunile administrative ale pașalâcului. La început pașalâcul cuprindea sangeacurile LipovaCenadGyula,Moldova Veche și Ineu. În 1660 numărul acestora crescuse mai mult decât dublu, prin expansiunea pașalâcului spre nord și est: Timișoara, Lipova, Cenad, Gyula, Ineu, Moldova Veche, CaransebeșLugojAradFăgetBecicherecul Mare. Sangeacurile erau divizate în așa numitelekaza, conduse de un judecător, un kadi. Subunități administrative și mai mici erau comunele, numite nahiye și satele ori cătunele, numitekarye.

Ghiulea și pe Biserica Sfântul Mihail: