4 septembrie 2015

Cartea zilei. “Istoria României. Album. Deceniul XX (1961-1970)” de Vasile Lechinţan

By In Actualitate, Carte
Apariţia unui album al deceniului 7 al României nu se vrea o reconstituire a spiritului epocii, nu se vrea o materializare a unei nostalgii faţă de „lagăr”, ci o reconstituire a istoriei României reale şi vii, cea care a rămas în memoria afectivă a naţiunii.
Este cazul masivului volumul intitulat Istoria României. Album. Deceniul XX (1961-1970).
carte
“Fiecare popor, fiecare conştiinţă care-şi iubeşte ţara în care s-a născut, ţara din orice epocă, fie favorabilă, fie grea, are o memorie bine sedimentată a adevăratei vieţi naţionale. În anii 1961-1970 societatea românească a fost alături de un George Călinescu, de Mihail Sadoveanu (chiar folosit fiind în funcţii de stat), de Arghezi, de Agârbiceanu, de Grigore Moisil, de Marin Preda, de sublimele frumuseţi feminine Irina Petrescu, Ilinca Tomoroveanu, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman, Coca Andronescu, Sanda Toma, Ana Szeles, Silvia Popovici, Rodica Tapalagă, Aimee Iacobescu, de fermecătoarele Tamara Buciuceanu-Botez, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitănescu, Stela Popescu, Rodica Mandache, Leopoldina Bălănuţă, Margareta Pâslaru (şi stea a muzicii uşoare), Melania Ursu şi de altele numeroase, de actorii Victor Rebenciuc, Liviu Ciulei (şi regizor), Radu Beligan, George Calboreanu, Ştefan Ciubotăraşu, George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Gheorghe Cozorici, Ştefan Iordache, Iurie Darie, Mihai Fotino, Alexandru Arşinel, Ilarion Ciobanu, Matei Alexandru, Dan Nuţu, Şerban Cantacuzino, Octavian Cotescu, Ion Dichiseanu, Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Amza Pelea, Ion Lucian, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu (şi regizor), György Kovács, Ion Besoiu, Emanoil Petruţ, Florin Piersic, Puiu Călinescu, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Szobi Cseh, Mitică Popescu, Sebastian Papaiani, Septimiu Sever şi de mulţi alţii. S-au realizat atunci şi coproducţii cu cinematografii din ţări cu statut foarte onorabil al democraţiei occidentale. Au jucat la noi misterioasa şi sublima frumuseţe Marina Vlady, frumoasele Marie Jose Nat şi Marilu Tolo, apoi Jean Marais, Richard Johnson, Pierre Brice, Antonella Lualdi, Georges Marchal şi alţii.
Tot „cu faţa la frumuseţe” erau românii, în anii 1961-1970, şi la spectacole de muzică populară cu Maria Tănase, Gheorghe Zamfir, Ion Cristoreanu, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu, Gheorghe Turda, Tudor Gheorghe, Veta Biriş, Laura Lavric, Ana Pop Corondan, Nicolae Sabău, Mariana Drăghicescu, Dumitru Fărcaş, Lucreţia Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Fărâmiţă Lambru, Irina Loghin, Valeria Peter Predescu, Ion Luican, Ştefania Rareş, Ionela Prodan, Tiberiu Ceia, Angela Buciu, Angela Moldovan, Maria Lătăreţu, Maria Peter, Mioara Velicu, Florica Bradu, Florica Ungur, Maria Butaciu, Maria Marcu, Ileana Sărăroiu, Gabi Luncă, Romica Puceanu,, Achim Nica, Gheorghe Roşoga, Viorica Flintaşu, Emil Gavriş, şi cu alţi mari interpreţi care asigurau sublima comuniune sufletească a contemporanilor cu strămoşii. Românii erau prezenţi şi la spectacole de muzică uşoară, îi adorau pe interpreţii care se afirmau sau erau în vogă atunci: Margareta Pâslaru, Angela Similea, Luminiţa Dobrescu, Corina Chiriac, Dan Spătaru, Gică Petrescu, Aurelian Andreescu, Aura Urziceanu, Florin Bogardo, Constantin Drăghici şi alţii. Personalităţi în viaţă, precum Lucian Blaga, erau în dizgraţia regimului comunist. „Afară”, în diaspora, România avea mari oameni politici, gazetari, luptători pentru libertatea românilor şi mari oameni de cultură, precum: Emil Cioran, Eugen Ionescu, Elvira Popescu, Vladimir Cosma, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noël Bernard, Petru Dumitriu, toţi în Franţa; Eugen Coşeriu, Nicolae Stroescu-Stînişoară, Max Bănuş, Ion Ioanid, actorul Mircea Crişan în Germania; George Uscătescu, Vintilă Horia şi Alexandru Ciorănescu în Spania; Viorel-Virgil Tilea şi Ion Raţiu în Anglia; Mircea Eliade, George Emil Palade, Anghel N. Rugină, Stephen Fischer-Galaţi, Mircea Carp (Radio „Vocea Americii) şi Radu Florescu în S.U.A.; regele Mihai în Elveţia şi mulţi alţii. Cu toţii întregeau chipul României anilor 1961-1970.
 În concluzie, România anilor 1961-1970 şi-a trăit istoria reală prin oamenii ei frumoşi, prin libertatea interioară a majorităţii absolute a oamenilor ei, prin continuitatea zestrei lor biologice şi culturale moştenite de la strămoşi, prin muncă uriaşă la scară naţională, prin cultivarea, în continuare, a sentimentului naţional (precum procedau şi alte naţiuni, dacă ne gândim fie şi numai la sport, ca întrecere şi afirmare), prin câteva încercări de eliberare din „lagăr” (derusificarea instituţiilor şi simbolurilor publice, acuzarea fermă a invadării Cehoslovaciei), prin legătura cu lumea liberă (prin filme străine valoroase, prin opere importante traduse, prin radiourile „Europa Liberă” şi „Vocea Americii” etc). A contat, aşadar, enorm, libertatea interioară a oamenilor, în condiţiile în care însăşi România era captivă, libertate pe care mulţi istorici o ignoră, mai facilă fiind pentru ei catalogarea negativă, la grămadă, extrem de simplistă, a unei generaţii, luându-se după schema propagandistică afişată în epocă despre „omul nou comunist” sau după o schemă propagandisitică la modă astăzi. Dar avem nevoie să cunoaştem şi să iubim România vie, România reală.” scrie autorul.
Volum: Istoria României. Album. Deceniul XX (1961-1970).
Pagini: 1400 pagini, 100 color A4
Autor: Vasile Lechinţan
Editură: Ecou Transilvan Cluj-Napoca
Preţ: 400 lei
De cumpărat la: Librăria Diverta, siteul editurii Ecoul Transilvan

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.