Cum a infestat cu propagandă naționalistă cinemaul românesc toxicul regim Ceaușescu și ce regizori s-au opus este subiectul uneia din cele mai bune cărți de film apărute în cultura română.

Cum au apărut peliculele istorice, multe infestate cu naționalism, la comanda dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, care se asemăna cu marii domni din istoria României, este analizat clar în carte.

Cine s-a opus și cine a fost urmărit de odioasa Securitate este analizat clar în cartea ”Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film”. Cartea s-a lansat la Cluj la Muzeul de Artă în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. 

Cartea este o radiografie completă și profundă a cinemaului românesc ceaușist, cu analize complexe și extrem de multe mărturii despre ce s-a întâmplat între 1965-1989 în cinemaul românesc.

Care sunt filmele istorice din ceaușim care rezistă și acum, după 32 de ani de la decembrie 1989?

”Dacii, Columna și Mihai Viteazul cu siguranță plus încă o serie din cele non-istorice, cele a lui Pița, Danieluc, Tatos, Veroiu, Ciulei și Pintilie”, a răspuns unei întrebări a reporterului Clujul Cultural istoricul Bogdan Jitea. 

Bogdan Jitea (mijloc) la lansare, impreuna cu criticii Radu Toderici si Ioan Indolean

Jitea, istoric de ormație,  si-a prezentat si documenntarul, unul excelent, intitulat Epopeea Naţională Cinematografică (2011), despre propaganda ceaușistă și comunistă în cinemaul românesc.

”Cinematografia, prin definiție o artă pentru mase, a ocupat un rol important în mașinăria propagandistică a regimului comunist din România. Sesizîndu-i potențialul de armă ideologică, Nicolae Ceaușescu a transformat-o într-o adevărată industrie pusă în slujba politicului, cu o producție axată pe două direcții prioritare: filmul istoric – care conectează regimul la un trecut legitimator și care, în timp, va contribui tot mai mult la cultul personalității Conducătorului – și filmul de actualitate.

În această concepție, superproducțiilor „epopeii naționale cinematografice”, precum DaciiColumnaMihai Viteazul sau Mircea, li s-au adăugat filmele ancorate în „realitatea socialistă”, menite să oglindească transformările din societate dintr-o perspectivă oficială. Chiar dacă cinematografia din Republica Socialistă România a fost una strict controlată de partidul-stat, avînd ca scop principal sprijinirea regimului, au existat totuși cineaști care au reacționat la presiunea politicului. Unii au adoptat o strategie de rezistență pasivă, alții și-au apărat concepția artistică fără a ezita să intre în conflict cu sistemul. Deși supravegheați de Securitate, cenzurați și, în unele cazuri, interziși, aceștia au reușit să realizeze filme care au demascat ipocrizia și minciuna societății ceaușiste.”, explică Jitea.

 

Bogdan Jitea (n. 1982) este doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti (2012)Specialist în istoria cinematografiei, propaganda vizuală în regimurile totalitare şi politicile culturale ceauşiste. A fost cercetător în cadrul Arhivei Naţionale de Filme, unde a gestionat proiectul realizării Filmografiei filmului documentar vechi (1897‑1948), pentru care a publicat volumul Catalogul filmului documentar românesc, 1897‑1929 (Paradis, 2017). Autor a numeroase studii şi articole de specialitate şi de popularizare privind cinematografia comunistă şi realizator al filmului documentar Epopeea Naţională Cinematografică (2011). Printre ultimele studii publicate: „Debutul «epopeii naţionale cinematografice»: Realizarea filmului Tudor (1963)”, SMIC, vol. XVII, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 2018; „Avatarurile cinematografiei de tranziţie. Studiu de caz R.A. CINEROM”, în Andrei Gorzo, Gabriela Filippi (coord.), Filmul tranziţiei. Contribuţii la interpretarea cinemaului românesc „nouăzecist”, Tact, Cluj‑Napoca, 2017.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.