Filmul „Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” a fost recompensat sâmbătă seară cu Ursul de Aur, cel mai important trofeu al Festivalului de la Berlin, dar şi cu premiul pentru cel mai bun lungmetraj de debut.

Pelicula a avut premiera mondială la Berlin pe 22 februarie. „Au fost câteva zile foarte interesante. Am fost curioasă să văd cum vor reacţiona presa şi spectatorii, pentru că filmul este o invitaţie la dialog. Provocăm privitorul să îşi reconsidere ideea despre intimitate, frumuseţe. Reacţiile au fost împărţite, iar asta spune multe despre… Filmul va fi perceput foarte subiectiv. Depinde de ce va atinge în fiecare. Pentru mulţi nu va fi confortabil, dar îi provocăm să facă o introspecţie. ne bucurăm mult pentru acest premiu. Are sens, pentru că filmul este necesar, mai ales în zilele acestea, când frica faţă de celălalt creşte şi există atât de multe conflicte în lume. Este o invitaţie la empatie. Să îl accepţi pe celălalt care este diferit de tine”.

Filmul prezintă oameni care tânjesc după intimitate, dar se tem de ea în acelaşi timp. „Este o luptă interioară. Titlul este o contradicţie între nevoia de intimitate şi frica de ea. Este o imposibilitate gramaticală, dar asta este ideea”.

Despre cei 7 ani în care a lucrat la film, ea a precizat: „Când aveam 20 de ani, credeam că ştiu totul despre dragoste. Tot proiectul a pornit de la această idee. Filmul a pornit de la documentare, din curiozitatea mea să redescopăr lumea şi să înţeleg cum oamenii pot experimenta intimitatea în feluri foarte diferite. Timp de doi ani am făcut casting, unde căutam oameni care să mă însoţească în această călătorie nebună şi am găsit un grup de oameni uimitori. Au fost incredibil de curajoşi, să îşi asume atât de multe riscuri – de a se deschide atât de mult în faţa camerei”.

„A fost mai mult ca un proces de realizare a unui documentar. Nu este un documentar, ci o fuziune între realitate şi ficţiune”, a mai spus ea. 

Producătoarea Bianca Oana a punctat: „Cred că sunt mulţi producători curajoşi care se luptă să îşi finanţeze filmele şi arătate în lume. Cred că micuţul ăsta (trofeul Ursul de Aur, n.r.) ar trebui să îi încurajeze pe distribuitori să fie curajoşi şi să le arate publicului. Pentru că nu facem filmele pentru noi, le facem pentru oameni”.

Echipa filmului „Nu mă atinge-mă”, la premiera de la Berlin
Echipa filmului „Nu mă atinge-mă”, la premiera de la Berlin

Lungmetrajul, o producţie România-Germania-Cehia-Bulgaria-Franţa, cu un buget de aproximativ 1 milion de euro, îi are în distribuţie pe Laura Benson, Tómas Lemarquis, Christian Bayerlein, Grit Uhlemann, Hanna Hofmann, Seani Love, Irmena Chichikova, Rainer Steffen, Georgi Naldzhiev şi Dirk Lange.

Centrul Naţional al Cinematografiei a respins de două ori finanţarea pentru acest proiect cinematografic, acordându-i, în final, în 2013, suma de 700.000 de lei. ”Nu mă atinge-mă” a primit finanţare şi din partea fondului Eurimages, iar dezvoltarea proiectului cinematografic a fost făcută în Torino Lab, Atelierul Cinefondation şi Binger Lab.

Acesta este al doilea trofeu Ursul de Aur obţinut de un lungmetraj românesc, după performanţa realizată de „Poziţia copilului”, de Călin Peter Netzer, în 2013.

Vădit emoţionată, Adina Pintilie a spus pe scena galei: „Nu ne aşteptam la asta. Este foarte important acest premiu, pentru că ne-ar plăcea ca dialogul pe care îl propune filmul să ajungă peste tot în lume. Îi invităm pe spectatori la dialog. Mulţumesc întregii echipe pentru încrederea arătată în această lungă călătorie. Multumesc juriului şi festivalului”. 

„Nu mă atinge-mă”, scris de Adina Pintilie, este o investigaţie asupra dorinţei cronice a omului de atingere, de contact, în diversele sale faţete. O femeie şi doi bărbaţi, în căutarea intimităţii. Singurătăţile lor se întâlnesc din întâmplare sau nu, într-o încercare deznădăjduită de a avea contact.

Filmul Adinei Pintilie, care apare în propriu rol, „impresionează prin inteligenţă, încredere în sine şi originalitate”, a scris The Hollywood Reporter după premiera de la Berlin.

Lungmetrajul este o privire revelatoare asupra sexualităţii umane la o limită foarte fină între ficţiune şi non-ficţiune. Refuzând deliberat să se încadreze unei părţi, cu performanţe actoriceşti realistice, „Nu mă atinge-mă” este „superb filmat, cu gustul imaculat al lui George Chiper-Lillemark, şi montat minunat de Pintilie”.

În viziunea The Hollywood Reporter, filmul avea mari şanse în competiţia Berlinalei.

Jurnaliştii Variety au fost de părere că, „dacă cineva este şocat de «Nu mă atinge-mă», nu a înţeles ideea”. Această explorare „nonlineară a intimităţii caută să conteste noţiunile de frumuseţe”.

În lungmetrajul său, Pintilie foloseşte trupuri de toate felurile „pentru a explora graniţele initimităţii”. „Adina face un eseu video despre intimitate şi o foloseşte pe Laura (Laura Benson), o femeie de peste 50 de ani, ca muză”.

Născută pe 12 ianuarie 1980, Adina Pintilie este regizor şi scenarist. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Regie Film, în 2008. Scurtmetrajul „Balastiera#186”, regizat împreună cu George Chiper, a fost inclus în secţiunea Scurtmetraj de autor a Festivalului de film de la Locarno 2008 şi a câştigat premiul al doilea la Festivalul Internaţional de Film de la Miami şi menţiunea specială a Festivalului de la Trieste 2009. Mediumetrajul „Nu te supăra, dar…” a fost prezentat în premieră în competiţia oficială a Festivalului de Film de la Locarno 2007. Producţia a fost selecţionată şi premiată la aproximativ 50 de festivaluri internaţionale. Pelicula „Oxigen” (2010), tot un mediumetraj, a fost prezentată la festivaluri de la Rotterdam, Buenos Aires şi Lisabona.