29 martie 2019

A murit scriitorul Teodor Tanco

By In Actualitate, Carte

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu durere stingerea din viaţă a scriitorului Teodor Tanco, reprezentant de marcă al scrisului transilvan.

Odihnească-se în pace!

Teodor Tanco (n. 22 aprilie 1925, Monor/Bistriţa-Năsăud – 29 martie 2019, Cluj-Napoca). Istoric literar, prozator, dramaturg. Facultatea de Drept a Universităţii clujene. Doctor în ştiinţe juridice cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Speranţia (1975). Debut absolut cu critică literară în Orizonturi literare, I/1946. Debut scenic cu piesa Cetatea Unirii, 1978. Volume: Oameni în halat vişiniu, jurnal, 1968; Cui îi bate inima, povestiri, 1970; Virtus Romana Rediviva, I-VII (Însemnări şi portrete, 1973; Urme peste veacuri, 1974; Rădăcini adânci; 1977; Memoria istoriei, 1981; Memoria prezentului, 1984; Memoria viitorului, 1987; 1997); Soldaţi fără arme, roman, 1973; Trilogie transilvană, teatru, 1985; Prea tineri pentru amintiri, povestiri studenţeşti, 1987; Lumea transilvană a lui Ion Creangă, excurs istoric-literar, 1989, 1999; Jurnalul unui scriitor candidat independent în parlament, 1992; Basarabia, numele tău e Maria! însemnări de peste Prut, 1992; 1994; Sociologul Eugeniu Sperantia, studiu, 1993; Fana, roman, 1995; Studenta, roman, 1995; Însemnări şi portrete, 1995; Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud, 1998; Desdemona, roman 2000; Despre Liviu Rebreanu, 2001; Pagini alese din istoria Monorului, Cluj-Napoca, 2001; Andrei Mureşanu contra biografilor, Cluj-Napoca, 2002; George Coşbuc în viaţă şi în documente, 2003; 1872, Graz. Paul Tanco, primul român doctor în matematică, Cluj-Napoca, 2003; Istoria presei din judeţul Bistriţa-Năsăud, 2004; Cândva mă voi întoarce acasă, roman, 2005; vol 2, 2007; vol. 3, 2009; vol. 4, 2010; Vară canadiană, jurnal, 2006; Sfântul şi cartea, biografice2007; Trei întâlniri cu Constantin Noica, amintiri, 2009; Viaţă şi literatură. Autobibliografica. 85. 2010, ed. II, 2010; ed. III, 2011; Panegirice şi omagii postume, despre scriitori şi cărturari, 2011; Sfinţi şi securişti, memoriale, 2013. A colaborat la periodicele: „Steaua”, „Tribuna”, „Scrisul bănăţean”,„Revista muzeelor”,„România literară”,„Viaţa Românească”, „Jurnalul Literar-artistic şi social-cultural”, „Samus”, „Vatra”,„Ramuri”, „Luceafărul”, „Îndrumătorul cultural”, „Tribuna românească”, „Tribuna Ardealului”, „Contemporanul”, „Cosânzeana”, „Plai Românesc”, Cernăuţi, „Virtus Romana Rediviva”, Cluj-Napoca, „Cetatea culturală”, Cluj-Napoca, „Astra blăjeană”, „Aiudul literar”, „Familia Română”. Premiul „George Bariţiu” al Academiei. I s-a dedicat un volum omagial în 2011.

Teodor Tanco şi-a atras preţuirea mai cu seamă pentru demersul său devotat, îndelungat şi erudit, de evocare a istoriei literaturii şi culturii spaţiului năsăudean, preocupare al cărei rod se află în primul rând în lucrările Virtus Romana Rediviva (I–VII, 1973– 1993; Premiul „George Bariţiu” al Academiei Române) şi în Dicţionar literar (1639–1997) al judeţului Bistriţa-Năsăud (1998). Unică în felul ei, reconstituire a valorilor bistriţene şi năsăudene, în fapt o veritabilă enciclopedie, ampla monografie, ieşită de sub tipar în două decenii, este structurată pozitivist, propunându-şi să reconstituie toate componentele culturii locale, de la personalităţi la modeşti dascăli şi ţărani fruntaşi, de la instituţii, şcoli grănicereşti, tipografii la reuniuni învăţătoreşti şi muzee, de la scriitori la condeieri, de la memoria istoriei la memoria prezentului, de la reviste cu impact cultural la efemere publicaţii şcolare ş.a.m.d. (Iordan Datcu)

Teodor Tanco rămâne reprezentativ pentru un anumit tip de mentalitate a scriitorului din Ardeal a cărui formaţie era încă puternic marcat de spiritul iluminist al Şcolii Ardelene. Este, deopotrivă, prozator şi autor al unor cărţi pasionate de istoria culturală şi literară. Opera sa a crescut din experienţa vieţii şi din obsesia luminoasă a bibliotecii şi a arhivelor. Dacă adolescenţa şi tinereţea s-au consumat sub semnul aventurosului dramatic, anii maturităţii şi bătrâneţii sunt ai aşezării fecunde, ai unui fel de claustrări într-o muncă tenace, vecină cu salahoria. Puţini scriitori contemporani au disciplina monahală a lui Teodor Tanco. El n-a frecventat boema şi n-a frizat doar pe harul inspiraţiei. Este produsul unei munci ritualizate şi al efortului cu pasiune, având, într-o asemenea perspectivă, calităţile unui model. (Petru Poantă).

Om al bibliotecii, aflat de aproape şapte decenii în slujbă cărturărească (a debutat în 1946!), a ştiut să transforme relaţia sa cu cartea şi cu documentul într-un ritual care îl defineşte şi care e receptat de ceilalţi ca veritabil blazon de nobleţe. Martor atent şi sensibil al multor momente dramatice din istoria românească, a traversat el însuşi perioade dure şi tensionate şi a ştiut să răzbată „deasupra nevoii”, întărit şi cu o perspectivă nuanţată asupra întâmplărilor omeneşti. Despre toate a rămas scris în cărţile sale. Premiul G. Bariţiu al Academiei Române, acordat în 1993, nu făcea decât să recunoască şi să recompenseze o viaţă închinată cetăţii şi însemnelor sale durabile. (Irina Petraș)

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.