A murit sociologul, antropologul și profesorul de filosofie Claude Karnoouh, un francez care a fost extrem de apropiat de România. Acesta a predat la catedra de filosofie a UBB. Karnoouh a scris cărți fundamentale de antropologie a satului românesc dinainte de 1989. Ca orientare politică a fost marxist și neo-marxist dar nuanțat, cu critici aduse teoriei lui Marx. A fost un socialist.

A fost  iubit de studenți.

Claude Karnoouh, pe scarile de la sediul central al UBB, 1998-99,  în blugi, inconjurat de redactia fostei revistei de filosofie Philosophy and Stuff. Lângă el, in alb pot fii recunoscuti filosoful de filosofie franceză contemporană Ciprian Mihali, actual profesor la UBB si scriitorul Vasile Ernu. Cel care îi face în glumă coarne lui Karnoouh e filosoful Ovidiu Țichindeleanu.  Photo arhivă Vasile Ernu

 

”M-a prins vestea morţii unui prieten puţin pe nepregătite. Dar aşa e moartea: vine neanunţată.
L-am cunoscut în toamna lui 96 cred. Cînd m-am mutat la Cluj: mi-a fost profesor la folosofie. Era inconfundabl: vorbea româna aceea cu acent maramureşan de Paris. Fularul lui roşu, pălăria şi mereu duhănea pe atunci: mai ales pipă.
El a fost primul care ne-a dezvăluit un fel de a gîndi filosofia diferit de ce întîlnisem pînă la el. Venea din inima anilor 68 ale Parisului, din acea filosofie cu un grad ridicat de reflecţie politică. Era elevul lui Gerard Granel – la asta a ţinut mult.
Grupul Philosophy & Stuff pe care l-am încropit în anii 97-98 îi datorează mult chiar dacă majoritatea s-au despărţit în diverse forme de el. Însă profesroul era o prezenţă constantă în mediul nostru: lucid, critic, inteligent şi mai ales incomod.
Profesorul a fost mereu incomot, tranşant, critic, lucid dar a ţinut mult la noi. Şi noi la el.
În viaţa noastră el a fost o prezenţă fundamentală. Esenţială. Pe mine, pe prietenii mei de la Cluj şi din Bucureşti, ne-a ajutat mult. Ne-a ajutat să fim mai inteligenţi, mai critici mai curajoşi şi mai incomozi.
O să ne lipseşti mult ptietene. Drum bun Claude Karnoouh.„, a postat scriitorul Vasile Ernu.
”A murit pe neașteptate Claude Karnoouh, unul dintre cei puțini despre care se poate spune că a fost un om mare.
Gândiți-vă la Cioran, care a plecat din Rășinari la Paris. Karnoouh a venit de la Paris în Maramureș și a scris despre Maramureș în stilul lui Chateaubriant. Karnoouh a fost mai mult decât un antropolog francez venit în România. Viața și opera sa sunt legate profund de România.

Karnoouh a avut o viață foarte interesantă și plină de miez, care se întrepătrunde cu opera sa de antropolog.

Acesta a fost unul dintre contrastele personalității sale inclasabile.

A scris și un roman autobiografic foarte bun, franțuzesc în genul lui Benjamin Constant, dar românesc în conținut.
Chiar dacă, în ultima parte a vieții sale, a fost evident marginalizat, astfel că a ajuns probabil să deteste România ca un român curat, peste cărțile sale de antropologie și studii culturale nu se va putea trece. Acestea au fost apreciate mai ales de cei mai tineri, care se săturaseră de marotele neoliberalismului sau ale naționalismului și aveau nevoie de o perspectivă proaspătă. Tinerii i-au mai îndulcit bătrânețea lui Claude Karnoouh.
Dar autorii care au viitor sunt aceia citiți de tineri.
Eu, personal, am învățat multe de la Claude Karnoouh și am considerat că faptul de a-l fi cunoscut a fost o mare onoare.”, a scris și universitarul Arthur Suciu.
 
Claude Karnoouh a petrecut mai bine de cincisprezece ani in Romania, incepand cu anul 1971, cand a vizitat prima data Bucurestiul dar, mai ales, din 1973, cand a intreprins mai multe anchete de etnografie si folclor in Maramures, in satul Breb. A publicat apoi lucrari de folclor in reviste de specialitate din Romania si din strainatate: Case si gradini, eseu asupra semnificatiei termenului «statut» in graiul maramuresean (Revista de etnografie si folclor), Mythe et rite dans le folklore roumain (International Journal of Rumanian Studies), L’alterite deguisee ou quelques remarques sur la traduction dans l’elaboration du discours ethnologique (Cahiers roumains d’etudes litteraires), Le dire rituel et matrimonial en Roumanie (Cahiers de litterature orale), Aider a naitre ou faire des ancetres: un commentaire du roumain «moasa» (Civilisations). Pana in 2004 a activat la catedra de filozofie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj. Este autorul lucrarilor: Paysans, femmes et citoyens (1980); Le rite et le discours, introduction a la lecture de la versification populaire (1983); coautor la Paysans et nations d’Europe centrale et balkanique (1985) si Populisme, restauration et utopie (1987) si alte altor volume la Dacia și Ideea din Cluj Polirom Iași, Humanitas.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.