Cartea marelui regizor Andrei Tarkovski lansată cu o dezbatere la Cluj

A 7-a

Librarium şi editura Nemira vă invită luni, 14 decembrie, de la ora 15.00, la o dezbatere despre regizorul rus Andrei Tarkovski pornind de la jurnalul său de creaţie Sculptând în timp. Vor vorbi despre volum, dar şi despre filmele sale, Ruxandra Cesereanu şi Doru Pop.

Evenimentul va avea loc la librăria Book Corner (Bulevardul Eroilor, nr 15).

tarkovsky

Despre volum
Căutând răspunsuri la întrebări despre film şi artă în general, despre creator şi public, despre valori şi nonvalori, unul dintre cei mai importanţi cineaşti din secolul XX priveşte adânc în sine şi spre lumea din jur. Lumea lui se dezvăluie în Sculptând în timp, carte fundamentală pentru orice artist, astfel încât să stârnească şi ma i multe întrebări.

„Absolutul poate fi atins numai pe calea Credinţei şi a Creaţiei. Singura condiţie a luptei pentru propriul drept de a crea sunt credinţa şi propria predestinare, disponibilitatea de a munci şi intransigenţa. Creaţia are într-adevăr nevoie din partea artistului de „moarte la modul serios” (Boris Pasternak), în cel mai tragic sens al cuvântului. (…) Scopul artei este acela de a-l pregăti pe om pentru moarte, de a-i curăţa şi de a-i afâna sufletul, de a-l face capabil să devină mai bun.“ Andrei Tarkovski

Despre regizor
Andrei Arsenievici Tarkovski s-a născut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, în regiunea Ivanovo, Rusia. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba arabă şi a lucrat în Siberia, în geologie. În 1956 a fost admis la VGIK (Institutul Central de Cinemat ografie al URSS) de la Moscova, unde a studiat la clasa lui Mihail Romm. După filmul de licenţă Compresorul şi vioara, primul său lungmetraj, Copilăria lui Ivan din 1962, l-a impus în atenţia publicului şi a criticii, câştigând Leul de Aur la festivalul de la Veneţia. După multe şicane cu cenzura, Andrei Rubliov (1966) a ajuns la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes în ultima zi, autoritatile sovietice dorind ca prin această întârziere să se evite posibilitatea unei nominalizări. Filmul a fost interzis în URSS până în 1971. Solaris (1972) a fost aclamat în ţările comuniste şi considerat replica sovietică a filmului american 2001: Odiseea Spaţială, regizat de Stanley Kubrick, cu toate că Tarkovski susţinea că nu văzuse filmul.
Din cauza următoarei creaţii, Oglinda, care prezintă episoade cu nuanţe autobiografice, regizorul a intrat din nou în vizorul autorităţilor sovietice. Au urmat Călăuza şi Nostalgia (1983), cel din urmă filmat în Italia, sub ochiul vigilent al cenzurii. În anul următor artistul a plecat în Suedia, unde, cu ajutorul colaboratorilor regizorului Ingmar Bergman, a făcut Sacrificiul, ultimul său film, recompensat cu patru premii la Cannes.

Regizorul, pe care Ingmar Bergman îl considera cel mai mare regizor, inventator al unui nou limbaj cinematografic, ce surprinde viaţa ca vis, s-a stins din viaţă la 54 ani, departe de ţara natală, la câteva luni de la terminarea filmului Sacrificiul. A fost înmormântat într-un cimitir pentru emigranţii ruşi în Sainte-Geneviève-des-Bois, Paris.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *