Andrei Pleşu la Realitatea TV: Nu prea se mai citeşte în toată lumea, asistăm la un deficit de cultură

Comentatori & comentarii Esenţial

Renumitul scriitor Andrei Pleşu a oferit un interviu la sediul Colegiului Noua Europă, pe care îl conduce de 20 de ani, institut de studii avansate. Interviul a fost oferit jurnalistului Rareş Bogdan, realizatorul emisiunii „Jocuri de Putere de la postul Realitatea TV. 

Clujulcultural.ro a făcut un rezumat al celor spuse de Andrei Pleşu:

– au trecut 800 de cercetători în 20 de ani pe la Colegiul Noua Europa. Sediul este o casă  care aparţine Elveţiei, descoperită de mine, negociată cu statul elveţian şi renovată de ei, dată colegiului spre utilizare pe 25 de ani.

– 30-35 de cercetători anual vin la NE.

–  m-am pensionat, acum sunt senior advisor al Colegiului Noua Europă

– Brâncuşi e un reper la toată cultura vizuală a lumii. L-am tratat cu spatele deşi putem să defilăm cu el în toată lumea. Ştiţi că s-a încercat şi dărâmarea Coloanei Infinitului? Nu s-a reuşit din fericire!

– există o problemă la nivel global cu lectura. Nu mai e o ocupaţie constantă. Există un deficit de memorie. Oamenii tineri nu mai  au conştiinţa trecutului. Nu prea se mai citeşte, e un deficit de cultură. Cu toate acestea, la târgurile din România  vine lumea, se mai cumpără carte, se mai citeşte de către o pătură de oameni. E un moment de criză al cărţii. Dispare instituţia cititului. Culmea e c, pe de altă parte, toată lumea comunică, toţi au ceva de spus, pe Facebook, twitter, sms. E un fel de Cântarea României, un fel de nonşalanţă frivolă privind actul de a rosti idei.

– există un excepţionalism al ardelenilor, observ că ei vor autonomie, ei vor să ne ia Ardealul, au orgolii locale, nu e cel mai bun pentru a construi sentimentul comunitar. Deci nu ungurii vor „să ne ia Ardealul”. Recunosc, eu mă simt foarte bine în Ardeal. Am fost la Alba, Cluj, lucrurile arată coerent. Lumea nu strigă ca la Bucureşti.

– intelectualii sunt nişte inşi care au ca meserie efortul de a înţelege, de a găsi sens lucrurilor. Şi uneori mai şi spun ce gândesc. Şi asta îi deranjează pe mulţi.

– să se dea pe judeţe titlul de doctor, la toţi absolvenţii. (glumeşte n.r.). E psihanalizabilă dorinţa multora de a dori să devii doctor, toţi doresc să se facă doctori. Nu e ok. Procedura de a stabili un plagiat ar trebui să fie simplă. Ca să constaţi că 80 de pagini sunt copiate nu trebuie decât să ştii să…numeri. Nu trebuie din acest punct de vedere o comisie! Mă bucur mult că s-a defiinţat Comisia asta de etică. Nu aveam nevoie de aşa ceva. La noi doctoratul a devenit un ornament.

plesu
plesu

– mulţi gazetari sunt propagandişti, fac din aceasta o materie primă, simpatii şi antipatii. Eu aştept de la un gazetar să mă facă să gândesc nu să îmi spună ce să fac. Pot înţelege că fiecare dintre ei au opţiunile lor dar nu să îmi fie impuse mie. Există patroni coloraţi politic şi de aici apar problemele în instituţiile lor de media.

– Biserica trebuie să reînveţe lecţia seducţiei.

–  o ţară aşezată înseamnă predictibilitate, separaţie ale puterilor, previzibilitate şamd. A nu avea stat înseamnă a trăi într-o aproximaţie. Intră aici şi lipsa tradiţiei, prostie în cantitate mare, vinovăţii, dezorganizare.

– lumea vrea un semn de normalitate, de aceea doresc 51 la sută dintre români alte partide. Eu sunt un consevator, dar e nevoie clar acum de portrete noi, de un alt tip de discurs, de o altă abordare. Fiecare partid trebuie să aibă nişte priorităţi şi guvernele la fel. Nu poţi iubi partidele şi nu trebuie iubite. Ele trebuie să fie funcţionale altfel faci dramoletă.

– Sper că acest guvern Cioloş să schimbe ceva. Un an nu e mult, dar se pot face lucruri ţintite. Mai are un handicapt, trebuie să lucreze cu acest Parlament, care miroase rapid cum bate vântul…. E un tip de guvern căruia îi ţin pumnii. Cioloş îmi face o impresie bună deşi personal nu îl cunosc.

– Parlamentul e prea mare, e  o formă de risipă. Noi am făcut un referendum care a avut un rezultat, nu ştiu de ce nu s-a trecut la impunerea rezultatului referendumului.

– primul an al lui Iohannisa fost un an de acomodare şi pentru el şi pentru noi. Nu am avut acest tip de preşedinte, laconic, aşa de neamţ. Am fost mulţumit că nu a ajuns Ponta, care nu a fost copt nici pentru funcţia de premier. Pe de altă parte, Iohannis e prea mult prezent pe Facebook, nu cred că e foarte bine. După un an nu putem culege o decizie definitivă despre el.

– eu vreau isprăvi profesionale de la politicieni, ca să îmi fac o părere, nu mă impresionează declaraţiile sau promisiunile.

– viciul omului actual este să fie ocupat. Asta înseamnă că e sub ocupaţie. Vreau să mă dedic scrisului unor cărţi, una despre problema destinului. Vreau în 2016 să am timp.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *