REPORTAJ. Povestea castelului părăsit de la Luncani

Clio Esenţial

Undeva pe dreapta se face un drum îngust, prin cu noroaie, direct din drumul naţional, cum vii dinspre Târgu Mureş spre Cluj-Napoca, în satul Luncani, comuna clujeană Luna. Mii de maşini trec zilnic pe rută dar ele ignoră drumeagul ce se iţeşte perpendicular pe drumul naţional. Aşa că puţine maşini  poposesc pe dreptunghiul verde unde un castel părăsit dormitează de ani buni. De decenii.

E castelul Kemeny-Bannfy din Luncani. Unul din castelele transilvănene de demult, din vremurile nobilimii maghiare şi a Transilvaniei din Regatul Maghiar sau de sub Habsburgi. Şi apoi, de sub comunişti iar în tranziţia noastră spre democraţie de cumetrie tot aici e. Părăsit, abandonat, deşi e deţinut de o… asociaţie.

Pe care dacă o cauţi o găseşti cu numele doar că la telefon nu îţi răspunde nimeni iar la primărie nimeni nu ştie mai nimic, oricât am încercat.

Primarul e plecat cu treabă, aşa că ne răspunde secretara. Primarul nu răspunde nici pe mobil. Ne mulţumim cu secretara.

„Este cineva care se ocupă, ceva moştenitori sunt care au castelul dar nu ştiu mai multe doar dom primar ştie. Deocamdată reparaţii nu s-au făcut, tot aşa e de ani şi ani.”, spune secretara, care refuză să ne spună numele. „Nu vreau să apar la ziar, nu vreau neplăceri, lăsaţi-mă în plata mea, vă rog mult. Vă sună înapoi primarul”, se scuză duduia, cam ostilă. Nu a sunat dom primar.

O lăsăm în pace, ne întoarcem la castel,  vrăjiţi de solitudinea în care stă. O singurătate în verde, pentru că e înconjurat de un tăpşan mare de iarbă, iar în spatele lui e valea unde curge Arieşul. Şi gropi mari şi fostă canalizare, unde dacă ai ghinionul să cazi nu te mai aude nimeni niciodată. Eşti bun pierdut. Dar nu se întâmplă aşa, revenim în faţa castelului.

Locul e părăsit, castelul e cu lacăt pe el. O fermă este relativ în apropiere, de unde ne privesc ochi blînzi de cai.

În rest nici ţipenie de om. Stăm şi ne uităm fermecaţi la castelul pricăjit.

De ce e lăsat în halul ăsta, de ce nimeni nu face nimic? Se va prăbuşi, deja e o ruină, de ce lăsăm valorile astea să dispară?

DSC_0083
Castelul Kemeny-Bannfy din Luncani (c) clujulcultural.ro

Nici săteni nu sunt prin apropiere aşa că megem noi la ei, la fermă. Dăm peste un rrom simpatic.

„Domne aici e tot aşa. S-a cam furat ce s-a putut da pînă la urmă a intervenit primăria şi acum e asa cum e. Nu ştiu de ce nu îl refac, este frumos dar tot mai stricat. A fost dispensar parcă. Nu a avut grijă lumea, că no, abia avem din ce trăi. Dar e păcat de el. Şi eu mă tot uit la el”, zice omul.

Castelul Kemeny-Bannfy e situat în apropiere de Arieş, scrie autoarea Gabriela Popa într-o carte frumoasă dedicată castelelor clujene.

DSC_0084

De acolo aflăm şi un pic de istorie.

Castelul e menţionat documentar din 1268 (sec 13)  a fost cumpărat de fraţii Peter, Jakab şi Saul Gerendi. Existenţa sa şi a bisericii de lângă e atestată din 1270-1920. Da, relativ aproape, şi acum este acolo o biserică, una ortodoxă.

În 1587 apare un conflict cu habsburgii. Clanul Gerendi pierde proprietăţile care revin nobililor Josika şi Sarmasaghy. În 1630 Boldiszar Kemeny cumpără castelul de la Gabriel Josika si în 1701-1824 face lucrări de construcţii la castel.

Istoria continuă necruţătoare. În 1861, moare Samuel Kemeny, fiul lui Boldiszar, ultimul descendent al familiei iar castelul revine Josefinei Kuhn, soţia lui Wilhelm Klebesberg.

 

 

DSC_0085Ne oprim un pic din istorie, Privim mai de aproape, privim în sus. O pînză găurită flutură în vânt pe geamul masiv, spart. Senzaţia ne apasă tot mai tare, am vrea să  fie măcar refăcut dacă nu locuit. Nu ştim ce sau cum dar ceva ar trebui făcut. Deocamdată suntem anesteziaţi de senzaţii.

Revenim în istorie, departe în istorie.

Propietatea va fi moştenită apoi de familiile nobiliare Zichy şi Bannfy. Ultimii nobili, ultimii moştenitori. Apoi a venit războiul şi urgia comunistă. În 1949 castelul e naţionalizat de comunişti şi devine, ce putea deveni altceva decât…sediu de CAP. Clădirile anexe sunt demolate, descrie Gabriela Popa situaţia.

După cîteva decenii, în 2003,  Ştefan Bannfy şi soţia Elisabeta, repuşi în drepturi de statul român după un proces de restituire lasă castelul moştenire Asociaţiei Voluntare Castelul Bannfy din Luncani. Care, cum se vede, mare lucru nu a făcut.

DSC_0094

DSC_0092

 

Partea dinspre Arieş a Castelului din Luncani este compromisă aproape complet. Timpul trece şi nimeni nu face nimic. Totul se prăbuşeşte, e o chestiune de timp.

Castel 2
Partea dinspre Arieş a Castelului din Luncani

Castelul Kemeny-Bannfy din Luncani a fost construit în stilul baroc transilvănean. Construcţia dispune de un subsol, parter, etaj. Acoperişul este cu şarpantă înaltă. Un castel frumos, în formă de L, şi abandonat aşa cum abandonăm uşor memoria noastră istorică. Refacerea ar costa mult, dar în alte părţi s-a putut, ca în judeţul Mureş sau chiar, parţial, la Bonţida. Aici timpul stă în loc. Nimeni nu face nimic. Sau cel puţin pare să nu facă.

„Clădirea e de formatul literei L  cu două turnuri hexagonale amplasate în colţurile de nord- vest şi sud-est.  Castelul e format din 44 de încăperi, toate amplasate în acelaşi corp de clădire. Camerele sunt înalte şi spaţioase. Accesul de la parter la etaj se face printr-o scară cu 24 de trepte. Pe latura de est se păstrează urmele unui ascensor care făcea legătura dintre parte şi etaj., scrie Gabriela Popa în cartea ei „Castele şi cetăţi din Transilvania: judeţul Cluj”. O carte pe care cei pasionaţi o mai pot găsi la Book Corner, pe Eroilor, în Cluj-Napoca.DSC_0087

DSC_0096

De oriunde priveşti nu vezi decât tristeţe şi nepăsare. Cum poţi lăsa aşa ceva să devină pulbere?

DSC_0095Maşinile trec în şuvoi la nici 500 de metri de castel. Nimeni nu opreşte, nimeni nu dă un semn de viaţă. Undeva în stânga secole de istorie stau în loc, îngropate într-un castel care stă se se surpe.

Nu interesează pe nimeni? O ultima şansă ar putea veni de la Grupul Pont, al cărui proiectCastel în Transilvania-strategii şi modele de dezvoltare” ar putea să salveze situaţia. Pare simplu dar e foarte greu.

Vor reuşi oare?

DSC_0098

20 thoughts on “REPORTAJ. Povestea castelului părăsit de la Luncani

  1. Felicitări ptr.reportaj. Într-adevăr a mai rămas din acest castel partea din față. Păcat! Nu este interes de nicăieri, primarul are alte preocupări, pe cei de la județ nu-i interesează, nu mai spun de cei de la București. Poate sa se gândească la acest castel când au interes- în campanii electorale dar și atunci sunt doar promisiuni. Sunt si eu din Luncani generația anilor ’55 acolo am fost la grădiniță,acolo se țineau spectacole filme baluri. O parte din mine a rămas acolo,cu nostalgie și cu emoții mă gândesc „ce bine era odata”. În sfârșit , sa spun ca acum castelul a ramas pe mana unui austriac Gherhard parcă îl cheamă și cred ca este pus sa asiste cum se distruge aceasta clădire. Nu este interes pentru păstrarea și conservarea acestor clădiri care pot aduce bani la buget. Ar fi multe multe de spus dar …..nu avem cui. Va mulțumesc pentru timpul acordat.

  2. Castelul din Luncani a avut si lift pe partea cu Ariesul, si beciuri in care existau butoaie mari pentru vin. Era zona viticola peste Aries pe deal. Vita de vie a fost taiata si in locul ei sunt plantati pini. Sotia mea a locuit in Luncani si povesteste ce frumos era castelul pe interior. A fost la gradinita. Erau teracote unicat albe. (Toate distruse si disparute dea lungul anilor). Se mai povesteste despre un tunel pe sub Aries de la castel pana la poalele dealului. In fosta curte a castelului este o biserica reformata care a fost catolica, in interior se vad si acum picturile pe pereti din perioada catolicismului. De 15 ani a inceput constructia unei biserici ortodoxe langa cea reformata care acum este aproape finalizata.

  3. Sunt nascuta in Luncani. Pe vremuri era si gradinita in castel. Era o bucatarie unde ni se prepara mincarea. Într-un turn era bibioteca. Era o sala de cinematograf, in aceasi sala se tineau nunti si baluri. Pacat ca sa retrocedat la asa stăpâni! Ar fi putut sa fie o atractie turistica superbă, maiales daca sar fi reparat si liftul cu care puteai cobori la riul Aries.

  4. Frumos articol felicitari. Eu sunt din luncani doar ca am plecat de multi ani. Am multe amintiri cu castelul. Cand eram copila era un fel si de cinematográf si casa de cultura. Pacat ca e abandonat, poate cineva cu suflet mare si bani multi vor face ceva. Felicitari inca odata pt reportaj

  5. de unu de stiti voi ca asa afost …. eu am stat 20 de ani an el dar antrebati cine stie nu vorbiti dea p…

  6. Asta e tara noastra totul se vinde si nimic nu se renoveaza,ca si Industria Sarmei C.Turzii, poate o sa vina vreun strain o renoveaza si o vinde,ca doar nu ne trebuie nimic.

  7. Pe vremea comunistilor a fost sediul CAP-ului dar si magazie pt. cereale (griu, ors) La etaj era o sala de festivitati unde aveau loc serbari si sedinte(CAP, PCR, UTC). In curte se sarbatorea in fiecare an Ziua recoltei. Are si o pivnita foarte mare unde era depozitat vinul din viile CAP-ului. Nici atunci nu aveai acces in toate camerele.

  8. Intr- o tara civilizata descopera o piatra de acum doua secole imediat o imprejmuie cu o sfoara si iti ia bani ca sa o vezi
    ..imaginativa ce fac cu un castel!!!..

  9. Dupa 89 castelul a fost o perioada in proprietatea lui Ion Tiriac care a si comandat un proiect de reabilitare la un birou de proiectare din Cluj insa nu a-a mers mai departe. Au aparut ceva mostenitori si s-a abandonat. Păcat.

  10. Felicitari pt articol; poate ca primaria ori ministerul culturii ar putea cere proprietarilor renovarea sau chiar sa lanseze o oferta de cumparare; nu doar ‘Cumintenia pamantului’ merita asta, castelul de mai sus e o urgenta si mai mare pana nu se va prabusii, nu va cadea cu totul, cuminte, la pamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *