Interviu

Regizorul Mihai Lungeanu : „Povestea despre Micul Prinţ nu poate lipsi din educaţia copiilor noştri”

Regizorul Mihai Lungeanu : „Povestea despre Micul Prinţ nu poate lipsi din educaţia copiilor noştri”

Oricâte tentaţii nemaiîntâlnite şi atrăgătoare le vor va oferi lumea virtuală, copii vor avea nevoie mereu de privirile noastre reale, de mângâierile noastre tandre, de vorbele noastre blânde şi folositoare, ne-a mărturisit regizorul Nicolae Lungeanu, care montează în această perioadă spectacolul „Micul Prinț” pe scena Teatrului de Păpuși „Puck”.  

 Cum s-a născut ideea de a monta acest spectacol?

Micul Prinţ este un text esenţial al culturii universale. Cred că nu este vorba de o idee care îţi vine, ci de o necesitate de comunicare şi de împărtăşire, care nu se poate realiza decât atunci când sunt coapte condiţiile. Şi, conform cu legile naturii, aici şi acum se pare că aceste condiţii sunt pregătite să dea roade. Sunt recunoscător Teatrului Puck atât pentru înlesnirea intersecţiei lui acum cu aici, cât şi pentru generozitatea actorilor săi de a accepta provocarea unei asemenea călătorii teatrale.
 

 De ce credeți că micii spectatori ar trebui să vină să vadă „Micul prinț”?

Pentru că autorul, Antoine de Saint-Exupéry, a scris acest text cu gândul la toţi copiii lumii, nu numai la micii noştri spectatori. Şi pentru că, dacă ne gândim bine, şi noi, oamenii serioşi, facem parte din categoria copiilor: doar suntem copii părinţilor noştri. Iar dacă noi vom înţelege că spectacolul ni se adresează şi nouă, cu siguranţă că îi vom îndemna şi pe copii noştri să vină împreună cu noi. Şi atunci, micii spectatori vor avea mai multă încredere: nu numai în noi, oamenii mari, dar şi în teatrul care îi aşteaptă să descopere împreună povestea Micului Prinţ.

Regizorul Radu Lungeanu

Cum credeți că această poveste poate completa educația copiilor de acum, asaltați de povești de animație și jocuri pe tabletă?

Povestea despre Micul Prinţ nu poate lipsi din educaţia copiilor noştri. Ei sunt nu asaltaţi, ci de-a dreptul victime ale lipsei noastre de fantezie, care confundă distracţia cu educaţia, timpul pierdut în faţa jocurilor amuzante/palpitante/terifiante cu timpul câştigat prin desluşirea tainelor naturii, prin înţelegerea sentimentelor umane, prin descoperirea viselor, prin cunoaşterea propriei personalităţi.

Care credeți că este rolul teatrului de păpuși în formarea copiilor?

Un rol nu doar formativ, educativ, instructiv dar mai ales unul de provocare a propriei imaginaţii, de implicare a opiniilor personale şi de activarea atitudinilor subiective, toate puse în acţiune de calitatea estetică şi etică a spectacolelor. E de luat în seamă opinia Micului Prinţ, privind seminţele bune și semințele rele: „Nu poți să-ți dai seama dacă sunt bune sau rele decât după ce au dat roade…”

Cum au fost anii în care ați lucrat în teatru în timpul comunismului? Ați avut de-a face cu cenzura?

Prea multe de spus. Voi reţine doar cât de importantă era fantezia creatorului în încercarea de a ocoli cenzura şi cât de puternică era speranţa fiecăruia într-o soluţie salvatoare, conformă credinţelor şi adevărurilor asumate cu orice risc.

Cum s-a schimbat publicul de teatru după Revoluție?

Publicul este alcătuit din spectatori. Publicul de teatru nu s-a schimbat: el vine în continuare în sala de spectacole cu speranţele şi aşteptările personale. Cred că acestea s-au schimbat, deoarece spectatorul şi-a modificat personalitatea. O istorie contemporană care ne-a oferit atâtea contradicţii şi absurdităţi, care ne-a pretins atâtea adaptări şi compromisuri, care ne-a dărâmat atâtea speranţe şi credinţe, care ne-a uimit şi păcălit de atâtea ori, nu se poate să nu schimbe ceva (de cele mai multe ori esenţial) în structura spectatorului. Şi atunci el devine purtătorul altor aşteptări, scopuri, interese, determinări. Teatrul însă are în continuare misia nobilă de a-i oferi răgazul meditaţiei, misterul revelaţiei, ritmul distracţiei, bucuria conversaţiei şi savoarea informaţiei. Nu publicul s-a schimbat, ci raportul dintre cererea spectatorului şi oferta teatrului. Aşa cum se modifică zilnic raportul dintre preţ şi calitate. Subiectivitatea decide mereu.

Ce amintiri vă leagă de Cluj? Ce vă place aici?

Amintirile legate de Cluj sunt legate de oameni… Cunoscuţi direct sau indirect… Cu care am vorbit sau pe care doar i-am admirat… Nu ar fi drept să îi trec în vreo listă anume cu priorităţi de nume şi de personalităţi… „Fiindcă vorbele duc de obicei la tot felul de neînțelegeri”… E corect să îi asigur însă pe toţi clujenii pe care îi cunosc că pe planeta mea au destul loc cu toţii … Și că zâmbetul cu care fiecare dintre ei m-a onorat la un moment dat… Îmi dă puterea să râd din tot sufletul atunci când mă gândesc la fiecare dintre ei. Şi asta, tare îmi place!

Cum este publicul de teatru de la Cluj?

Abia aştept să îl cunosc. Sunt şi eu un fel de Mic Prinţ, aterizat pe planeta Cluj, şi îmi doresc, deşi nu prea am timp…  „Să umblu, să caut, să-mi fac prieteni”… să cunosc cât mai multe… Să descopăr şi să aflu…  Sper la o întâlnire bucuroasă între micii spectatori şi Micul Prinţ şi la o prietenie durabilă între ei, mai ales că Micul Prinţ… Le aşteaptă pe planeta sa dorinţele sincere şi gândurile frumoase.

Cum credeți că va evolua teatrul de păpuși în România anilor următori?

Depinde foarte mult de cum îl vom construi. Dacă păpuşile vor fi ambasadori ai gândurilor noastre bune, ai intenţiilor noastre frumoase şi ai visurilor noastre cele mai curate şi înalte, teatrul de păpuşi (teatrul cu păpuşi, mai corect spus) va deveni cel mai potrivit ajutor în nevoia noastră de a ne cunoaştem mai bine copii, de a ne înţelege mai bine cu ei, de a putea comunica liber, prin practica sentimentelor esenţiale, de a putea să îi ajutăm, la rândul nostru, în descifrarea propriilor personalităţi. Oricâte tentaţii nemaiîntâlnite şi atrăgătoare le va oferi lumea virtuală, copii noştri vor avea nevoie mereu de privirile noastre reale, de mângâierile noastre tandre, de vorbele noastre blânde şi folositoare. Şi dacă teatrul pentru copii va rămâne un prieten adevărat pentru spectatorii cei mici, atunci şi spectatorii cei mari (care caută doar cu ochii… deşi ar trebui să caute şi cu sufletul) vor putea să redescopere frumuseţea poveştilor universale, „spuse” cu infinită dedicaţie şi pricepere de oamenii reali, care însufleţesc păpuşile cu adevărul lor creator. 

Ce planuri de viitor aveți?

Să vizitez Universul… Și să descopăr, poate, asteroidul B-612… Sau, mai corect… Planeta Micului Prinţ…

Despre regizor:

Mihai Lungeanu este cunoscut mai ales pentru activitatea sa impresionantă în cadrul Radiodifuziunii Române, unde a montat numeroase spectacole de teatru radiofonic, dar și pentru spectacolele montate de-a lungul anilor în instituții cum ar fi Teatrului de Stat din Valea Jiului – Petroşani, Teatrul de Stat din Reşiţa, Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, Teatrul Mic din București, Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov. De asemenea, Lungeanu a avut colaborări cu teatre prestigioase cum ar fi Țăndărică, Nottara, Ion Creangă și Giuleşti sau Teatrul Foarte Mic din Bucureşti,  Teatrul de Stat din Arad, Teatrul de Nord Satu Mare, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, Teatrul de Stat Oradea, Teatrul „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul  Republica Moldova sau Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.  A condus Teatrul  „Eugen Ionescu” din Slatina, oraș în care participă în calitate de co-organizator şi regizor artistic la Zilelor Eugen Ionescu (ZEI). Din 1994, Mihai Lungeanu este regizor artistic al Radiodifuziunii Română, având în palmares numeroase spectacole în cadrul Teatrului Național Radiofonic și patru premii UNITER acordate pentru cel mai bun spectacol  radiofonic. A făcut parte din jurii internaţionale, la Festivalurile de teatru radiofonic de la Bled (Slovenia),  Anvers (Belgia),  Hvar (Croaţia), Prix Europa (Berlin) şi Prix Italia (Veneţia). De asemenea a luat parte la jurii naţionale, colocvii,  interviuri radio şi TV, articole de specialitate, prefeţe şi postfeţe. A iniţiat, între altele proiectul „Teatru Portabil”, dedicat tinerilor actori freelanceri. Nu în ultimul rând, regizorul Lungeanu este profesor asociat al U.A.T.- Tg. Mureş, undes usține un curs de teatru radiofonic şi media vizuală.

Interviu preluat de pe siteul teatrului Puck, cu acordul acestuia.

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.