Ştefan Baghiu este obraznic de tânăr şi scrie bine atât poezie cât şi texte de critică. Probabil în timp va trebui să aleagă: poet sau critic? Deocamdată, se ridică unul pe altul pe scara literaturii române contemporane. Din volumul de debut, „Spre Sud, la Lăceni” (Editura Cartea Românească, 2013), am ales un poem, putem să-i spunem, de dragoste, numit Unde Petra.
De obicei, tinerii poeţi când abordează universul erosului sunt fie violenţi, fie vulgari. Spre deosebire de aceste căutări poetice, Ştefan Baghiu, în poemul de faţă, are o delicateţe a iubirii de la care ar trebui să învăţăm: să scriem bine şi/sau să iubim, după caz.
„A cui frumuseţea asta a ta?” se întreabă poetul. Este a celui care citeşte, a celui care scrie sau a celui care trăieşte? Pentru toate există forme de fericire, ne spune optimist Ştefan Baghiu.
Prezentare şi selecţie Vasile George Dâncu.
Unde PETRA
A cui frumuseţea asta a ta, Petra?
Să fie oare dinamica omenirii
şi rezultatul acelei învârtiri, cum zic indienii
pe malul râului Chenab, când se stabileşte ordinea,
dar dimineaţa de ce-mi pare frumuseţea ta
atât de mare totuşi mie, să fie oare
dinamica omenirii, sau pur şi simplu
momentul ăsta de linişte şi lumină
prizat cumva de ochiul meu abia deschis?
Pentru că nici măcar nu vorbesc de dragoste
momentul acela de tristeţe persistentă
care face oamenii să-şi plângă de milă
crezând că se bucură în livada familiei,
nici măcar nu vorbesc de dragoste când spun
„A cui frumuseţea asta a ta?”, ci vorbesc
mai curând de acea dinamică a lucrurilor,
acel mers firesc al dimineţilor
în care vei fi arătat la fel în Bucureşti
după o noapte din care acum aş păstra
doar ameţeala, aş renunţa la starea de vomă
şi aş rămâne aşa, până dimineaţa, când,
întorcând privirea de la geam,
unde au venit primele semne ale încălzirii,
unde drogurile şi-au făcut totuşi treaba,
aş putea vedea mai limpede lucrurile:
de ce atâtea plimbări şi somnul atât de lung lângă tine?
Cui frumuseţea asta a ta,
dacă nu mie,
după ce am exersat căderile în piaţa centrală?
Pentru că astea sunt gândurile
pe care nu mai vreau să le explic,
vin odată cu plimbarea în cartierele periculoase
unde a înflorit cireşul.
Cui frumuseţea asta a ta?
Studiez pe îndelete chimia ta ingenioasă
şi formele pe care le arăţi adolescenţilor
din toate părţile ţării.
Pentru că s-a arătat şi dragostea,
a fost scurtă şi a impresionat prin cuminţenia ei,
a decis felul meu de-a fi pentru un an şi jumătate,
iar acum, când altceva i-a luat locul,
acum, când i-a luat locul un fel de simpatie nenorocită,
rămâne doar pericolul că frumuseţea asta a ta
ar putea duce cumva la fericire.
(Din volumul Spre Sud, la Lăceni, de Ştefan Baghiu, Editura Cartea Românească, 2013, pp. 37-38)
