Nicolae Avram a publicat de curând al patrulea volum de poeme, All death jazz (Casa de Editură Max Blecher, 2013), carte care cu siguranţă se va bucura de comentarii critice, asemenea deja celebrei sale cărţi care l-a impus, Federeii.
Ce sunt federeii? Copiii instituţionalizaţi, ajunşi în centre de plasament, abandonaţi, fără casă şi familie sunt porecliţi astfel. Eroii volumului de faţă erau ai nimănui, aflaţi sub teroarea profesorilor, a pedagogilor şi a altor angajaţi ai caselor de copii care au împânzit România comunistă. Un scenariu desfăşurat sub cruzime şi violenţă. În această instituţie, pedagogul devenea tiranul suprem, directorii caselor de copii însuşindu-şi comportamentul şi mentalitatea dictatorului Ceauşescu, reproducând astfel totalitarismul ce deja avea loc la nivel de ţară. Spre deosebire de Dan Verona, care a publicat în anii ’80 o carte din acelaşi univers, Îngerii chilugi, poetul Avram nu vede nicio rază de lumină de după geamurile cu grilaje ale orfelinatului.
Nu vă doresc o lectură uşoară, deoarece poezia este îngreunată de experienţa cutremurătoare a autorului.
Prezentare şi selecţie de Vasile George Dâncu.
Federeii
I
noi suntem băieţaşii
cu capetele rase până la
sânge
împreună ne-am trăit viaţa
împreună am făcut foamea
am plâns am râs am iubit
după ce se dă stingerea
în dormitor se face linişte
sunetul paşilor pedagogului
haxim
sunt singurii
care se aud pe culoarul roşu
cu miros de benzină
uneori câte unul începe să-şi
spună povestea în auzul
tuturor
II
ceanghi fusese găsit
într-o valiză uitată pe peronul
unei gări
când deschiseră lacătul
văzură un băieţel tuciuriu
sugându-şi degetul mare
pe zvarici îl salvaseră buncii
din şopron
unde tatăl său a vrut să-l arunce
sub copitele cailor
bostan este copil din flori
îşi închipuia
că îl născuse o albină
menghină fu salvat dintr-un
tomberon
în această noapte pobeda visează
cu voce tare îl auzim strigând
în somn
vai nu mai daţi tovarăşul educator
vă rog nu mă loviţi
promit că nu mai fac
că am să fiu cuminte
aiurează
sătui de urletele lui aruncăm
o pătură peste cap şi-l lovim
cu saboţii de lemn până
amuţeşte
(din volumul Federeii de Nicolae Avram, Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher, 2010)
