7 februarie 2018

Pascal Bruckner: Internetul poate fi pentru copii începutul analfabetismului

By In Esenţial

Prezent la Cluj Napoca pentru a susține conferența  „Europa faţă în faţă cu islamul radical şi cu Imperiul rus”, în cadrul Facultății de Studii Europene a Universității „Babeș Bolyai” (UBB), cunoscutul scriitor și filosof francez, Pascal Bruckner, a acordat un scurt interviu pentru Clujulcultural.ro. 

Eseistul Pascal Bruckner

Reporter: Ne aflăm într-o mediatecă, într-o bibliotecă și asta ne aduce aminte de lectura clasică. Cum rezistăm „invaziei” internetului, a rețelelor sociale și dacă asta schimbă modul cum citim? Pentru că ne trezim cu Internet și ne culcăm cu internet…

Pascal Bruckner: Internetul este mai mult decât un mijloc, este un mod de viață. Eu însumi sunt totalmente aservit acestuia. Cea mai bună modalitate de a rezista acestuia este de a ne destinde. Mai mult, proprietarii marilor companii de net și rețele sociale, Facebook, Google, Twitter, ne recomandă și insistă să nu lăsăm internetul la îndemîna copiilor, fiindca asta ar fi debutul analfabetismului. Ei ne recomandă să ne decuplăm din când în cînd. Mi se pare ciudat că tocmai aceștia creează și vând produse,  pe care însă le interzic  propriilor copii. Acesta este un simptom semnificativ. 

Reporter: Datorită invaziei internetului,  apariției culturii acesteia „electronice”, libertatea de exprimare pare să fie completă. Cu toate acestea, vedem că s-a ajuns să se cenzureze opere de artă. În SUA s-au dat jos statui, (cazul Columb și eroilor de război Confederați etc), în România extremiști creștini întrerup, la un cinematograf de artă, o  proiecție cu film cu tematică LGBTQ, premiat la Cannes, în Marea Britanie s-a dat jos recent o pictură din epoca victoriană (s-a pus la loc după reactia publică n.m.) ca să nu se lezeze orgolii pudibonde. Pentrul că internetul mi se pare o pledoarie pentru libertatea de expresie totală. Care este delimitarea dintre libertatea de expresie și controversatul concept al corectitudinii politice, chiar a ceea ce se cataloghează ca „marxism cultural” propagat mult prin social media? Cât e protecție necesară a unei minorități vulnerabile și cât e pură ideologie?

P.B.: Trebuie să facem distincția între producția de opere culturale, cinematografice, literare și artistice, care e un domeniu aparte și opiniile care circulă pe internet. Cred că cenzura trebuie să intervină când aceste opinii sunt apeluri la ură și moarte, apeluri rasiste și antisemite. În aceste cazuri administratorii trebuie să închidă aceste siteuri. Și asta nici Facebook, nici Twitter, nu o fac, spunând că sunt pentru libertatea și circulația informației. Aceasta este marea diferență. Poate să îți placă sau nu un film sau o piesă de teatru, trebuie lăsate libere opiniile pe internet dar controlate totuși cumva. Instigările la crimă trebuie blocate. Dacă nu se face asta, dacă nu se procedează astfel, atunci avem dictatura gloatei în dauna individului. 

Reporter: Romanul Luni de fiere (lansat în 1981) s-a tradus în română și s-a bucurat de un imens succes, de ediții succesive în România. Eu am adus să vă arăt varianta lansată de editură în parteneriat cu cel mai mare ziar sportiv, singurul de altfel din România,  cu un tiraj semnificativ al cărții. Cum vă explicați succesul imens al cărților dvs. în România, aveți foarte mulți cititori și fani ai acestora?

P.B.: Păi acest succes cu ediția aceasta din Luni de fiere se datorează ziarului sportiv! (râde). A fost o foarte bună idee de marketing a editurii Trei, a doamnei Mărculescu, un editor foarte bun. Ideea ei a fost.  Da…dar sunt și alte  cărți care nu s-au vândut așa de bine. Într-adevăr este un truc de marketing editorial. Dacă se citesc de fapt cărțile mele? Nu știu. De asta au vandut ei cartea mea impreuna cu ziarul. (rade) Să știți că în Franța nu se practică pe scară largă acest gen de marketing. 

Reporter: Oricum era foarte cunoscut romanul dinainte, și filmul lui Polanski a contribuit serios..

PB   Da, stiu, tocmai de aceea l-au vandut impreuna cu ziarul. A fost o manieră bună de a relansa vânzarea acestei cărți si de a face o mare vânzare în cateva zile, pe perioada verii.

Reporter: Da, foarte bună idee de marketing!

Reporter: Să schimbăm un pic registrul. Poate mi se pare doar mie, dar cu aceste rețele de socializare nu înseamnă că noi comunicăm suficient de bine, poate din contră, totul se fluidizează, se superficializează, inclusiv relațiile interumane. Spun asta gîndindu-mă la ce se întâmplă recent în jur, în România marilor orașe în curs de gloabalizare. Cât va mai rezista iubirea dintre bărbat și femeie?

P.B.: Va rezista, de ce nu? E evident că este singurul lucru care va rezista. Nu văd nici o rațiune pentru a fi pesimiști, dragostea este singura valoare care persistă, care a străbătut secolele. Da, sunt foarte optimist în legătură cu asta. Când mă plimb pe stradă și văd tinerele cupluri care se îmbrățișează și-și iau rămas bun cu emoție în gări, îmi dau seama că dragostea nu e pusă în pericol. Deloc.

Reporter: Ultima întrebare. E despre România, țara unde vă bucurați de așa mare apreciere. O țară între „ursul rus” și Occidentul de cultură latino-germanică. Cum vedeți România în acest concert al celor 28 de țări europene? O țară cu mari probleme nu numai sociale, poate să joace un rol semnificativ în UE, măcar pe plan regional?

P.B.: Este complicat dar eu cred că sunteți o punte între Occident și Orient, între lumea slavă și lumea latină, deoarece România este o țară latină, este punctul extrem al lumii latine din Europa în fața Orientului. Avem o mare cultură latină care se întinde din Spania,  prin Italia, Franța și România. Sunteți un fel de peninsulă îndepărtată a lumii latine.  Datorită melanjului între lumea aceasta și cea slavă, România poate fi un intermediar între două universuri care nu se cunosc. Binențeles, țara are multe probleme, are o istorie dureroasă, dacă amintim doar al doilea război mondial, comunismul, corupția, sărăcia, guvernele efemere, structurile comuniste care nu au dispărut. Însă progresele sunt spectaculoase în ultimii 20 de ani. Avem motive rezonabile să fim optimiști, dar ce cred că amenință într-adevăr România este exodul tineretului. Cred că principalul pericol pentru România rămâne exodul populației și mai ales al tinerilor. Sunt deja peste 100.000 de români în Franța. Sunt infirmieri, ingineri, it-iști, muncitori,  chiar oameni de știință. Consider că cel mai important pentru România acum este să reușească să-și păstreze acasă creierele, intelectualii. Să vă rezolvați problema demografică, aveți o demografie în mare declin. Altfel, riscați să vă moară țara. Acesta este principalul pericol! 

Pascal Bruckner semnează un autograf

Despre Pascal Bruckner

Scriitorul s-a născut la Paris în 1948. A predat la universitatea californiană Saint Diego (1986–1995), iar din 1990 predă la Institutul de Studii politice din Paris (1990–1994). În prezent este colaborator al ziarului Le Monde. Este faimos  datorită romanelor sale Luni de fiere” (1981)  ”Hoţii de frumuseţe” (1997) –  Premiul Renaudot, ”Căpcăunii anonimi” (1998). Cartea “Fanatismul apocalipsei”, apărută în 2011,  reprezintă o critică la adresa ecologiei radicale.

PS

mulțumim celor de la Institutului Francez Cluj și universitarului Sergiu Mișcoiu pentru ajutorul dat în realizarea acestui interviu.

 

Leave a Comment