NTT Data
NTT Data
21 iulie 2017

Miracolul de la Dunkuerque (DUNKIRK). Câteva lucruri despre tema unui film

By In A 7-a, Special

Se anunță filmul anului, unul foarte puternic. „Dunkirk” al regizorului Cristhoper Nolan (Inception, Interstellar), film despre dezastrul dar și miracolul britanilcilor de la Dunkuerque,  din al doilea război mondial rulează de astăzi în cinematografele clujene.

Evacuarea cu succes a celor 338.000 soldati aliaţi de la Dunkirk a încheiat prima fază a Bătăliei Franţei, a asigurat creşterea moralului britanic, dar a lăsat armata franceză singură în faţa asaltului german.
Un film despre supraviețuire, un film puternic.

L-am rugat pe politologul Horia Lupu, de la UBB, pasionat de istorie militară,  să ne scrie ce s-a întâmplat la Dunkirk, în avanpremieră.


Nu sunt de meserie istoric, nici nu mă ocup cu filmele. Dar o să vă spun, ca un pasionat care s-a întâmplat să citească și să se documenteze multișor, câte ceva despre un eveniment straniu care a marcat începutul Celui de-al doilea război mondial, acei peste 5 ani de carnagiu care au provocat peste 80 de milioane de victime (morți).

Orășelul Dunkuerque (Dunkirk în engleză), la sud de granița Belgiei cu Franța, este un port aflat în partea continentală a Canalului Mânecii (La manche, sau Enghish Channel), puțin mai la nord de partea cea mai îngustă a acestuia marcată de orașul-port Calais.

El a ajuns să capete, în mai-iunie 1940, o dublă simbolistică. Prima, aproape uitată astăzi, este cea implicită dar și cea mai puternică, deși probabil că filmul nu va insista asupra ei. Ea ne aduce în fața ochilor înfrîngerea (deja, la început de iunie aproape completă și inevitabilă) a Franței, țară considerată de mulți ca fiind cea mai mare putere militară în 1940.

A doua este cea căreia filmul i se dedică, cea a unui „miracol”, un eveniment istoric care nu are încă o explicație clară și unanim acceptată.

Numit oficial „Operațiunea Dynamo”, acesta a permis, și a constat în retragerea aproape în întregime a Corpului expediționar britanic (BEF, British Expeditionary Force), tocmai înfrânt pe continent, în Anglia.

Era singura forță care ar fi putut apăra marea Britanie în cazul unei invazii germane.

„Bătălia Franței” n-a decurs aproape în nicio privință așa cum franco-englezii se așteptau. În perioada „Războiului ciudat” (perioada de la invadarea Poloniei până la cea a Franței, marcată de o inactivitate atipică pe Frontul de Vest), un avion german cu ofițeri de stat-major se prabușește în Belgia și documente germane incluzând planurile de atac asupra Franței sunt capturate de franco-englezi. Ofensiva împotriva Franței urma să fie declansată, ca în Primul Război Mondial, prin Belgia neutră. Era singura variantă posibilă, considerau strategii militari francezi și britanici, restul frontierei franceze fiind protejate de formidabila linie de apărare „Maginot” și, mai la nord, de terenurile muntoase și dens împădurite din Ardeni. Prin urmare, conform „Planului D”, cele mai bune (și mobile) unități franceze și Corpul Expediționar Britanic (armata britanică fiind, alături de cea a Statelor Unite, singura folosind integral transporturile motorizate în 1940 – lăudata armată germană avănd până în 1945 aproximativ jumătate din transporturi făcute cu cai) urmau să avanseze în Belgia (și posibil Olanda) cu viteză maximă, odata ce acestea ar fi fost atacate (dar după declanșarea eventualului atac, cele doua state fiind neutre), pentru a bloca avansul german și a evita transformarea Franței în teatru de război.

Blietzkriegul

S-a dovedit însă că atacul-fulger german asupra Țărilor de Jos, declansat în dimineața zilei de 10 mai 1940, deși puternic, nu avea să fie cel principal. Grosul forțelor lui Hitler au atacat prin Ardeni, zona considerată inpasabilă și apărată de unitați franceze considerate „de mâna a doua” și slab echipate. Nu doar că germanii au pătruns pe unde nu se astepta, dar și tactica folosită era nouă. Tancurile, invenția războiului precedent, erau folosite grupat și dirijate prin radio, atacând sprijinite de aviatia de asalt și deschizând accesul pentru celelalte forțe. Aviația de vânatoare germană, bine coordonată și folosită agresiv, a dobândit controlul asupra teatrului de operațiuni. În Țările de Jos, ajunși prea târziu, fără poziții defensive pregătite, colaborînd defectuos cu armatele locale, terorizați de bombardierele în picaj care formau o mare parte din aviația germană de bombardament aliații au suferit pierderi grele si au fost siliți să înceapă să se retragă. Capitularea Olandei după 7 zile și a Belgiei după 18 și avansul tancurilor germane ale generalilor Rommel și Guderian pătrunse prin Ardeni au adus forțele reprezentând elita celor două armate, franceză și engleză, aproape de colaps, rupte de Belgia, izolate de Franța și înconjurate într-o fâșie de litoral din nordul Franței. Mai multe contraatacuri, după succese de moment, au eșuat și forțele rămase pareau condamnate să se dezintegreze…

Iar aici a intervenit hazardul, sau acea combinație de factori încă neelucidată complet pe care o pomeneam la început. Francezii au hotarăt, în spiritul Primului Razboi Mondial, să-și apere aliații insulari. Chiar pentru a face posibilă retragerea lor și supraviețuirea pentru luptă într-o nouă zi.

La Lille, orașul care separa grosul forțelor germane de Corpul Expediționar Britanic, 40 de mii de francezi din diferite unități au rezistat în fața a șapte divizii, primind elogii din partea inamicilor.

Tancurile germane, din ordinul lui Hitler, s-au oprit dintr-un posibil atac direct asupra Dunkerquelui. Din motive logistice, tactice sau politice, nu este pe deplin lămurit.

 

Reichmarschallul Herman Goering, al doilea om al regimului nazist dupa Hitler, a început o serie de pariuri pe care avea să le piardă, ordonând Luftwaffe, aviației militare germane, eliminarea sau forțarea capitulării trupelor refugiate în zona orașului. Avea să se opună, în forță, după o perioada de conservare a forțelor, Royal Air Force cu Hurricanele și Spitfirele de vânatoare (Tom Hardy, unul din cei mai  promițători actori tineri ai momentului, joacă rol de pilot militar). Amiralitatea britanică avea să depună toate eforturile pentru ca cei peste 300 000 de militari (peste 200 000 dintre ei britanici) să scape de prizonierat. Navelor militare și civile (ale liniilor maritime) aveau să le vină în ajutor peste 700 de ambarcațiuni private, britanice dar și franceze și belgiene…
Restul e istorie, și de curând și film deci ne putem aștepta la o viziune interesantă și mai puțin liniară.
Câteva imagini puternice din același episod istoric, dintr-un film mai vechi, Atonement. 

Program vizionare la Cinema Victoria

vineri   17:30
sâmbătă   15:00
duminică  20:15
luni  15:15     22:30
marţi   20:00
miercuri   22:30 
joi   17:30

Program vizionare la Cinema Florin Piersic

– vineri, sambata: 20.00

– duminica: 20.30

– luni, marti, miercuri, joi: 17.00

 

 

familion cu surprize
1 Comment
  1. derapfel 7 septembrie 2017

    ori sunteti indoctrinati cu ura contra a tot ce este in afara limitelor trasate de manufacturierii istoriei, ori nu cititi numai ce va da voie mamica!Hitler a propus lui Churchil sa nu practice bombardamentele de noapte sa nu sufere populatia civila- iar masonuldin Londra a refuzat si a atacat PRIMUL de repetate ori noaptea.
    Hitler a cautat sa propuna Angliei o stare de toleranta reciproca – si venirea lui Hess in Anglia are aceeasi esenta!
    Masonul din Londra a refuzat!In acelasi context Hitler a crutat militarii aliati in situatia disperata de la Dunqerque- si din nou a facut apel la Churchil – masonul din nou a tacut. Mai mult, aliatii au bombardat bestial Dresda cu bombe de fosfor- detalii despre care refuza sa vorbeasca toti cei ” cuminti” si cu frica de mamica !Si cu toate astea tot Hitler a fost calificat inuman, ucigas de civili, etc. Poate va treziti ca istoria nu este cea pe care o cititi si crime nu se stie cine a facut mai multe- !

    Reply

Leave a Comment

tetarom
Mobila Klasse1