Clio / Special

ISTORIA CLUJULUI (XIV) M.S. Regele a petrecut Crăciunul cu soldaţii la Oradea şi Cluj

În chiar anul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Alteţa Sa, Carol al II-lea alege să-şi petreacă prima zi de Crăciun în Cluj-Napoca.

Rândurile următoare încearcă sa reconstituie această vizită, aşa cum a fost ea reflectată în presa vremii, fără a încerca din partea noastră să facem analize sau caracterizări a personalităţii celui care a rămas în istoria românilor cunoscut sub numele de Carol al II-lea. Lăsăm cititoriilor libertatea de a-şi creiona propriul tablou asupra Clujului aflat sub feeria Crăciunului din 1939, un ultim Crăciun românesc pentru acest oraş, până la „eliberarea” ce va să vină în 1945.

„Majestatea Sa Regele Carol al II-lea a ţinut să petreacă prima zi de Crăciun în mijlocul trupelor de pe frontiera apuseană.

            Ca în vremuri de cronică, Domnul a stins luminile Palatului din Cetatea de Scaun şi a pornit pe drumurile albe ale ţării să-şi împartă bucuriile creştine ale Crăciunului cu soldaţii.

            Neanunţată şi nepregătită, vizita regească a fost pentru ostaşii din fortificaţii o apariţie de legendă. Ofiţerii şi chiar noi care am venit aici să surprindem Sărbătorile în cazematele liniei de Vest, am avut marea surpriză să întâlnim dimineaţa între creneluri un Moş Crăciun tânăr sub casca de oţel a Regelui, în ţinută de grănicer în campanie.

            Când se va putea tălmăci odată curgerea tulbure a timpului nostru, se va înţelege că gestul acesta al Monarhului a imprimat un alt sens spiritual istoriei moderne.

            Se va putea vorbi despre o întoarcere la vremurile voievodale, la obiceiurile şi la tradiţiile din veac ale Domnilor autohtoni.

            Se va putea scrie despre o căpetenie de oaste care, întocmai ca Mihai Vodă, cobora în bivuacul trupelor, prânzea şi închina plosca de lemn cu căpitanii şi ceteraşii lui de oaste. Se va pomeni, în sfârşit, de un Rege, care în loc să aştepte să fie El colindat de ţară, a mers însuşi să colinde şi să ureze ţării sub steaguri.

            Nu dovedeşte oare coborârea Regelui şi a Fiului Său în mijlocul naţiunii armate, nu dovedeşte că voinţa monarhică de a da regalităţii noastre înţelegerea unei fuziuni de destin între Coroană şi popor?

            Familia Regelui este neamul întreg peste care domneşte – iată ce vrea să însemne prezenţa Suveranului şi a Prinţului Moştenitor în mijlocul oastei, pe liziera de beton armat unde se întâlneşte şi freamătă în ceasul acesta tot sufletul ţării cu toată îngrijorarea şi cu toată puterea de iubire şi de credinţă a lui”, scria „Universul”, din  25 decembrie 1939.

 Majestatea Sa Regele la Cluj

 „Deşi vestea sosirii Suveranului şi a Marelui Voievod Mihai în capitala Ardealului n-a fost cunoscută decât cu câteva ore înainte, oraşul a îmbrăcat îndată haina de sărbătoare.

            Gara şi străzile au fost pavoazate cu drapele şi ghirlande de verdeaţă şi o mulţime imensă, orăşeni şi ţărani, au aclamat entuziast pe Suveran şi pe Moştenitorul Tronului la sosirea Lor, în după amiaza zilei de luni, 25 decembrie.

            Sătenii din comunele învecinate: Huedin, Ciucea, Bologa, Sâncrai, în costume sărbătoreşti, au sosit în număr mare, aducându-şi colindătorii cei mai buni, corurile şi fanfarele.

            De la gară, unde M.S. Regele, Marele Voievod Mihai şi însoţitorii Lor au fost primiţi de d. Al. Vaida Voevod, consilier regal, d. Al. Radian, ministrul propagandei, d. Tr. Pop, ministrul inventarului avuţiilor publice, d. Coriolan Tătaru, rezident regal al ţinutului Someş, d. general inspector de armată G. Florescu, de reprezentanţii autorităţilor şi de primarul Clujului, d. Sebastian Bornemisa, care a oferit tradiţionala pâine şi sare, s-a format un cortegiu de automobile, care în uralele nesfârşite ale mulţimei a străbătut Calea Regele Ferdinand, Piaţa Unirii, strada Memorandumului până la Cercul Militar, unde erau adunaţi şefii autorităţilor civile şi militare, reprezentanţii minorităţilor şi al cultelor şi unde a avut loc o recepţie la care au luat cuvântul următoarele persoane”, informa cotidianul citat.

 

 Cuvântarea d-lui Coriolan Tătaru, rezident regal al ţinutului Someş

„Să-mi dea voie, Majestatea Voastră să exprim profunda noastră recunoştinţă pentru neţărmurita bucurie ce ne-a dăruit-o prin prezenţa Sa, în ziua Naşterii Domnului, în acest colţ de ţară, unde flacăra credinţei strămoşeşti arde astăzi mai vie ca oricând, unde devotamentul patriotic e mai gata de jertfă ca oriunde şi unde braţele româneşti se simt mai vânjoase şi mai nebiruite ca niciodată.

            Suntem fericiţi, Maiestate, să Vă mulţumim că ne-aţi oferit prilejul ca să se poată constata că aici, la graniţa de Vest a României, între populaţia civilă şi între armată, există o frăţească şi indisolubilă solidaritate, rezultat al comunităţii perfecte de simţire şi de cuget care, în cazul unei încălcări a hotarelor noastre, pe care, după legea lui Dumnezeu şi cea omenească le considerăm veşnice şi inviolabile, se va transforma într-o solidaritate nedespărţită şi îndârjită de rezistenţă comună. […]

            În sunet de clopote, cu steagurile aplecate, cu sufletul îmbrăcat în haină de sărbătoare, Ardealul se închină astăzi în faţa Regelui său şi implorând binecuvântarea Atotputernicului vă zice, într-o simţire şi un gând: Să trăiţi Maiestate; Să trăiască Marele Voievod Mihai de Alba-Iulia! Trăiască România!”.

 Cuvântarea I.P.S.S. Nicolae Colan, Episcopul Clujului

„Obşteasca bucurie care ne încălzeşte şi ne luminează sufletele astăzi, îşi are obârşia într-o îndoită sărbătoare: A Naşterii Mântuitorului nostru Isus Christos şi a prezenţei Majestăţii voastre printre noi; a arătării Domnului din Cer şi a arătării Domnului nostru de pe pământ.

            Din mijlocul luminatului praznic care ne covârşeşte inimile, îngăduiţi-mi, Sire, să Vă înfăţişez omagiile sentimentelor de adâncă admiraţie şi de neclintită credinţă ale clerului şi poporului drept credincios din eparhia Vadului, Feleacului şi Clujului, rugând pe bunul Părinte ceresc să Vă rânduiască îndelungată, pacinică şi glorioasă Domnie”.

 

 

 Cuvântarea I.P.S.S. Dr. Iuliu Hossu, Episcopul unit al Clujului

 „În lumina praznicului Naşterii Împăratului păcii şi Mântuitorului sufletelor noastre, pe care l-aţi încălzit şi înălţat prin gestul regesc al dragostei sufletului Vostru, a prezenţei Auguste în Capitala sfântului nostru Ardeal, biserica română-unită întreagă închină din adâncul sufletului, Domnului Înţelept şi iubit al Ţării, omagiul însufleţit al credinţei neclintite şi al dragostei recunoscătoare, gata la orice jertfă în ceasurile de cumpănă istorică, cerşindu-vă de la pruncul Isus belşugul darului ceresc, pentru desăvârşirea operei renaşterei neamului, cu gând luminat şi braţ înalt, în pace”. [„Universul”, nr.354, Bucureşti, 25 decembrie 1939].

 

Cuvântarea I.P.S.S. Dr. Aloisiu Boga, Episcopul romano-catolic

 „În numele Bisericii şi al enoriaşilor romano-catolici din Ardeal, aducem solemn omagiile noastre profunde Majestăţii Voastre. […] Ţinta Majestăţii Voastre este dreaptă: ea va avea ca rezultat pacea între cetăţenii acestei ţări, într-o muncă comună, armonioasă şi durabilă. Ochii noştri se fixează azi cu speranţă către Majestatea Voastră, ca odinioară ochii păstorilor către Steaua din Betleem, Astfel, Steaua din Betleem ne arată scopul muncii noastre preoţeşti.

            De aceea, cu credinţa loială, aducem salutul nostru creştinesc Majestăţii Voastre, urând din inimă sinceră fericire şi pace”.  [„Universul”, nr.354, Bucureşti, 25 decembrie 1939].

 Cuvântarea M.S. Regelui la Cluj

 „Adânc mişcat de foarte caldele cuvinte ce mi-au fost rostite cu prilejul acestei scurte vizite în inima Ardealului, ţin, înainte de toate, să mulţumesc tuturor vorbitorilor, din adâncul sufletului Meu, pentru cele ce mi s-au rostit.

            Am avut deosebita bucurie de a vedea în toate aceste cuvinte desprinzându-se un înălţător gând, un gând care sunt convins că nu se leagă numai de ziua de astăzi, care este ziua Naşterii Făuritorului  păcii, ci este un gând care izvorăşte din adâncul sufletului dumneavoastră.

            Mi s-a vorbit de ideea de pace, şi când s-a spus vorba de <<pace>> am dorit să văd în ea o idee de bună înţelegere, de bună convieţuire a tuturor locuitorilor acestui pământ.

            În ideea de pace am dorit şi doresc să văd ideea formării, din ce în ce mai puternic în acest popor, a unui singur mănunchi, în care să fie o singură gândire, o singură credinţă.

            Dacă, astăzi, ostaşii cu arma în mână păzesc graniţele noastre, să aibă ei totdeauna această credinţă – şi să poată să o vadă vie – că în spatele lor este un singur popor, o singură credinţă, o singură dorinţă.

            Şi aceste cuvinte, în această sală istorică, să răsune şi mai profund pentru inimile tuturor, facă-se ca această sărbătoare creştinească să reverse şi mai mult şi mai puternic asupra poporului meu, acest gând salvator, această voinţă şi credinţă că numai prin unire şi dragoste între fraţi se poate năzui la mai bine, la mai mult şi la veşnicie. Aşa să fie! La mulţi ani, tuturor!”, conform „Universul”, nr.354 din  25 decembrie 1939.

 După cuvântări, Suveranul a strâns mâna şi s-a întreţinut cu reprezentanţii unităţilor din Garnizoană. Către ora 18, M.S. Regele, Marele Voevod Mihai şi suita s-au îndreptat către regimentul de transmisiuni.

            În întunericul care se lăsase, oraşul îmbrăca un aspect feeric. Faţadele instituţiilor, monumentele şi marile magazine erau scăldate în lumină. În pieţele publice, brazi falnici cu lumini multicolore străluceau în focuri de artificii. La răscruci erau aşezate tradiţionalele Stele de mărimi impresionante.

            La regimentul de transmisiuni, M.S. Regele şi Măria Sa Marele Voevod au mâncat la masa soldaţilor, din gamele. O caldă apropiere sufletească a unit din nou, în această memorabilă zi, pe Suveranul părinte şi soldat cu ostaşii Săi iubiţi.

            În timpul mesei au cântat corurile săteşti din Sâncraiul-Almaşului – premiat pe ţară – şi din Răscruci, care au făcut o puternică impresie. Ridicând paharul, M.S. Regele a pronunţat următoarele cuvinte:

            <<Ostaşi! Fericit de a avea acest prilej al Sfintelor Sărbători ale Crăciunului ca să viu în mijlocul vostru, ridic paharul acesta întru sănătatea soldaţilor din garnizoana Cluj. La mulţi ani!>>.

            Ofiţerii şi soldaţii au primit cu frenetice urale cuvintele Suveranului”.

Urarea sergentului Paul Ion din flotila aviaţiei din Garda din Someşeni

 „Ziua Crăciunului este după datina noastră, ziua de cea mai mare sărbătoare. Când vremurile erau liniştite în ziua asta toţi ne aflam pe la casele noastre adunaţi în jurul mesei şi după obicei petreceam şi ne înveseleam cum face orice om cinstit şi muncitor într-o zi aşa mare.

            Anul acesta iată că nu putem face la fel. Ţara este în primejdie şi noi fiii ei ne-am adunat mai tânăr sau mai bătrân, sub drapel să-i facem scut de apărare.

            Vă asigurăm Măria Voastră că o facem bucuros şi cum să n-o facem, când vedem grija părintească pe care şefii ne-o poartă fiind alături de noi într-o zi mare şi mângâindu-ne cu o vorbă bună şi cu un trai mai ales.

            Cum să n-o facem când chiar Majestatea Voastră Regele ţării aţi plecat din palatul de la Bucureşti ca să colindaţi prin ţară şi să veniţi în mijlocul nostru ca să luaţi masa în ziua Sfântului Crăciun, alături de noi, mâncând şi bând din aceiaşi veselă ca noi soldaţii.

            Grija asta a Majestăţii Voastre pentru noi n-o vom uita şi ea va fi pentru noi îndemn şi mai mare pentru a fi răbdători şi înţelepţi şi cu hotărâre ne facem până la sfârşit datoria.

            Să vă trăiască Dumnezeu Maiestate. Să trăiască şi feciorul Majestăţii Voastre, Marele Voevod de Alba Iulia”. [„Universul”, nr.354, Bucureşti, 25 decembrie 1939].

 La ora 10, M.S. Regele şi Măria Sa Marele Voevod Mihai şi însoţitorii au părăsit cazarma din Someşeni.

 

Felix Ostrovschi, istoric,

colaborator Clujulcultural.ro

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.