Secretele unei fabrici de lichior

Istoria Clujului

Clujulcultural.ro continuă incursiunile sale în istoria Clujului Astăzi vorbim despre…lichior.

Istoricul firmei Eleonora Szilagyi

Firma a fost fondată în anul 1832 de către un călugăr imigrant, sosit din Franţa.

„Fabrica ce pornise în condiţii modeste, încă pe la jumătatea secolului trecut [sec.XIX] devenise cunoscută, prin fabricatele ei excelente, în toate oraşele din Ardeal. Mai târziu, după moartea fondatorului, Iosif Ioan Csik a preluat fabrica, care, aceasta, la anul 1907 ajunsese în proprietatea lui Andrei Szele. La anul 1919 fabrica s-a transformat în societate pe acţii şi cu aceasta se începe o nouă eră a firmei ce avea acum 37 de ani de existenţă.

Societatea pe acţii a cumpărat prima fabrică ardeleană de şampanie şi pregăteşte după sistemul francez şampaniile sale Demi-Sec, Extra-Sec şi Favorit, care se bucură deja de consideraţia publicului. Preparatele sale de lichior şi rom, care se prepară după principiile vechi şi conform receptelor vechi – au devenit noţiuni.

Fabrica dă ocupaţie la circa trei sute de muncitori şi o sută de funcţionari. A participat la expoziţiile din cele mai multe oraşe mondiale şi a obţinut cele mai înalte distincţiuni. Ca o recunoştinţă pentru calitatea excelentă a fabricatelor ei, Majestatea Sa, Regele Ferdinand I a dăruit firmei titlul de Furnizor al Curţii Regale”. scrie, „Înfrăţirea”, nr.1, ediţie specială, decembrie 1922.

 Despre fabricarea lichiorului

Scopul rândurilor următoare nu este reclama, ci mai degrabă popularizarea unor cunoştinţe. „Un vechiu defect al producţiilor ţării noastre este că nu face cunoscute şi poate aceasta este şi una din cauzele, din care s-a născut indiferentismul şi prejudecăţile publicului nostru. Scopul nostru este deci, ca să vă facem cunoscută industria lichiorului în ţara noastră, şi sperăm, că, făcând comparaţiile cuvenite, învingătorii vom fi noi.

În ţara noastră nu prea s-a dat atenţie până acum fabricării lichiorului, astfel că dreptul fabricării acestui articol l-a putut câştiga oricine, fără să aibă nici o pregătire specială. În fine, a văzut acum şi guvernul, că stările acestea nu se mai pot menţinea, şi de aceea a reglementat această chestiune prin ordonanţa emanată relativ la capitolul XIX din legea sanitară. Natural că ordonanţa va fi salutară numai dacă se va face să se respecte cu rigoare. Conform ordonanţei, lichior pot fabrica din materii prime (poame, plante, drog etc.) numai persoanele având instrucţie specială.

Ordonanţa interzice – şi foarte corect – punerea în comerţ a esenţelor prin agenţi, comercianţi, droguişti şi farmacişti, deoarece abuzurile cele mai multe au venit tocmai la producerea acestor esenţe. Astfel de împrejurări au ridicat apoi la suprafaţă şi mişcarea antialcoholistă.  Dar şi participanţii la această mişcare ştiu, fără îndoială, că numai consumarea necumpătată a alcoolului este stricăcioasă, precum este stricăcios şi excesul de amor, cu toate că, în lipsa amorului, omenirea s-ar fi stins demult. Medici învăţaţi prescriu de multe ori bolnavilor alcool, şi aceştia prind puteri noi de la alcool.

Din vremuri străvechi cunosc oamenii alcoolul, a cărui fabricare şi punere în comerţ în mai multe forme este cel mai mare izvor de avere naţională. Nu putem însă trece cu vederea de a face oamenii atenţi la cumpărările de lichioruri. În privinţa aceasta recomandăm în modul cel mai călduros lichiorurile S.A. Eleonora Szilagyi, pregătite din fructe şi plante, care lichioruri în privinţa bunătăţii şi a gustului plăcut, concurează cu orice fabricant din străinătate – şi ce este mai important: ele se pot procura cu mult mai ieftin decât acelea.

Sunt foarte mulţi oameni, care într-atât s-au obişnuit cu lichiorurile din străinătate, încât nici nu au voit să audă măcar de fabricate din ţară. S-a întâmplat nu de mult, ca o societate constătătoare [alcătuită] din astfel de oameni s-a decis în fine să guste acestea, şi a făcut critică asupra lichiorurilor noastre din ţară. Au turnat în sticle fără vignete lichioruri veritabile franceze, olandeze şi de ale S.A. Eleonora Szilagyi din Cluj. La servire, numai bărbaţi de încredere ştiau provenienţa băuturilor. Gustarea s-a terminat cu un rezultat senzaţional – pentru ei numai – căci noi ştim încă de demult şi comisiunea aceasta cenzurătoare asemenea a constatat unanim, că totuşi, cele mai bune lichioruri sunt ale Eleonorei Szilagyi”, mai scria ziarul local „Înfrăţirea”, nr. 1, ediţie specială din decembrie 1922.

2 thoughts on “Secretele unei fabrici de lichior

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *